2,179 matches
-
adăugă el, feroce, trîntind portiera. Drept răspuns, trînti și ea portiera din partea ei și plecă țăcănind din tocuri pe pietrele curții. De la postul de pază, jandarmii care supravegheau ușa de la intrare Îl văzură pe Fersen ajungînd-o din urmă pe tînăra polițistă și apucînd-o de braț. - Nu Înțeleg cum Îți poți imagina măcar o clipă că ai putea să trăiești alături de un mincinos, care pe deasupra mai e și laș. Și impostor! Atît de grăbit să se Întoarcă alături de tine că nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd ajunse la jandarmerie. O salută scurt pe Annick: aceasta băgă de seamă cearcănele și mutra Încruntată fără să facă nici un comentariu. - Cafea? Marie Încuviință fără să se oprească. - Așteaptă, am să mă duc să deschid obloanele de la birou. TÎnăra polițistă flutură din mînă În semn că se va descurca și singură, intră În birou și se Îndreptă spre fereastră, cînd se poticni de un pat de campanie așezat de-a curmezișul Încăperii. Se prăvăli cît era de lungă peste ocupantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ani, nu m-am gîndit decît la un singur lucru: să știu cine a ucis-o pe soția mea. - I-ai făcut să vorbească sub hipnoză pe foștii naufragiatori și i-ai ucis! exclamă aproape fără să vrea tînăra polițistă. - Nu, Marie, ți-am spus, voiam doar să știu. Toți mi-au vorbit, În afară de Loïc. S-a sinucis mai Înainte... - Mie mi-ai spus că Gwen era vinovata, altă minciună! - Așa credeam la vremea aceea. Aveam de gînd s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fratelui său vitreg emitea un subtil mesaj aluziv. Bruno era, cu siguranță, o victimă a crizei de la patruzeci de ani. Purta haină din piele, Își lăsase barbă. Ca să arate că știe ce-i viața, vorbea ca un personaj de roman polițist de mâna a doua; fuma trabuc, făcea body building. Michel Însă, În ce-l privea, nu credea deloc În explicația cu „criza de la patruzeci de ani”. Bărbatul care-i cade victimă nu vrea decât să trăiască, să trăiască un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
meu. Astăzi poate părea incredibil, dar În anii 70 mărimea sexului masculin nu conta cu adevărat; În adolescență, am avut toate complexele fizice posibile, cu excepția ăstuia. Nu știu cine a deschis discuția, probabil poponarii; mă rog, tema e prezentă și În romanele polițiste americane; În schimb, e total absentă la Sartre. Cum-necum, la dușurile de la Gymnase Club am devenit conștient că am o puță foarte mică. Am verificat acasă: 12 centimetri, cel mult 13 sau 14, trăgând de ea și măsurând de la rădăcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
strâmbându-mă când simt pietrișul sub tălpi. Când ajung la poartă, inima începe să-mi bată nebunește. În fața mea, trei fete de la PR stau una lângă alta, barându-mi drumul. Haide, Samantha, spune una dintre ele pe un ton de polițistă de treabă. Nu te prosti. Hai să ne întoarcem la conferința de presă. Una dintre ele se apropie de mine precaută, cu mâinile întinse în față. — Lasați-o să iasă ! se aude o voce ca de trâmbiță din spatele meu. Ridic ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Neobosită, Helga depăna firul povestirii, țesând o biografie la războiul nebunesc al istoriei moderne. A scăpat din detașamentul de muncă după doi ani, a zis ea, a fost prinsă a doua zi de niște asiatici prostovani cu mitraliere și câini polițiști. A petrecut trei ani la închisoare, ne-a spus, și apoi a fost trimisă în Siberia să lucreze ca interpretă și la cazier într-un uriaș lagăr pentru prizonierii de război. În lagăr se mai aflau încă opt mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să arate filmulețul pe unde mergea cu afacerile firmei sau invitaților la petrecerile de la el acasă. - Persiano, atâta știu, cineva mi-a furat dividiul și asta nu se acceptă. Dacă nu-l scoateți, în clipa asta chem procuratura, poliția, câinii polițiști, grănicerii de la pichet de e cazul, dar să nu mă prostiți că nu-l găsiți! Am venit să-l petrec pă nenea Ghibirdic și n-o să mă las furat de jalea lui. Popa își mai turnă un pahar. Rămăsese aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prințul în turn, spre dezgustul meu. M-am strâmbat. — Da, Vi a primit rolul greșit, zise Hugo, observându-mă. Fata care o juca pe Fuchsia, adăugă el pe un ton meditativ. Chiar îmi place. Parcă ar fi titlul unui roman polițist, nu crezi? Bineînțeles că ea ar fi moartă înainte să înceapă totul. —Ca Laura, sări Matthew. Hugo și cu mine am deschis gura, ne-am oprit o secundă și am închis-o la loc, la unison, de parcă ne-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de tare, i-aș fi spus să-și ia cel puțin o pereche de cizme de cauciuc. Deși s-a dovedit că i-ar fi trebuit mai degrabă niște cizme de pescar. Era destul de adâncă apa, acolo jos. —Bun, zise polițista notând, să reluăm puțin ordinea evenimentelor. Marie Pratesi coboară scara, urcă la loc să vă spună că e ceva acolo jos, se întoarce să verifice, începe să țipe când vede corpul în lumina lanternei și cade de pe scară. — Cade cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decât să tremure. Au dus-o la spital, nu? Sper că-i fac toate analizele, adăugai eu. Apa aia era incredibil de dezgustătoare și s-a scufundat cu totul în ea când a picat. Probabil că are deja ciumă bubonică. Polițista își închise carnețelul. —Bun, domnișoară Jones. Doamnă 1, zisei eu pe un ton ferm. Doamnă Jones, asta e tot, pentru moment. Vă mulțumesc foarte mult. Puteți să treceți mâine pe la secție să dați o declarație oficială? N-o să dureze mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în treacăt, la încă un astfel de eveniment. Era rândul lui Hugo. Puteam da dovadă de o generozitate incredibilă, atunci când nu era vorba de actrițe tinere și atrăgătoare care îi sar de gât. Îi dădeam voie să le facă stimabililor polițiști și polițiste un tur al anexelor biroului lui Philip Cantley, exponatul zilei fiind un director artistic mort. Am scos-o pe Violet pe hol și am luat-o spre biroul lui Margery, am plasat-o pe canapea și am urlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la încă un astfel de eveniment. Era rândul lui Hugo. Puteam da dovadă de o generozitate incredibilă, atunci când nu era vorba de actrițe tinere și atrăgătoare care îi sar de gât. Îi dădeam voie să le facă stimabililor polițiști și polițiste un tur al anexelor biroului lui Philip Cantley, exponatul zilei fiind un director artistic mort. Am scos-o pe Violet pe hol și am luat-o spre biroul lui Margery, am plasat-o pe canapea și am urlat la Lurch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ori. — Vrei s-o faci tu, Vianello? Bărbatul ridică din umeri. — De ce nu? Doar că nu vreau să fie cine știe ce mare deranj. N-a avut nimic de făcut În ultimii doi decât să stea la Închisoare și să urmărească filme polițiste americane, așa că probabil va propune să ne Întâlnim la miezul nopții Într-o barcă pe lagună. — Sau În cimitir În zorii zilei, tocmai când vampirii se Întorc În zbor la culcuș. — De ce nu poate fi vorba de-un bar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ascuțeau și mai tare, un om bătrân. Umbra lui, și mai lungă, și mai subțire, se împânzea nefiresc la mișcările smucite și, câteodată, refuza să-l mai o glindească. Ion, a cărui înfățișare semăna cu a unui detectiv din romanele polițiste - pardesiul lung desfăcut (și purtat chiar și-n interior), pantofii de lac, eșarfa pe jumătate căzândă, costumul de tweed negru -, era stăpânul suprem al acestei moșii lăsate, Dumnezeu să-l ierte, de boierul Marin Brun, defunctul lui tată. Victor, fratele
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
pe asta?! Nu ai cum să fii un criminal. Agentul acela plouat n-a venit din lumea reală, a venit din (pfui, nu e formidabil?)... manuscrisul tău. Dacă aș judeca după logica ta așa-zis impecabilă, toți autorii de romane polițiste sunt niște criminali. Și toți ar fi trebuit să umple pușcăriile, pentru a se învăța - prin izolare - să nu mai inventeze crime perfecte. Las-o moartă! Mai bine dă paharul ăla peste cap și abandonează prostiile, imaginile demne de milă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iei de la capăt. Luați loc, aici, pe fotoliu, nu serviți un ceai? - Nu, mulțumesc (ceva tărie n-ai, tataie?). Aș vrea să vă întreb (scoase dintr-un alt buzunar un carnețel, eternul carnețel care poate fi admirat în aceleași filme polițiste, plus un pix de duzină) dacă ieri, din întâmplare, doar din întâmplare, evident, nu ați văzut cumva ceva demn de a fi adus în discuție... Poate un musafir oarecare care a intrat în curtea vecinului dumneavoastră. Da, știu că ploua
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
introduc o cheie în broască, însă mi-a deschis un clovn ușa propriei case. Da, nu vă mirați, era chiar un clovn, asistentul unui maestru sau cam așa ceva. Nu cunosc toate detaliile, dar am fost împușcat. Pe front. Serios, domnilor polițiști. Rana s-a vindecat foarte repede, nici cicatrice nu a rămas, așa se întâmplă atunci când realitățile se intersectează, se întâmplă tot felul de lucruri ciudate, ați văzut, spre exemplu, Zona Crepusculară. Un serial care ar trebui să ne pună serios
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Am ascultat câte puțin. Sunt nevăzător, dar eu... - Păi, dacă ești cu adevărat nevăzător, cum poți afirma că ai văzut? - Am văzut cu urechile..., domnule doctor. Aud foarte bine și... interpretez bine zgomotele. Nu m-a lovit cu mașina, domnilor polițiști... Mă auziți? Am căzut eu..., dar după ce mi-a lovit bastonul... Trecuse de mine..., a mai rostit nevăzătorul, destul de greu, trăgânduși pleoapele peste ochii lipsiți de lumină. Tainicele cărări ale iubirii - Și-a pierdut cunoștința! a exclamat medicul și a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fie un act extrem de grav. soția mea încerca să le explice polițiștilor că nu fusese instalată nicio barieră la intrarea în piața cu sens giratoriu, absolut niciun semn de interdicție nu fusese de fapt încălcat. Unul dintre polițiști, o femeie polițistă de fapt, ne întrebă atunci care era de fapt strada căutată de noi, în ce direcție ne îndreptam. I-am indicat și eu și soția mea strada care se afla de fapt la cîteva zeci de metri de noi, mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
putut să refuz ospitalitatea lui Victor m-aș fi dus direct în Chinatown și aș fi închiriat cea mai ponosită cameră din cel mai prăpădit hotel din cartier numai ca să pot gusta la sursă atmosfera din Anul dragonului, imens film polițist făcut de michael Cimino prin 1985 cu mickey rourke într-un rol monumental. Da, nu-mi puteam imagina Chinatown-ul fără surîsul lui mickey rourke, după cum america nu poate fi imaginată fără acest prototip de personaj incarnat de mickey rourke : un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de primirea ciudată din seara trecută, Felix avu o clipă spaima de a nu fi greșit cu adevărat adresa și de a nu se afla cumva la alte persoane. Dar această explicație senzațională, hrănită de amintirea lecturilor lui de romane polițiste, se spulberă repede în fața sentimentului realității. Pe moș Costache, pe Otilia, pe toți ceilalți îi recunoștea foarte bine, se afla, nici vorbă, în mijlocul familiei lui, puțin schimbată în fizionomia ei din cauza depărtării și a vârstei. Felix descoperi și pe foile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
discuțiile avute despre plecări etc. - discuții pe care dumneata le provocai la Comunitate și cu enoriașii...”. Este clar că Securitatea se interesa de sentimentele populației evreiești față de aliya. Scrisoarea conține și elemente „tehnice”, ce ne „transportă” În atmosfera unui roman polițist, securistul recomandându-i rabinului cu ce tren să meargă, unde să coboare etc.1. Un motiv important de teamă pentru putere era posibilitatea evreilor de a lua legătura cu „lumea evreiască” din afara Cortinei de Fier. După 1949, aceste relații, chiar dacă
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
În ordinea realului (ca descoperire a distanțării de vîrsta originară a „copilăriei” și a progresivelor ei degradări) și tentativă - eșuată - de provocare a metamorfozei transfiguratoare, de unde și culoarea predominant elegiacă. Poetul-personaj e, În chip evident, „mesagerul”, cel care, În locul „descinderii polițiste”, vrea să aducă (drept răspuns la Întrebarea „— Pe cine căutați?”, rostită de „vocea tremurată” de teama constrîngerilor și agresiunii) semnele fraternității și comuniunii, ale luminii sărbătorești a existenței: „să deschid ca un țipăt ușile iubirii și ale fastului” (s.n.). Legătura
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și cum a delegat un băiețel din clasă să fie partenerul meu permanent sau piesele în care am jucat. Îmi aduc aminte, de exemplu, că n-am făcut niciodată greșeli de ortografie, dar atunci, în clasa întâi, tata era încă polițist - și îmi aduc aminte o anumită dictare în care am scris greșit cuvântul polițist!” „și cum s-a întâmplat așa ceva, de ai scris greșit cuvântul polițist?! Tatăl tău e polițist și tu nu știi cum să scrii polițist?”. Chiar așa
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]