KorAP: Find »[drukola/base=pogorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...66 >

1,649 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834

și consecințe deosebite, i-au permis, neîndoios, cunoașterea unor locuri, personalități și inițiative socio-politice. E suficient să amintim aici aura unor personalități de excepție sau a unor societăți culturale-etalon, precum Al. I. Cuza, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Eminescu, Creangă, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Eudoxiu Hurmuzachi, I.C. Brătianu, G. Ibrăileanu, Junimea, Convorbiri literare și Viața românească. Dar nu numai acest cadru social cultural, ci și propria-i biografie au fost "impregnate" cu dimensiuni definitorii pentru om și operă: copilăria la Fălticeni ("orașul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
așteptat, faptele concrete, afirmațiile argumentate sau de bun-simț și sursele documentare din epocă se învecinează cu multe impresii personale subiective pe alocuri, despre oameni (de la cei mai simpli la personalități de anvergură, precum Cuza, C. A. Rosetti, Maiorescu, Eminescu, Creangă, Pogor, Brătianu), întreg volumul focalizându-se pe literatură, politică și pe principiile morale ale autorului cărții. Cu fiecare prilej, acesta invocă și calitatea sa de martor ocular sau participant activ și presa vremii, dar și o severă judecată "a oamenilor și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
o activitate excepțională ca primar al Iașilor în cinci rânduri, cu inițiative ferme privind asfaltarea municipiului, aducțiunea apei, refacerea și dotarea Teatrului Național, rețeaua de electricitate și de tramvai în bătrânul oraș moldav (cf. Parlamentari, prefecți, primari de odinioară: Vasile Pogor și Nicolae Gane, antologie și texte realizate de Lucian Vasiliu, 1993, p. 129-151). Paginile care evocă "biografia" ilustrei societăți al cărei membru marcant a fost în perioada ieșeană, și a "organului" ei "Convorbiri literare" sunt admirabile, instructive și utile pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
amănunte vesele și picante. Memorialistului i se spunea Drăgan, Drăgănescu și, mai ales, președintele celor nouă (care erau, de fapt, opt!), care nu pricep niciodată nimic din disertațiile filosofice ale lui Maiorescu și Eminescu sau din poeziile lui Samson Bodnărescu (Pogor era un "naș" inspirat în privința poreclelor atribuite, inclusiv lui Maiorescu). Pagini de literatură autentică, întâmplări hazoase, scene vesele, aluzii, șarje amicale și portrete personalizate își găsesc locul potrivit în aceste evocări lirice din Zile trăite, în legătură cu care I. Șiadbei afirmă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
fie mutat la Curtea de apel din Iași. Deși i se aprobă cu oarecare greutate, este desemnat să prezideze cea dintâi Curte cu jurați, înființată la Iași, în conformitate cu noua lege de procedură penală. Frații Iacob și Leon Negruzzi precum și Vasile Pogor îi prezintă societății "Junimea" (înființată în 1863). 1867. La începutul anului, N. Gane prezintă la "Junimea" prima sa nuvelă, Fluierul lui Ștefan, scrisă, după cum recunoaște autorul însuși în Cum am început a scrie, sub influența unor puternice trăiri erotice pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
În noiembrie, Gane ia parte la cel dintâi banchet ce a avut loc în casele lui Titu Maiorescu cu prilejul celei de a patra aniversări a societății "Junimea". Probabil că acum Gane a fost proclamat în glumă (la sugestia lui Pogor) "președintele celor nouă" membri ai "Junimii", despre care se spunea că nu pricep nimic din ceea ce se scrie și se discută. 1868. Deși i se oferă, sub noul guvern, postul de președinte de secție la Curtea din Focșani, Gane refuză

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
volumul Pagini răzlețe, 1901. La banchetul dedicat celei de a XX-a aniversări a societății "Junimea", Gane organizează, la 26 octombrie, împreună cu P. Missir, un interesant joc de păpuși care imitau ședințele literare ale societății, ținute în casa lui Vasile Pogor. Din acest an, Nicolae Gane, ca și G. Panu și A. D. Xenopol, trece în tabăra partidului național-liberal, pe care-l sprijină până la sfârșitul carierei sale politice ceea ce i-a atras critici severe din partea unor junimiști, între care Titu Maiorescu (cf.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
Carol, în Iași se prepara o altă mișcare dezbrăcată de orice caracter politic, ale cărei rezultate au fost, într-o altă direcțiune, aproape tot atât de însemnate pentru țară. O mână de tineri iubitori de literatură și anume: d-nii Theodor Rosetti, Vasile Pogor, Titu Maiorescu, P. Carp, Nicu Scheletti, Iacob și Leon Negruzzi se adunau regulat o dată pe săptămână sara, de obicei la d-nii Pogor sau Maiorescu, ceteau piese din Shakespeare, versuri din Goethe, Heine, Victor Hugo, Musset și alții, discutau chestiuni filosofice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
aproape tot atât de însemnate pentru țară. O mână de tineri iubitori de literatură și anume: d-nii Theodor Rosetti, Vasile Pogor, Titu Maiorescu, P. Carp, Nicu Scheletti, Iacob și Leon Negruzzi se adunau regulat o dată pe săptămână sara, de obicei la d-nii Pogor sau Maiorescu, ceteau piese din Shakespeare, versuri din Goethe, Heine, Victor Hugo, Musset și alții, discutau chestiuni filosofice și științifice culese din cetirea lui Darwin, Kant, Schopenhauer, H. T. Buckle, Auguste Comte, discuțiuni interesante care la sfârșit erau regulat întrerupte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
științifice culese din cetirea lui Darwin, Kant, Schopenhauer, H. T. Buckle, Auguste Comte, discuțiuni interesante care la sfârșit erau regulat întrerupte prin un ceai întovărășit de un zdravăn cozonac. Începutul acestor întruniri a avut loc cam pe la anul 1863; însă Pogor, care a fost totdeauna nota veselă în "Junimea", susține și astăzi că originile "Junimei" se pierd în noaptea timpurilor. Adevărul este că la început întrunirile erau mai mult îmboldite de amiciția personală ce lega pe acești tineri între dânșii, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
multe dezbateri în care partea comică nu a lipsit, dânșii s-au hotărât a se constitui într-o societate literară cu numele de "Junimea", însă fără statute, fără președinți, vicepreședinți și secretari, având ca lege unică deviza inventată tot de Pogor: Intră cine vra, rămâne cine poate! Primul semn de manifestare a "Junimei" în public au fost prelegerele populare. Ele datează încă din 1863 pe când gruparea numiților tineri nu căpătase corp. Singur Maiorescu a ținut în acel an o serie de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
avut un succes imens și au produs un puternic curent spre cultivarea literilor și știinților. Poate că acestui prim impuls dat de Maiorescu se datorește înjghebarea ulterioară a societăței, căci imediat în al doilea an, 1864, se uniră Carp și Pogor cu Maiorescu și ținură un alt șir de cursuri variate, fără unitatea tradițională care a caracterizat mai târziu prelegerile "Junimei". Iată programul acelor cursuri: 1. Ce scop au cursurile populare? de d. T. Maiorescu. 2. Religiunea în popor de d.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
d. T. Maiorescu. 6. Aplicări la tragedia "Moartea lui Wallenstein" cetită în traducere română de d. T. Maiorescu. 7. "Moartea lui Wallenstein", continuarea cetirei. 8. "Moartea lui Wallenstein", terminare. 9. Înrâurirea Revoluțiunei Franceze asupra ideilor moderne (I) de d. V. Pogor. 10. Individualitatea poporului și cosmopolitismul de d. T. Maiorescu. 11. Înrâurirea Revoluțiunei Franceze asupra ideilor moderne (II) de d. V. Pogor. 12. Socialismul și comunismul în Franța de d. T. Maiorescu. 13. Trei cesari: Cesar, Carol cel Mare, Napoleon I

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
Wallenstein", continuarea cetirei. 8. "Moartea lui Wallenstein", terminare. 9. Înrâurirea Revoluțiunei Franceze asupra ideilor moderne (I) de d. V. Pogor. 10. Individualitatea poporului și cosmopolitismul de d. T. Maiorescu. 11. Înrâurirea Revoluțiunei Franceze asupra ideilor moderne (II) de d. V. Pogor. 12. Socialismul și comunismul în Franța de d. T. Maiorescu. 13. Trei cesari: Cesar, Carol cel Mare, Napoleon I de d. P. Carp. 14. Mintea și inima de d. T. Maiorescu. Mai târziu conferențiarii din "Junimea" au căutat ca prelegerile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
unui popor și apoi în discursurile următoare aceleași fundamente la diferitele popoare istorice. Pe la începutul anului 1865 fui transferat de la Curtea de Apel din Focșani la aceea din Iași. Imediat frații Iacob și Leon Negruzzi, rude cu mine, precum și V. Pogor, coleg din Curte, m-au introdus în societatea "Junimea", care nu demult își primise botezul. Îmi pare rău că n-am fost al ședința în care s-a fixat numele de "Junimea"; a trebuit să fie foarte interesantă, dată fiind

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
va cădea cu rușine după două sau trei luni din lipsă de materie, alții susțineau contrariul, între care mă număram și eu. Totdeauna am fost cam optimist. În sfârșit, după o furtunoasă ședință de câteva oare în care perinele lui Pogor începuseră să-și joace rolul, chestiunea fu dezlegată în sensul părerei optimiste. Apoi, altă discuțiune, cum să se numească gazeta. Dar timizi, cum eram la început, pentru a nu-i da un nume pretențios ca Facla, Lumina, Zorile, Renașterea, cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
se vede că mi-a fost scris să fiu autor fără voie. Cu multă sfială și după mult îndemn, scosei, în sfârșit, teancul de hârtie din buzunar și îl pusei pe masă. Atunci deodată se auzi în sală glasul lui Pogor: Să ascultăm Sfânta Evanghelie a lui Neculai cetire. Apoi un al doilea glas din fundul sălei răspunse pe nas: Să luăm aminte! Era glasul lui Mihai Cornea. Doamne miluiește, mlește, mlește, mlește! îngână veselul Ianov. Pace vouă, tuturor! exclamă Leon

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
mână și urmă lectura mai departe. Când îl auzii, rămăsei eu însumi surprins. Parcă ascultam lucrarea altuia, așa de bine nuanțate și bine subliniate ieșeau toate frazele din gura lui. Pas mal!108, observă Cornea. Taci din gură, îl întrerupse Pogor, observațiile se fac la sfârșit! Dar de ce înainta lectura, de ce tăcerea era mai adâncă și atențiunea mai mare. În starea sufletească în care eram cu toții atunci, atinsesem se vede coarda care singură putea vibra în noi în acea sară, coarda

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
trăi în toate timpurile? Această întrebare, nu tocmai ușoară de rezolvit, a pus în foc întreaga "Junime". Vârgolici, dacă nu mă înșel, a pronunțat, de după un dulap, numele lui Lamartine, fiindcă-l traducea. Atât a trebuit, ca să fie întâmpinat de Pogor cu porecla obicinuită de gogoman. Auzi, Lamartine, un plângarniț, un fabricant de rime sunătoare. Jos Lamartine! Aceeași soartă a avut Voltaire, un aristocrat cinic care s-a lingușit pe lângă Frederic cel Mare. Ce-a rămas din scrierele lui? La Pucelle

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
Lamartine, un plângarniț, un fabricant de rime sunătoare. Jos Lamartine! Aceeași soartă a avut Voltaire, un aristocrat cinic care s-a lingușit pe lângă Frederic cel Mare. Ce-a rămas din scrierele lui? La Pucelle d'Orléans110, nu-i așa? întrebă Pogor cu ironie. Nu mai vorbesc de Corneille, Racine, Boileau, Schiller, Milton și alții, care au fost respinși cu dispreț. Asupra lui Victor Hugo s-a mai stat puțin la gând, însă la urmă a fost și el aruncat la coș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
așa de voluminos, încât s-a simțit nevoie de a se înființa un al doilea. Multă vreme aceste dosare care se răsfoiau la toate ședințele "Junimei" au făcut deliciul membrilor ei. Unul dintr-însele se păstrează și acum de V. Pogor, iar cel al doilea s-a furat, la o aniversară ce a avut loc în Otelul "Pastia". Odată isprăvită cetirea pieselor destinate pentru dosar, câțiva dintre membrii cei mai nerăbdători strigară pe nas ca dascălii din biserică: "Ușile!... Ușile!"... și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
Iacob Negruzzi, care era în capul mesei, ceru cuvântul ca să deie samă despre activitatea literară a "Junimei". Domnilor! zise el, rădicându-se în picioare cu paharul în mână. Societatea "Junimea", care a luat naștere în anul mântuirei 1863... Protestez! strigă furios Pogor. Originele "Junimei" se pierd în noaptea timpurilor. În anul mântuirei 1863 după Hristos, continuă Negruzzi, imperturbabil... Minciuni!... Protestez!... "Junimea" a existat de când lumea, în aer, invizibilă, impalpabilă, imponderabilă, înainte chiar de a se naște membrii ei. La acest al doilea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
ei. La acest al doilea argument, plin de bun-simț, toți membrii au început să bată în palme cu entuziasm, iar Negruzzi nu și-a mai putut continua discursul pănă când nu a recunoscut adevărul istoric, așa de bine probat de Pogor despre originele "Junimei". Apoi, rădicându-se la gradul de temperatură a adunărei, prinse cu un ton onctuos de vlădică să cădelnițeze pe fiecare membru activ care a colaborat la Convorbiri, rezervând însă pentru caracudă, pentru clefăitoarea caracudă, cățuia întreagă de tămâie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
Secretar perpetuu, I. N." Îmi aduc aminte că Petru Missir și eu am organizat pentru acea memorabilă dată un joc de păpuși, care imita o ședință literară a "Junimei", compunând împreună un libret în care actorii principali erau Maiorescu, Bodnărescu, Pogor, Negruzzi, Carp, Creangă, Naum, eu și alții. Copiii mei au lucrat în secret păpușele, dându-le pe cât posibil asemănarea persoanelor ce reprezentau. Pogor și Maiorescu erau cu deosebire bine reușiți. Petru Missir, care avea însărcinarea să joace păpușele, a învățat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
imita o ședință literară a "Junimei", compunând împreună un libret în care actorii principali erau Maiorescu, Bodnărescu, Pogor, Negruzzi, Carp, Creangă, Naum, eu și alții. Copiii mei au lucrat în secret păpușele, dându-le pe cât posibil asemănarea persoanelor ce reprezentau. Pogor și Maiorescu erau cu deosebire bine reușiți. Petru Missir, care avea însărcinarea să joace păpușele, a învățat rolul fiecăreia pe de rost și a făcut în secret mai multe repetiții acasă la mine, spre a fi bine preparat pentru ziua

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]