3,799 matches
-
nu-I așa că-I hoț? Aha! Nu-mi răspunde. Spune-mi, îmi zicea, îmboldindu-mă. Spune drept! Îi răspundeam tăios „Nu“ și mă întrebam oare ce știa de fapt și de unde. Căci Jimmy, exact ca și Stashu Kopecs, înhăța orice poftea din magazine și de pe tejghele. Și exact la acea dată eram băgați într-o afacere necurată la Deever’s, magazinul universal din cartier, unde ne angajaserăm ca subalterni de-ai lui Moș Crăciun la raionul cu jucării, eram Ajutoarele Moșului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aveți același patron, iar ea e pisicuța lui. A lui și a altor câțiva. Da’ nu-i pentru tine. Habar n-ai cu ce se mănâncă și n-ai nici bani. S-o ardă focul! Ei, Einhorn îi dă orice poftește. E mort după ea. Nu puteam să îmi închipui așa ceva. Nu avea cum să fie genul lui Einhorn să își irosească sentimentele lui importante pe-o vagaboandă. Dar exact asta făcuse. Murea de dragul ei. Einhorn știa și că o împarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de resentimente, dezaprobatoare. Eram conștient că o bătea într-una la cap pe vară-sa să fie în gardă împotriva lui Einhorn. Nu avea deloc încredere în el. N-avea încredere nici în bărbatu-său, care îi dădea tot ce poftea, un apartament imens și ultra-decorat în Cartierul de Sud, porțelan de Haviland, obloane scumpe, covoare persane, tapițerii franțuzești, radio Majestic cu douăsprezece lămpi. Ăsta era Karas, în costum la două rânduri de șagrin, bărbierit și pieptănat cu destul de mare greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
totul despre Willa, doamnă Renling, i-am răspuns eu cu stângăcie. Ea nu e genul... Nu am continuat, pentru că i-am văzut expresia de dispreț. — Dragă băiete, vorbești ca un gogoman. N-ai decât să ieși cu ea dacă așa poftești. Doar nu sunt maică-ta. Dar o să vezi tu, mi-a zis cu vocea ei de comediană. O să vezi că ai să te trezești prins. Crezi că ambiția ei e să servească la mese și să muncească pentru un blid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să merg; iar în adâncul sufletului meu recunosc că îmi doream o schimbare de presiune, să ies din oraș. Cât despre emigranți, mă gândeam și eu, La naiba, de ce să nu vină și ei aici la noi, dacă așa le poftește inima? Doar e destul loc și destul ghinion pe care-l pot împărți cu noi. I-am făcut cadou vopseaua lui Tillie Einhorn, să-și zugrăvească baia, și dis-de-dimineață a venit Joe Gorman într-un Buick negru să mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
special, mă rog, în afară de parale? Ar trebui să te duci să vezi ce poți face, și dacă în patru ani n-ai găsit ceva special, măcar o să ai o diplomă, ca să nu te mai poată foi orice bou cum îi poftește lui pipota. O, șalele mele dărâmate! m-am gândit. Întotdeauna vor exista niște forțe întunecate care să aștepte să mă prăvălească, și dacă aș avea o diplomă, rușinea va fi și mai mare, și o să mi se rupă inima. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
conducea și în care plonja în dispute, fără să-i pese dacă o să fie rănit; ținea un cric sub scaunul șoferului pe care-l folosea de armă când se lua de gât cu cineva pe autostradă și înjura pe oricine poftea, trecând pe roșu și împrăștiind pietonii. Adevărul este că îi gemeau buzunarele de bani, avansul pentru promisiunea lui de a se transforma într-un om prosper și pe care acum trebuia să și-o îndeplinească. Când a venit primăvara a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de brusture veștejite pe lujerul lor. Într-un colț al terenului mișunau șobolani, care nu se lăsau goniți de acolo, familii întregi care făceau pui, umblau și se hrăneau acolo. Nu văzusem niciodată șobolani atât de domesticiți, mergând unde le poftea inima, printre picioarele tale, fără nici o teamă. Simon a cumpărat un pistol - „Că oricum ne trebuie unul,“ mi-a zis el - și trăgea în ei, dar nu reușea decât să îi împrăștie nițel, după care se întorceau înapoi. nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un asmenea despotism înfiorător? Cain a fost blestemat drept între ochi tocmai ca să nu-și poată ignora nici un moment imaginea în fața altor oameni. Iar poliția îi însoțește pe acuzați și pe suspecți la baie, iar gardienii se pot uita cât poftesc la deținuți printre gratii sau pe ferestruică. Șefii și tiranii care aparțin publicului nu te lasă să uiți de tine o clipă. Vanitatea face același lucru în particular, și în orice tip de oprimare tu ești supusul și nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
M-ar fi mirat dacă Charlotte n-ar fi știut. Informațiile și gândurile legate de Simon îi curgeau prin minte la orice oră. Toată lumea îl cunoștea în centru. Chelnerul care a adus căpșunile în niște castronele de cositor a spus: Poftiți, domnule March. Renée îl însoțea pe Simon peste tot și se afișau împreună încontinuu, cu riscul de a fi descoperiți. De ce, de pildă, îl aducea până aproape de pragul casei? Într-o zi după ce a plecat de acolo am găsit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dormeau când am intrat noi în castel... Mama Zmeului: - Dormeau ?! Doar fluierul fermecat îi poate adormi. De unde îl aveți ? Paul ( vizibil încurcat ): - De la o zână. Mama Zmeului: - De la o Zână ? Pot să-l văd ? Paul ( se codește apoi îl dă): - Poftiți dar pentru câteva clipe... Mama Zmeului: îl ia , îl privește și începe să cânte la fluier o muzică stranie. Deodată începe furtuna, fulgere, trăznete, zgomote amestecate cu urletele balaurilor. Zmeul se scoală din pat și rotește de mai multe ori
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ar fi fost o duminică, s-ar fi putut numi zăpăceala și învălmășeala normală a unei congregații care se împrăștie. Pe urmă, brusc, a început să se răspândească zvonul insistent - pornit de la unchiul miresei, Al - că invitații la nuntă sunt poftiți să folosească automobilele parcate la marginea trotuarului; adică, fie că urma o recepție sau nu, fie că survenise o schimbare de planuri sau nu. Dacă reacția celor din imediata mea vecinătate poate fi luată drept criteriu, oferta a fost privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
tot". De asta lumea zicea că e oleacă "dus". Așa era de când "i-au dat drumul...", se șoptea prin sat. Dar noi nu înțelegeam mare lucru și nici nu ne băteam capul. Ne suiam pe zid și luam câte mere pofteam. La nuci era mai ușor : crengile treceau peste zid și, cum nucul era bătrân, cu crengi multe, toată lumea mânca de acolo. Am ajuns acasă, ca și cum nimic nu se întâmplase. Ne-am așezat la masă și... atât ne-a fost ! Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să se ridice și să măture totul în cale, și țărmul unde stăm acuma, și satul tău și tot ce-i iese-n cale, până la munți, nu-i așa ? Dacă e mare și puternică, e liberă să facă tot ce poftește, fără să-i pese nici de tine, nici de alții, nu ?! Cum adică ?!... Ce i-o fi venit să spună asta așa, doar ca să înfurie marea poate că marea dormea, e dimineață și nu l-o fi auzit !... Că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
culorile curcubeului. Pe marginea drumului, o zână, îmbrăcată în roz, cu văluri roz...ca o zână) Zâna : Bine ai venit ! De când te aștept ! Să mergem împreună! Ai să alergi și ai să culegi flori și ai să te joci cât poftești ! Tot ce vrei ai să găsești aici ! Acolo, sus, sunt cărțile cele mai frumoase din lume ! Sunt pregătite pentru tine. Numai tu le poți citi ! Iar când deschizi câte o carte personajele ies din paginile ei, stau de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ne ofere, probabil, o relaxare după tensiunea arheologică de la Teotihuacan. O plimbare cu trajinera... atracția și farmecul "Veneției" mexicane, cum le place localnicilor să numească Xochimilco. Din așezarea propriu-zisă, n-am văzut nimic. Ne oprim la un debarcader unde suntem poftiți pe o plută, cam rudimentară, alcătuită din trunchiuri legate cu șipci, dar suficient de încăpătoare, ca să ne ducă pe toți. Și, odată cu căderea serii, ne pomenim într-un adevărat labirint lacustru, un păienjeniș de canale, pe malurile cărora nu se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
actorul spre mîna milițianului. De vreme ce tovarășul nu și-a retras reclamația... Dacă-i pe-așa, se înfurie actorul mă duc să caut niște martori, care erau la rînd, să mergem cu toții la șeful inspectoratului... Tovarășul... îl ajunge milițianul din urmă poftiți buletinul, dar altădată... Altădată să-nveți să-ți faci meseria, tovarășe! smulge actorul buletinul, băgîndu-l în buzunar, grăbindu-se spre cursă. La ușa mașinii sînt destui care se îndeamnă să urce. O fată subțirică, într-un palton mini, cu pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-i lunece de pe umăr pînă o prinde în palmă. Absentă, femeia îl simte, trage cu coada ochiului să se convingă, scapără un surîs nervos în colțul gurii, hotărîndu-se să ridice privirea, să-l întrebe ce vrea, ori să-l poftească să nu mai stea ca un stîlp lîngă umărul ei. Îmi permiteți să trec? întreabă Iulian pe un ton calm, politicos, arătînd cu privirea spre locul de la fereastră. Femeia își înghite indignarea și se ridică să-i facă loc. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
transmisă la radio niște acorduri dulci de chitară toropește de-a binelea pe toți călătorii. Numai ziarul foșnit de actor îi mai face cînd și cînd să tresară. Dați-mi și mie unul, vă rog! întinde mîna călătorul din spate. Poftiți îi oferă actorul. Dumneavoastră nu vreți? întreabă pe vecină. Femeia nici nu-l bagă în seamă. Doar nodul care i se pune în gît trădează nervii gata să se reverse, opriți la timp, cu greu. Fantastic!! exclamă înăbușit actorul, lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de vînt izbește fereastra mare, din spatele lui, făcîndu-i pe cei prezenți să-și întoarcă privirile. Ochii femeii revin calmi la borcanele cu dulceață, dar în indiferența lor percep imaginea revistei din coșul bărbatului de alături și coboară brusc într-acolo. Poftiți, n-aveți loc să treceți?! se înfurie ea din senin, tocmai cînd Mihai face primul pas de retragere. Cîțiva cumpărători întorc privirile lor mirate spre Mihai, apostrofîndu-l, făcîndu-l să înțeleagă că ei i-au ghicit intenția obraznică de-a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
actorul nervos că a așteptat atîta. Vă rog să mă iertați! se pierde chelnerul, gîndind că bărbatul acesta i se pare cunoscut, desigur de pe vremea unei inspecții venită de la direcție. Cu ce vă servim? O sută arată actorul spre sticlă. Poftiți îi pune chelnerul unul din cele două pahare în față. Lăsați, vă rog, plata mai tîrziu. Da'-i mai mult de-o sută. Nu face nimic, vă rog! Pavel se apropie de actor pe la spate, vede scena și tușește încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trebuit să-și plătească opiniile, dar dacă soțul n-ar fi fost închis, mi-ar fi fost lesne să scap de sarcină... Iată-vă împreună. Înseamnă că există o balanță: l-ai făcut?, să-l iei și să-l crești..." Poftiți... a murmurat ea, invitîndu-l pe Săteanu. Trecuseră vreo șapte zile de la discuția din București. În primele trei, fata nici n-a vrut să audă de propunerea ce i se făcuse, în ciuda faptului că mama ei încerca să-i explice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
luați loc, să putem începe. În foaierul teatrului, unde se țin de obicei "seratele literare" elegante întîlniri de bun-gust și de spirit ale celor ce iubesc arta în acest oraș -, s-au adunat deja mai mult de douăzeci de persoane. Poftiți, tovarășe Vlădeanu, face un gest cordial președintele, luîndu-l de după umeri chiar mă întrebam dacă veniți ori ba, că amicii dumneavoastră, de la uzină, pe care-i invităm de fiecare dată la vizionări, și care, vorba maestrului, ne tratează cu refuz, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce caut... Și mi-am răspuns: eram un paravan și o antiteză. O femeie frumoasă strălucește mai mult cînd este alături de alta urîtă și devine inaccesibilă cînd, făcînd cunoștință cu vreun bărbat, se întoarce și-și prezintă fiica, domnișoară deja: "Poftiți, faceți-i curte ei, nu mie, care sînt mamă, soție fidelă etc." Te rog! rîde Doina după o pauză de cîteva secunde ce rost are să roșești?! Aș putea spune că trebuia să-ți port pică, să-i spun tatii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iar Mihai înțelege că discuția despre bătrîn îl doare, așa că-și vede în liniște de cafea. Auzi, Mihai, ridică Săteanu dintr-o dată privirea te-ai supăra dacă m-aș răzgîndi? Vreau să zic..., cu petrecerea... Nu, nu m-aș supăra. Poftiți cafeaua. Tîrziu, după vreun sfert de ceas, cînd amîndoi sorb din cafele, așezați față în față, fiecare la cîte unul din cele două birouri ale încăperii, Mihai întreabă într-o doară "de ce să vă răzgîndiți?", dar Săteanu tace, parcă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]