1,140 matches
-
Stilul său era fragmentarist-rapsodic, inspirat, mesianic, polemic-publicistic, nu o dată de manifest. Doar că politologia înseamnă altceva. Cum precizează și Vladimir Tismăneanu, cel mai remarcabil politolog român actual (despre care vom vorbi pe larg mai jos): Nu mă consider istoric, ci politolog. Prin urmare interesul meu se centrează pe concepte precum putere și influență, autoritate și legitimitate, ideologie și valori. 2. Raportul cu totul disproporționat, zdrobitor chiar cel puțin deocamdată dintre traducerile și lucrările originale românești. Se traduce și este absolut necesar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
inclusiv material. Și ar mai trebui să convingem pe compatrioții noștri de pretutindeni că actuala cultură română nu este numai una de poeți, eventual de romancieri și, mai ales, de publiciști dacoromâni. Ea este mult mai bogată. Are chiar și... politologi, critici, teoreticieni, comparatiști etc. Sigur: sfera lor de acțiune este, inevitabil, mai restrânsă. Dar o cultură care s-ar reduce doar la plachete de poezii (și este inimaginabil cât de numeroase sunt astfel de apariții în perioada actuală) rămâne o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și simbolic, un alt aparat conceptual și, bineînțeles, o altă bază de documentare. Când se va înțelege bine acest lucru fără a denigra în nici un fel poezia cultura română în ansamblul său va fi făcut un enorm pas înainte. Opera politologului Vladimir Tismăneanu, cu dublă identitate culturală, americană și română, ilustrează nu numai tendințele amintite, dar indică și un adevărat program de studii. Cărțile autorului nostru sunt de prim ordin, cu multe titluri americane și românești. Dintre cele din urmă vom
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
reușind, totuși, să se camufleze, să se metamorfozeze, să se regenereze chiar (toate formulele au o parte oarecare de adevăr) sub forma național comunismului. Despărțirea de trecut și continuitatea sa politică formează, în orice caz, un fir roșu în demonstrațiile politologului nostru. în acest punct intervine obiectivitatea și chiar obiectivismul de tip american. V. T. vede și de aproape și de departe, reglându-și obiectivul după împrejurări. Joc analitic subtil, care trebuie bineînțeles într-o publicistică încă indecisă între apologia necondiționată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și titluri comparative pentru a nu fi greșit înțeleși. Nivelul unor astfel de discuții, la noi, este încă destul de coborât. Dar, nouă cel puțin, ne pare evident că V. T. are, uneori, ceva din luciditatea, mizantropia și realismul implacabil al politologilor moraliști de clasă. Stilul său jurnalistico-radiofonic, descriptiv informativ riscă totuși să ne deruteze. Densitatea și acuitatea unor observații și reflexii sunt însă incontestabile. Perspectivele politologiei românești în stare incipientă se lărgesc și mai mult prin analizele și sugestiile referitoare la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de fapt, victimele în primul rând, și nu acțiunile brigadei teroriste împotriva populației de ostateci, atât de bine descrisă și de V. T. 19. în al doilea rând, opoziția are mereu de luptat cu întreaga ostilitate a structurilor criptocomuniste actuale. Politologul nostru definește și această situație cu deosebită claritate, ridicându-se la principiul general al democrației. Politologia națională n-ar trebui să-l piardă nici un moment din vedere. Este o adevărată fata morgana a opoziției românești: Numai o organizare politică în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
partidele de opoziție ce nu le inspirau încă nimic 22. Ce putem spune în acest cadru foarte limitat și predominant descriptiv? Ne îngă duim doar o scurtă reflexie. Poate și o mică sugestie: ce bine ar fi fost dacă acești politologi români, mulți-puțini câți sunt, bine intenționați, ar fi fost, totuși, consultați și chiar transformați în consilieri politici ! Cum a sugerat, de pildă, și nu chiar de mult, și Andrei Pleșu. Dacă ar fi fost invitați să colaboreze efectiv cu partidele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totuși, consultați și chiar transformați în consilieri politici ! Cum a sugerat, de pildă, și nu chiar de mult, și Andrei Pleșu. Dacă ar fi fost invitați să colaboreze efectiv cu partidele democratice din opoziție. Dar, se pare, cota intelectualilor, scriitorilor, politologilor, comentatorilor politici etc. nu este deloc mare în aceste medii politice, unele radical-rigoriste, unde nu se prea citesc lucrări de... politologie. După noi, situația este regretabilă și ea explică, în bună parte, și nivelul discursului politic actual. Lipsa sa de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și nivelul discursului politic actual. Lipsa sa de modernitate, mai ales și de multe ori, ca să ne exprimăm cu tot respectul posibil pentru acțiunea de altfel pozitivă a opoziției. în esență, ea este perfect legitimă și trebuie sprijinită. Situația unor politologi de valoarea lui V. T. este cu atât mai paradoxală, într-un fel, cu cât, dacă-l citim atent, observăm că el este un adevărat apologet al democrației liberale. Termenul nu are în acest context nici o conotație partinică. El este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
financiară. Un model sud-american, s-ar spune, se conturează de pe acum. Cine nu percepe nici această realitate de bază este orice, politician mărunt de provincie sau figurant parlamentar, numai om politic nu. Dar câți o percep de fapt? întrebare deschisă... Politologul este dublat, cum am menționat, de scriitor. El poate deci face foarte bine și reportajul trepidant al unui Solstițiu însângerat la București (printre cele două-trei texte într-adevăr notabile despre revoluția străzii; textul este datat 28 decembrie 1989), după cum Stelian
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pot fi eradicate în plan social, dacă acest fenomen Gogu nu va dispare. Imaginea are toate șansele să rămână și să se popularizeze. Și eliminarea sa să fie, în continuare, încă o utopie a epocii... Din aceeași categorie de scriitori-ideologi politologi face parte, în sfârșit, și Varujan Vosganian. Aproape că este greu să-l imaginezi și în postură de prozator și chiar de poet, cu volume recent publicate. Stilul rece, abstract, pare să-l definească, în primul rând, drept cel mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
libertate sau valori morale sub comunism, dar care le revendică, acum, în mod zgomotos. De fapt, toată discuția are un caracter moral manifest și ea justifică și pregătește concluzia oarecum neașteptată a cărții orientată decis spre o soluție pur etică. Politologul se transformă la Dan Pavel, în cele din urmă, în etician intransigent. în felul acesta apare, în politologia românească, o orientare efectiv nouă. Originalitatea Eticii lui Adam se relevă, din plin cel puțin în contextul reflexiei politologice actuale în capitolul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totalitari. Respectiv: centralizați, dirijiști și represivi. Regimul comunist totalitar a împins la ultimele consecințe acest sistem profund anticultural, cu grave urmări negative. Ce este cultura oficială ? Nu este neapărată nevoie să cităm, să spunem, pe Hannah Arendt sau pe alți politologi, de prim ordin, nimic de spus, pentru a defini cât mai exact și concis posibil esența acestei culturi oficiale: un sistem de valori oficiale, de stat, și ierarhizarea strict oficială a acestor valori. Vorbim, în primul rând, prin experiența personală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
despre E.M. Cioran, E. Ionescu, M. Sebastian, adică despre autorii, dintre cele două războaie, care au reflectat intens, inclusiv în contextul cultural al emigrației, asupra aceastei probleme iritante. Ea este, pentru mulți, încă profund traumatizantă. Din fericire, ultima generație de politologi în formație pare să fi depășit acest important obstacol. Ne gândim, în primul rând, la Alina Mungiu, Stelian Tănase, Dan Pavel, Sorin Antohi. Acesta din urmă întreprinde o analiză sistematică a complexului, convertit într-o geografie simbolică și ajunge la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
exercițiu livresc ușor devitalizat, cerebral în totalitate și rațional cât se poate. Este, probabil, și o dimensiune feminină a scrisului, dar cu siguranță nu doar atât, căci modelul acesta frecventat odinioară și de contele Keyserling, iar mai de curând de politologul american Robert Kaplan marchează și adeziunea la o modalitate specifică de tratare a meseriei de literat. Ceea ce pare să ocupe atenția autoarei este spațiul extensiv și intensiv al francezei, rolul anti-Babel al acesteia, darul de a întâmpina, adăposti și exprima
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
conectați din punct de vedere politic și că respectul proprietății private și libertății individuale precum și aplicarea uniformă a legii reprezintă de fapt singurul scut al oamenilor simpli în fața abuzurilor din partea celor puternici din punct de vedere economic și/sau politic. Politologi și analiști politici (fără ghilimele [...] ) vor găsi argumente în favoarea unei idei maltratate în perioada modernă dominată de un relativism cultural transformat într-un relativism al logicii elementare. Poate că unii dintre acești analiști vor înțelege că pragmatismul invocat de cei
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
științific ale lui C. - germanistica, teoria literaturii și comparatistica, precum și studiile culturale - comunică amplu între ele. În numeroase studii, germanistul se ocupă de mari scriitori (Schiller, Thomas Mann, Kafka, Brecht, Ernst Jünger, Dürrenmatt, Max Frisch) sau de eseistul, istoricul și politologul Valeriu Marcu, pe care l-a restituit atât culturii germane, cât și celei române. Și-a investit formația de istoric în cercetarea unor elocvente cazuri de interferență și comunicare culturală între spațiul german și cel românesc, pe o largă paletă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
realistă clasică (vezi cap. 3) și materialismul istoric în formele sale istoricistă sau gramsciană. El extrage esențialul din subiecte cum ar fi revoluția (Halliday 1990, care se referă la weberianul Rosecrance 1977 [1963]). Mai ales internaționalizarea crescîndă a sociologilor și politologilor comparativiști (Skocpol 1977, O'Donell 1973, 1978; Giddens 1985; și Mann 1986) îi face să se întîlnească cu dependența, cît și cu abordările clasice engleze în conceptualizarea statului și a relațiilor stat-societate (Evans, Rueschemeyer și Skocpol 1985; Halliday 1987; Banks
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Virgil Nemoianu o temă specială, aparent exotică pentru spațiul cultural românesc. Ea este succint, dar excelent tratată în carte de Virgil Nemoianu: mișcarea New Age. Provocarea maestrului Nemoianu vine din partea unei discutabile afirmații a lui Edward Luttwak. Cu privire la oferta religioasă, politologul american susține că în viitor vom avea de ales doar între umanismul secular, fundamentalismul religios (al celor trei monoteisme) și mișcarea New Age. Subscriu întru totul opiniei lui Virgil Nemoianu că lumea religioasă este infinit mai complexă, iar alegerile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
foarte largă și până la un punct chiar simplistă) au înscrise în programele lor formarea și consolidarea acestei pături mijlocii. O zonă socială între proletariat și marea burghezie, cu virtuți incontestabile. Oricând putem invoca zeci de citate din ultima generație de politologi români tineri sau relativ tineri. Chiar și un marxist reciclat ca Silviu Brucan recunoaște și teoretizează, în publicații de după 1989, importanța acestor pături mijlocii. Să amintim, cu titlu de simplă exemplificare, doar pe Stelian Tănase: Clasa mijlocie singură poate asigura
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Spiritul dreptei; Exerciții de reacționarism (Cluj-Napoca, Dacia, 1999); În căutarea legiunii pierdute? Cum se explică respingerea acestei publicistici de dreapta, evident regretabile, dacă ea nu ar exista? Sau, și mai aproape de noi, fenomenele negative amintite în Cruciada ortodoxă în școli politologi străini ca Norberto Bobbio și români precum Cristian preda continuă să includă această dicotomie tradițională, uzuală, dar utilă, în Mic dicționar de gândire politică liberală. A susține că nu mai există în cultura română, din ultimul deceniu, un conflict între
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
irațională, întorcându-se mai degrabă împotriva partidului însuși decât împotriva adevăraților săi dușmani: konspiratsia era peste tot. Ceea ce s-a schimbat a fost însă direția revoluției; existența ei era, cel puțin în acel moment, indiscutabilă. Așa cum am menționat mai sus, politologi proeminenți ca Robert Tucker sau Stephen Cohen argumentează că stalinismul, mai degrabă decât o continuare a leninismului, a reprezentat sfârșitul său: cu ajutorul marii terori în special, dar utilizând de asemenea și alte mijloace mai puțin violente, Stalin a distrus elita
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Țăranu: 2004, 96; Shafir: 1985, 175-176). Se observă clar caracterul normativ și totodată programatic al Declarației, care va reprezenta de acum încolo principalul ghid teoretic al politicii externe a României comuniste. Catalogând-o drept un "credo" al comunismului românesc, celebrul politolog Ghiță Ionescu afirmă că Declarația a reprezentat "prima contribuție originală" de acest gen a PMR. Deși la nivel retoric documentul nu era atât de inflamant ca cele produse de către China sau Albania, acesta era produsul unei logici faptice, nu declarative
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a "ființei sale naționale", un deziderat romantic recuperat pe coordonate leniniste din doctrina pașoptistă. Așa cum am afirmat în capitolul precedent, între dezvoltarea internă, dogmatică și opresivă, și dezvoltarea externă (aparent) democratică a leninismului romantic nu există nici o "ambiguitate", așa cum susține politologul Vladimir Tismăneanu (Tismăneanu: 1984, 65-79; vezi și Bernard: 1990, 18): în ambele ipostaze, leninismul romantic se adresează unui public diferit de la care are așteptări diferite: în primul caz, are toate pârghiile coercitive necesare pentru controlul și îndoctrinarea populației cu propriul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
economic, politic și social al lorzilor feudali din evul mediu. Dar nici modelul teoretic al lui Wolf, fundamentat la rândul său pe o orientare deductivă, nu este satisfăcător pentru o cercetare în profunzime a leninismului romantic. În sfârșit, Robert Cox, politolog de inspirație gramsciană, propune la rândul său un model de interpretare a funcționării lumii contemporane, bazat, la fel, pe trei compartimente, dar, de această dată, sociale, nu politico-economice, așa cum am întâlnit la Wallerstein și Wolf. Primul nivel îi include pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]