1,495 matches
-
puterea, formală sau informală a populismului este limitată. Acest capitol arată că și alți factori pot limita tendințele negative ale populismului, dincolo de poziționarea acestuia (la guvernare sau în opoziție) și dincolo de existența unor instituții democratice puternice. Acești factori privesc funcționarea populismului în interiorul unui partid politic consolidat și existența unor limitări a puterii dată de mecanismul federal al împărțirii autorității. Se poate imagina un președinte populist limitat de guvernatori puternici (cazul argentinian), precum și cazul opus (AMLO în Mexico City, controlat de guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reușește să-i limiteze excesele, sistemul politic se dovedește vulnerabil la un factor decisiv: personalitatea liderului populist. Comparându-i pe Cárdenas și pe López Obrador, acest capitol sugerează că personalitatea liderului populist este un element care contează. Ideologia rarefiată a populismului conduce la un stil personalizat de politică. Dacă populismul operează în marginea instituțiilor politice, poate spori vulnerabilitatea țării la acțiunea unor populiști lipsiți de măsură. De asemenea, politica populistă devine, în mod structural, impredictibilă: partidele populiste sunt vulnerabile la schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vulnerabil la un factor decisiv: personalitatea liderului populist. Comparându-i pe Cárdenas și pe López Obrador, acest capitol sugerează că personalitatea liderului populist este un element care contează. Ideologia rarefiată a populismului conduce la un stil personalizat de politică. Dacă populismul operează în marginea instituțiilor politice, poate spori vulnerabilitatea țării la acțiunea unor populiști lipsiți de măsură. De asemenea, politica populistă devine, în mod structural, impredictibilă: partidele populiste sunt vulnerabile la schimbarea de atitudine a liderului. Aceste partide ajung să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
morali De exemplu, candidatul merită să fie ales din rațiuni morale versus candidatul care are în favoarea sa doar de anumite competențe sau o anumită afiliere ideologică Referințe la existența unei elite corupte care distruge tot Această categorie provine din definiția populismului propusă de coordonatorii volumului. Populismul implică existența unui mic grup coagulat constituit din elitele puternice care se opun intereselor poporului și în același timp înscrierea oricărui oponent în rândul elitelor Suspiciune și/sau respingere a instituțiilor consolidate Nevoia de asanare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să fie ales din rațiuni morale versus candidatul care are în favoarea sa doar de anumite competențe sau o anumită afiliere ideologică Referințe la existența unei elite corupte care distruge tot Această categorie provine din definiția populismului propusă de coordonatorii volumului. Populismul implică existența unui mic grup coagulat constituit din elitele puternice care se opun intereselor poporului și în același timp înscrierea oricărui oponent în rândul elitelor Suspiciune și/sau respingere a instituțiilor consolidate Nevoia de asanare și de transformare a vieții
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mecanisme plebiscitare. Caracterizarea politicii în teremeni conflictuali sau maniheiști Politica este reprezentată în termeni moraliști, drept o luptă între bine (popor) și rau (elita aflată la putere) Evaluarea mizei conflictului politic în termeni de viață și de moarte. Capitolul 6 Populismul la guvernare: cazul Austriei (2000-2007) Franz Fallend Introducere Partidul Austriac al Libertății (FPÖ) este unul dintre cele mai de succes partide populiste de dreapta din Europa. După ce Jörg Haider a fost ales conducător al partidului în 1986, puterea acestei formațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
BZÖ asupra calității democrației se pare că merită studiat în Carintia, unde partidul a fost mai puternic decât pe plan național și astfel a avut o mai mare forță de influență asupra democrației. Existența și dimensiunea (pozitivă și negativă) efectelor populismului asupra calității democrației depind de mai multe împrejurări, dintre care cele mai importante sunt gradul de consolidare al democrației și poziția pe care partidul populist o ocupă în sistemul de guvernare sau de opoziție. Austria reprezintă astfel un exemplu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asupra calității democrației depind de mai multe împrejurări, dintre care cele mai importante sunt gradul de consolidare al democrației și poziția pe care partidul populist o ocupă în sistemul de guvernare sau de opoziție. Austria reprezintă astfel un exemplu pentru populismul ajuns la putere într-o democrație consolidată și studiul care urmează se va concentra pe acea perioadă în care partidele populiste de dreapta FPÖ și BZÖ au luat parte la guvernarea federală (între anii 2000 și 2007). În privința Carintiei, FPÖ
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Adversarii politici au reproșat partidului că duce un război cultural (Kulturkampf) împotriva societății deschise și a statului liberal constituțional (Plasser și Ulram, 2000: 226-227; Riedlsperger, 1998: 32-34). În ce măsură FPÖ poate fi catalogat drept un partid populist depinde de cum definim termenul "populism". Conform definiției din această lucrare (vezi Capitolul 1), FPÖ a fost în mod cert un partid populist, mai ales în prima sa fază de dezvoltare (din 1986 și până în 1991-1992), în timp ce în faza a doua atitudinea reformatoare antielită și prodemocratică
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
partenerii de coaliție, menționate de noi mai înainte, și clientelism. De asemenea, Mouffe (2005a: 54-6) afirmă că o lipsă de alternative și de influență asupra elitelor i-au îndepărtat pe mulți votanți de partidele tradiționale și au contribuit la afirmarea populismului de dreapta în numeroase state europene. Din punctul său de vedere, coalițiile SPÖ-ÖVP și parteneriatele sociale "au dus la griparea sistemului" și aveau să "încurajeze un demagog înnăscut ca Jörg Haider să dea glas multiplelor nemulțumiri legate de coaliția de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
În ciuda acestor critici, UE-14 a urmat recomandarea celor "înțelepți" și a ridicat "sancțiunile" pe 12 septembrie 2000. În mod normal, oricine s-ar putea gândi că o organizație internațională credincioasă standardelor democratice (precum UE) ar putea modera efectele (negative) ale populismului asupra democrației liberale. Cazul sancțiunilor impuse de UE-14 guvernului austriac dovedește că o organizație internațională, chiar dacă este pentru standardele democratice, poate avea de asemenea efecte negative asupra democrației. Mouffe (2005a: 56-9, 65-8) a criticat sancțiunile, cum ar fi măsurile de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
organizație internațională, chiar dacă este pentru standardele democratice, poate avea de asemenea efecte negative asupra democrației. Mouffe (2005a: 56-9, 65-8) a criticat sancțiunile, cum ar fi măsurile de excludere a FPÖ de la guvernare până în 2000, considerându-le expresia moralizării discursului politic. Populismul de dreapta nu a fost combătut pe cale politică, ci a fost condamnat din punct de vedere moral și diabolizat. În locul efortului de înțelegere a cauzelor succesului FPÖ (și a altor partide populiste de dreapta), s-a făcut o separație între
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sociale sau asupra organizației care administra acțiunile deținute de stat în întreprinderi (Fallend 2000: 906-8). Totuși, aceste reforme nu pot fi considerate un pericol pentru stabilitatea sistemului democratic. În general, măsurile guvernamentale "nu poartă amprenta extremismului de dreapta sau a populismului excesiv" în perioada 2000-2002 (Heinisch, 2003: 106). Luther (2003: 138) a prezentat acțiunile guvernului ca fiind "mult mai liberale decât au prezis unii ca ar putea fi". De asemenea, nu s-ar putea susține că FPÖ a pus în pericol
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fi "moderată" prin participarea la guvernare (Heinisch, 2003: 106-109; Luther, 2003: 138; Minkenberg 2001: 16-18). În această confruntare, FPÖ s-a prezentat ca fiind singurul partid care apără "cu adevărat" interesele "poporului". În privința aceasta, FPÖ se potrivește modelului potrivit căruia populismul duce la o accentuare a moralizării politice, care face dificil orice compromis politic (vezi Capitolul I). 6.4 Coaliția ÖVP-FPÖ/BZÖ din 2003-2007 (cabinetul Schüssel II) 6.4.1 Istoria Ca urmare a victoriei incontestabile în alegerile generale din 2002
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
partide populiste de dreapta, FPÖ și BZÖ, au participat în coaliții guvernamentale - în ambele situații, în parteneriat cu un partid mult mai experimentat, în a doua situație, din punct de vedere numeric, într-o poziție clar inferioară. De aceea, efectele populismului de dreapta asupra calității democrației nu au fost semnificative, nici într-un sesn pozitiv, nici într-un sens negativ (vezi ipoteza 3). În privința efectelor pozitive, FPÖ (și mai târziu BZÖ) cu siguranță a influențat agenda politică în două chestiuni asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au permis să scape nepedepsit după toate provocările adresate Curții. Deși acestea au fost cazuri excepționale, principiile democratice ale separării puterilor în stat și domnia legii au fost afectate negativ. De aceea, cazul Austriei confirmă ipoteza 5, care afirmă că populismul guvernamental are efecte negative moderate asupra calității democrației. În același timp, FPÖ și BZÖ au contribuit la crearea unui mediu politic în care au fost duse lupte culturale, iar compromisurile au fost exacerbate. Acestea, totuși, nu au debutat odată cu participarea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fost duse lupte culturale, iar compromisurile au fost exacerbate. Acestea, totuși, nu au debutat odată cu participarea la guvernare, cu au caracterizat politica austriacă încă din anii când FPÖ se afla în opoziție. Pentru a recapitula, analiza cazului Austriei demonstrează că populismul (de dreapta) aflat la guvernare are atât efecte pozitive, cât și negative asupra calității democrației. Dacă efectele au fost mai puternice la guvernare, decât în opoziție (așa cum sugerează și ipoteza 1) este greu de spus. Pe de o parte, odată
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu siguranță, au fost și "îmblânziți". Faptul că și-au demonstrat incapacitatea de a guverna a fost probabil primit cu satisfacție de criticii care se temuseră că intrarea FPÖ la guvernare în 2000 va duce la colapsul democrației. Capitolul 7 Populism și democrație în Venezuela sub Hugo Chávez Kenneth M. Roberts Introducere Venirea la putere a lui Hugo Chávez, la sfârșitul anilor 1990, nu a marcat doar un moment de răscruce în viața politică din Venezuela, ci a transformat, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Hugo Chávez Kenneth M. Roberts Introducere Venirea la putere a lui Hugo Chávez, la sfârșitul anilor 1990, nu a marcat doar un moment de răscruce în viața politică din Venezuela, ci a transformat, de asemenea, dezbaterea savantă referitoare la renașterea populismului în America Latină neoliberală. În anii 1980, populismul era în bună parte considerat perimat, victimă a crizei datoriilor și a măsurilor de austeritate care au subminat modelele de industrializare prin intervenție statală de care populismul a fost atașat din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la putere a lui Hugo Chávez, la sfârșitul anilor 1990, nu a marcat doar un moment de răscruce în viața politică din Venezuela, ci a transformat, de asemenea, dezbaterea savantă referitoare la renașterea populismului în America Latină neoliberală. În anii 1980, populismul era în bună parte considerat perimat, victimă a crizei datoriilor și a măsurilor de austeritate care au subminat modelele de industrializare prin intervenție statală de care populismul a fost atașat din punct de vedere istoric (Dornbusch și Edwards 1991). Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asemenea, dezbaterea savantă referitoare la renașterea populismului în America Latină neoliberală. În anii 1980, populismul era în bună parte considerat perimat, victimă a crizei datoriilor și a măsurilor de austeritate care au subminat modelele de industrializare prin intervenție statală de care populismul a fost atașat din punct de vedere istoric (Dornbusch și Edwards 1991). Deoarece noi lideri cu tendințe populiste și-au făcut totuși apariția în anii 1990, savanții au dezbătut dacă și cum ar putea fi populismul reconciliat cu liberalizarea pieței
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
intervenție statală de care populismul a fost atașat din punct de vedere istoric (Dornbusch și Edwards 1991). Deoarece noi lideri cu tendințe populiste și-au făcut totuși apariția în anii 1990, savanții au dezbătut dacă și cum ar putea fi populismul reconciliat cu liberalizarea pieței (vezi Roberts 1995 și Weyland 1996 și 2001 pentru o trecere în revistă a acestor dezbateri conceptuale). Ascensiunea meteorică a lui Chávez a trecut dincolo de aceste dezbateri, demonstrând fără nicio urmă de îndoială că formele de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reconciliat cu liberalizarea pieței (vezi Roberts 1995 și Weyland 1996 și 2001 pentru o trecere în revistă a acestor dezbateri conceptuale). Ascensiunea meteorică a lui Chávez a trecut dincolo de aceste dezbateri, demonstrând fără nicio urmă de îndoială că formele de populism mai tradiționale, etatiste nu au fost aruncate în lada de gunoi a istoriei; de fapt, ele s-au reîntors cu putere într-o ordine post-liberalizare, marcată de tulburare socială și de o criză a instituțiilor reprezentative tradiționale. Într-adevăr, Chávez
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de tulburare socială și de o criză a instituțiilor reprezentative tradiționale. Într-adevăr, Chávez a fost probabil personalitatea populistă cea mai reprezentativă pe care America Latină a cunoscut-o de la Juan Perón, legendarul lider argentinian care a fost aproape sinonim cu populismul în regiune. Indiferent cum a fost definit populismul, lui Chávez i-a venit ca o mănușă, deoarece el a întrupat, pare-se, oricare dintre atributele esențiale și secundare ale conceptului. Conform conceptualizării populismului din acest volum, ideologia și discursul chavismului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
instituțiilor reprezentative tradiționale. Într-adevăr, Chávez a fost probabil personalitatea populistă cea mai reprezentativă pe care America Latină a cunoscut-o de la Juan Perón, legendarul lider argentinian care a fost aproape sinonim cu populismul în regiune. Indiferent cum a fost definit populismul, lui Chávez i-a venit ca o mănușă, deoarece el a întrupat, pare-se, oricare dintre atributele esențiale și secundare ale conceptului. Conform conceptualizării populismului din acest volum, ideologia și discursul chavismului au construit din punct de vedere moral o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]