3,697 matches
-
ceva vreme în urmă, pe când factorul poștal devenise ca și un membru al familiei. Erica deslipea fiecare plic cu nerăbdare citind apoi cu nesaț scrisoarea ce îi era adresată în vreme ce postașul sorbea cu plăcere paharul de vin la care era poftit. De fiecare dată, acesta din urmă, pleca amețit nu atît de tăria vinului cât de bucuria Ericăi. A urmat însă seceta. Poștașul nu mai avea ce aduce. Refuza paharul de vin atunci când aducea bruma de pensie; i se părea a
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
încrezător, gândind că șeful de post este pus pe șotii, neputându-și închipui că în societatea socialistă multilateral dezvoltată mai pot exista tâmpiți în asemenea funcții. - Dă-mi geanta și treci la percheziție ! - Poftiți. - Scoate tot ce ai prin buzunare ! - Poftiți... - Prezintă buletinul ! - Este în geantă. Plutonierul a răsturnat conținutul genții într-un anumit fel, deprins de la fostul său șef, plutonierul major pensionat. - Nici urmă de buletin ; cu ăsta ce este ?! Între puținele lucruri ce-i aparțineau apăruse un cuțit cu
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
tot trăiești! Bun venit Paharnice Costel La Urzică, în micul Castel S-ascultăm și noi povești De alea simple, bătrânești Sus, la Castelul lui Urzică Acum când este ziua mică Se adună zilnic pe-nserat Cei bătrâni să stea la SFAT Poftiți la dans distinse doamne Să ascultăm din muzica ușoară În mijlocul acestei toamne Să ne simțim ca-n primăvară. E plina lumea de agenți Care de care mai secret Dar noi vom fi cât mai discreți Să avem succes și la
LA CASTELUL LUI URZICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365372_a_366701]
-
dea curs îndemnului. Cât să ajungă la secretariatul facultății, în timp ce cobora scările, asupra lui Albert a coborât o stare de nedumerire, de furie și de oboseală, oboseala nopții dormite pe apucate, deabia mai putându-se ține pe picioare. L-au poftit să ia loc pe un scaun și i-au oferit un pahar cu apă, al cărui conținut l-a sorbit pe nerăsuflate. Aflat în fața unor persoane dispuse să-l asculte și-a revenit cu firea spunându-și păsul, pătimaș dar
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
profesorul i-a răbdat prezența ignorându-l, dând doar de înțeles, cu ușoare pufnituri pe nas, că ceva pute. De această dată, întors cu spatele către studenți, cu voce șoptită petru a nu fi auzit, îl repede ferm pe intrus poftindu-l afară. Odată scăpat de prezența nedorită își permite o subtilă aluzie la măgărie: „să revenim la oile noastre! ” după care își continuă cu aplomb predarea cașicum incidentul nu a avut loc. * Odată aflat în sala de examen, pentru primul
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
Cine o privea nu credea că se apropie de cincizeci de ani. Îi deschise larg portiera Pobedei, invitând mama să urce înclinându-se în glumă într-o reverență ca la curtea lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare al Franței. - Poftiți doamnă, caleașca vă așteaptă. - Mulțumesc, dragul meu. Cu multă plăcere. Și unde te-ai gândit totuși să mă inviți într-o dimineață așa de superbă? - Vom vedea. Vrei să coborâm în centru sau să ne plimbăm pe faleză, ce zici
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
de cerul în albire; Pe trupul meu, ca frunza mi-l alungi, Știu că îl dai ofrandă la iubire... Nu sta ascunsă-n miezul crud de nucă, În aripile zorilor de brumă... La focul ce prin tălpi ușor se urcă, Poftește-mă, să beau un vin cu spumă! Să vezi atunci, potop va fi de muze Și muntele, o simplă încercare; Ah, bobu-acela, cuvânt, sărut, pe buze; Îmi dai să beau?! E ultima-ntrebare... Referință Bibliografică: Cuvânt, sărut pe buze / Elena
CUVÂNT, SĂRUT PE BUZE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365106_a_366435]
-
și nici să nu faci vreo faptă rușinoasă cu mine. Tatăl meu nu vine acasă nici azi, nici mâine. Ascultă-mă mai întâi ce-ți spun. Martor mi-e Dumnezeu că am să fac tot ce dorești. După ce l-a poftit cu aceste cuvinte, a adăugat: - De câți ani ești frate, în mănăstire? - De șaptesprezece ani, i-a răspuns el. - Ai cunoscut vreo femeie vreodată? - Nu. - Și vrei atunci că într-un ceas să-ți pierzi toată osteneală vieții tale? Câte
LIVADA DUHOVNICEASCA (13) de ION UNTARU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365099_a_366428]
-
le-au cerut. Iar episcopul, adunând pe toți creștinii din cetăți și din toate hotarele, până la trei mii de bărbați, afară de femei și de copii, le-a vestit lor încercarea cea cu rău meșteșug a stăpânitorului prigonitor, precum că a poftit nu numai averea, ci și viața tuturor creștinilor voiește să o risipească. Și, spunându-le lor și cele despre munte degrabă le-a poruncit lor să se întristeze și toți împreună să se roage și privegheri de toată noaptea să
MUTAREA MUNTELUI PRIN RUGĂCIUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365111_a_366440]
-
II. CASA SUFLETULUI MEU Autor: Adrian Lițu Publicat în: Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016 Toate Articolele Autorului II. CASA SUFLETULUI MEU Nu înțelesese nici primele cunoștințe despre valoare, care i se administraseră. În acea zi spre seară, fusese poftit cu glas poruncitor în casă. - Scoate banii! - i-a cerut scurt, militărește, Mitru, tatăl său. Neobservând gravitatea situației a întrebat cu un zâmbet aparent vinovat: - Care bani! - Moneda de trei lei! - Nu am nici o monedă! - a răspuns păstrând, spre nenorocul
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
cu un sentiment cald, plăcut, nemaiîncercat, de prietenie. * Figura severă a domnului Diță i-a pironit în cadrul ușii. Într-o fracțiune de secundă însă, copiii și-au dat seama că sunt împreună; restul nu mai conta, puteau să îndure orice. - Poftiți la locurile voastre! - le-a zis cu duritate domnul Diță, numai că, văzându-le zahărul rămas pe la colțurile gurii, s-a întors cu spatele, spre a nu i se vedea zâmbetul, a luat un lemn, a deschis gura sobei stârnind
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
Prezența d-lui Nedelcu avea un efect calmant asupra d-lui Constantin. Simțea în el un aliat. De aceea nu s-a pierdut cu firea când, alături, în casa în care locuia Albert nu a găsit pe nimeni. L-a poftit în casă pe dl. Nedelcu. Avea să aștearnă totul pe hârtie și bineînțeles că mesajul va ajunge unde trebuie, prin intermediul acestuia. Îndată ce a trecut pragul casei dl. Constantin și-a scos încălțările reamintind: - Derbedeule, poate nu vor arăta ca noi
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
va demonstra că ipoteza lui este corectă. - ... atunci te voi duce la mare cu mașina pe care o voi cumpăra din câștig, îi spunea uneori Ceraselei care îi mărturisise că nu văzuse marea în viața ei, sau oriunde îți va pofti inimioara. Vânzătoarei îi era drag profesorul din Posmuș. Intra liniștit în agenție, își lua biletul, îl completa imediat cu numerele pe care deja le știa și ea pe de rost, îi arunca un zâmbet sfios și ieșea strecurându-se printre
PROFESORUL DIN POSMUŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365223_a_366552]
-
Zaharia dă-i o carte și să stea-ntr-o chilioară. - De-acum roagă-te într-una, să nu ieși o clip-afară! S-a rugat cu sârg. Pe seară tare a flămânzit Și-aștepta cu nerăbdare la masă a fi poftit. A trecut de miezul nopții... dar nimeni nu l-a chemat Și cu gândul la mâncare deloc nu s-a mai rugat. (după o povestire din Pateric ) Dorina Stoica (Izvorul indepartat 2012 Pim) Referință Bibliografică: Munca și rugăciunea / Dorina Stoica
MUNCA ŞI RUGĂCIUNEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364810_a_366139]
-
carte profundă, realistă, axată pe fenomenul frumosului, pe sensibilitatea și harul celor care și-au propus și au reușit cu brio să înscrie numele țării noastre în palmaresul lumii. Mariana Cristescu posedă niște chei. Cu ele deschide ușile. Și ne poftește să intrăm fără teamă. Ceea ce ne va arăta, luându-ne de mână, este de domeniul mirajului. Al mirajului adevărat, care se poate revela sub ochii noștri uimiți. Ca să credem că e posibil. Până și motto-ul, din Mircea Eliade, invită
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
înconjurat permanent. Când eram în clasa a XI-a și dânșii aveau musafiri de seamă, devenise o obișnuință pentru mine să fiu invitată. De fiecare dată mi se părea că este liniștea dinaintea furtunii. Când intram în slaonul unde erau poftiți musafirii, făceam un salut respectos, apoi lăsam privirile în jos ascultând exact ceea ce voiam să aud. Cândva prin anul 1970 poate 1971, am întâlnit în casa familiei Gane un prieten din orașul Domniei Sale, Râmnicul Sărat. Cu câțiva ani mai mare
SCHIȚE DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366374_a_367703]
-
dacă dădeau peste el mai multe nopți la rând, în cele din urmă nu mai veneau, nu erau atât de agresivi ca atunci când pe locul acela găseau porumbi, care erau mult mai buni decât cartofii și de aceea la ei pofteau pe lângă porcii mistreți și viezurii dar, în special - urșii. Interesant era și faptul, remarcat de mine încă de la început, că Bălan era foarte atent la ce se discuta în prezența sa, în special dacă cineva i se adresa chiar lui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
nu și-a putut continua lucrul la biserica respectivă pentru că nu s-a găsit cheia de la intrare. În noaptea următoare, tot la ora două, i s-a repetat întrebarea. Evident, a răspuns afirmativ. Rămânând aproape de ieșirea din biserică a fost poftit foarte politicos tot mai în față până a ajuns să cânte alături de călugări. Cum era de așteptat, dimineața s-a găsit cheia bisericii. Datorită unei scrisori din partea Patriarhului Constantinopolului a fost bine primit la Athos, a putut cerceta și fotografia
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
în birou, te așteaptă. -Cine i-a permis să intre ? -Am crezut...Mariana începuse să se bâlbâie -Altădată să nu mai crezi nimic, clar? Nimeni nu are voie, să mă aștepte în birou. Toată lumea stă în anticameră, până ce eu îl poftesc, să intre. Ați înțeles fetelor? Chemați-l pe inginerul Petruș. -Da, amândouă au răspuns în cor. -Ce faci în birou, de ce nu ai așteptat în anticameră? Eugen privea pe Olga și nu înțelegea, ce se întâmplă. Nu mai era nimic
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
mc2, I, artistul figurează cu aplomb mâna care pictează portretul Celuilalt, ceea ce, metonimic, ne conduce, din nou, la autoportret. Detaliile (inelele de pe degete) sunt de nedezmințit pentru cine îl cunoaște. Or, dacă Niram se pictează pe sine când și cum poftește, ideea că Celălalt ar putea fi un substitut pentru autoreprezentare mi se pare neinspirată. Pe aceeași linie de gândire, forțând oarecum nota, Brâncuși sau Einstein ar fi și ei, narcisist vorbind, „efigii”, ceea ce este, cel puțin, stânjenitor. Cum personajele lui
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
Momente > VÂNTUL NEMILOS Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Îmi zdrăngăne iarna în geam, Ține morțiș s-o las în casă, Căci numai vântul i-a rămas Și vrea să o poftesc la masă. Eu o poftesc, dar ce să-i dau Căci numai vânt e și la mine, În sobă șuieră de zor... Nici pentru mine nu am pâine. Să vină... dar să căutăm Cine-a trimis să bată-ntruna Vântul
VÂNTUL NEMILOS de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366594_a_367923]
-
Spiridon Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Îmi zdrăngăne iarna în geam, Ține morțiș s-o las în casă, Căci numai vântul i-a rămas Și vrea să o poftesc la masă. Eu o poftesc, dar ce să-i dau Căci numai vânt e și la mine, În sobă șuieră de zor... Nici pentru mine nu am pâine. Să vină... dar să căutăm Cine-a trimis să bată-ntruna Vântul acesta nemilos, Ce pare pentru
VÂNTUL NEMILOS de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366594_a_367923]
-
pentru tâlcuire și răspăr „Ioane, dă-i la troacă! - zice-se pentru echivalență prozodică, erau expresiile favorite ale dascălului de română și franceză Ionică Urdea, cu care își acompania de fiecare dată „favoriții” și „rupătorii de țurloaie” când aceștia erau „poftiți” tacticos să „se lepede de miuță”, să poftească repejor și să se alinieze pentru intrarea la ore, iară noi - îndrăcind „rostogolirea-n recreații” pe patrulaterul gloduros de lângă gardul lui Popanița a unor ghemotoace de cârpe, vinilin, resturi de vatelină de la
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
troacă! - zice-se pentru echivalență prozodică, erau expresiile favorite ale dascălului de română și franceză Ionică Urdea, cu care își acompania de fiecare dată „favoriții” și „rupătorii de țurloaie” când aceștia erau „poftiți” tacticos să „se lepede de miuță”, să poftească repejor și să se alinieze pentru intrarea la ore, iară noi - îndrăcind „rostogolirea-n recreații” pe patrulaterul gloduros de lângă gardul lui Popanița a unor ghemotoace de cârpe, vinilin, resturi de vatelină de la furnituri, învelite toate în „anvelopa” mirifică a unei
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
răspunde: Ai fost, Zamolxis, Doar Întâiul printre geți!... Iar geții, însetați de Nemurire, Mansarda-i invadează tot mai mult... Popor poet, popor de amăgire, Zamolxis e obiectul tău de cult! Dar Moartea, din frunze, Răstită și neindulgentă, Veni să-l poftească La ultim ospăț. (A zeilor coasă, atoate regentă; O cârpă cernită, întinsă pe băț.) Mi-e verde coroana; Eu n-am murit încă! Mai lasă-mă, totuși, Să mor într-un vers... Am dezlegare și Sacră Poruncă Să-i tai
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]