2,752 matches
-
văzut în tablourile lui El Greco. Ioniță simte cum i se umflă inima, gata să plesnească... " E singurul prilej când pot face ceva pentru ea." * Parcurgea încăpere după încăpere, din ce în ce mai întunecat. Cercetase atent fosta sufragerie unde acum erau expuse colecții de porțelanuri fine, bibelouri delicate de Sèvres și Saxa, bergerete Rosenthal, piese Gallé și Daum Nancy cu rotunjimi opace, cobalturi și vase chinezești pictate de mână, servicii Limoges și statuete complicate, născocite în atelierele meșterilor bavarezi. Trecuse alături, într-o odaie sufocată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste iarnă, parfumul butucilor din soba înaltă de porțelan, tutunul auriu prizat dintr-o tabacheră albastră, mirosul călimării cu cerneală violetă... Își ridică brusc capul Scuturîndu-și buclele albe. ― De ajuns, Melania! Nu e acum momentul să visezi. Îți propun s-o iei sistematic. În primul rând, trebuie să fii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un macrameu minuțios brodat, bibelourile naive așezate pe marginea studioului, cele patra volume verzi de enciclopedie cumpărate de la anticariat. Nu le deschisese niciodată, dar făceau frumos în raftul de lângă fereastră, așezat de o parte și de alta a pisicii de porțelan... Își strânse șalul de lână în jurul umerilor slabi. Peste drum, la etajul III se aprinsese lumina. Bărbatul brun, în pijama, citea ziarul. Îi vedea doar capul. După o jumătate de oră va căsca, va învîrti deșteptătorul apoi, cu o mână
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bătrân, cu fotografii cazone și miros persistent de tutun, cu mobile vechi, moderne acum 50-60 de ani, purtând urmele peregrinărilor din garnizoană în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru de faianță ― "iaurt Miorița" ― umplut cu nasturi desperecheați, tuburi de zaharină, bani mărunți adunați într-o farfurioară. Pe gheridonul cu placă de marmură și aplicații de bronz se aflau o Biblie legată în piele și discursurile lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
treacă pe aici. Sper că nu vă încurcă... Fruntea Metaniei Lupu se încreți imperceptibil, reuși totuși să surîdă: ― Deloc. Îmi face chiar multă plăcere. Un tânăr atât de amabil... Începu să servească, plină de stil, cafeaua. Cristescu admiră ceștile din porțelan cu păsări superbe, cleștișorul de argint pentru zahăr, flaconul cu rom. Mâinile bătrânei se mișcau fermecător, aveai impresia că se joacă cu obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îl lăsă să aștepte într-o sufragerie veche, plină de tablouri cu flori: lăcrămioare, miozotis, petunii, toate culorile de trandafiri pictate corect și în mod evident de aceeași mână. Pe bufet, strălucea stins, plin de praf, un Cupidon mare, din porțelan, călare pe un melc cu cochilia de aur. Marin Vâlcu apăru în halat. Avea barba nerasă și o expresie arogantă a gurii. Ochii însă priveau blând, fără ostilitate, poate puțin surprinși. ― În ce chestiune... Cristescu îi arătă legitimația. Celălalt se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eschiva la infinit... Maiorul riscă. ― Îi veți face o mare bucurie mai ales că n-o să vă duceți cu mâna goală... ― Nu înțeleg... A, da, natural, am ochit deja câteva obiecte de artizanat. Încîntătoare! Cristescu mângâia absent marginea farfurioarei de porțelan. Învățase de mult că cea mai sigură minciună este adevărul în țesătura căruia se strecoară mici inexactități. Era convins de autenticul relațiilor dintre Melania și Van der Hoph așa cum îi fuseseră prezentate dar, în același timp, îl obseda o corelație
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pietrele funerare erau în general modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormânt frumos, bine întreținut, plin de flori și cu o cruce mică de marmură neagră, având un medalion de porțelan cu imaginea unui copil bucălat și surâzător. Poate că atunci destinul a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când a văzut că silabiseam numele de sub medalionul de porțelan. Știa că pășisem pe cărarea lui. Nu mai puteam evita să alunec. Nu-mi venea să cred. M-am uitat încă o dată la fotografie, apoi la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era numele meu. De fapt, inițiala
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
adevărat liber și că eu însumi voi ajunge într-o zi la această concluzie... Apoi m-am dus la cimitir. Vroiam să îngenunchez la mormântul mamei, dar, ridicîndu-mă, nu m-am putut opri să nu mă uit la chipul de porțelan al fratelui meu. Spre surprinderea mea, am simțit că nu mai eram pornit contra lui Dinu. Timpul ștersese gelozia care îmi înveninase anii copilăriei, așa cura ploile șterseseră literele de pe crucea de marmură neagră. A fost prima oară când m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mișunau șoareci. Uneori, se opreau să se uite la noi, curioși. Dinu mi-a turnat și mie vin și, în clipa aceea, am observat că figura lui semăna perfect cu cea a fratelui meu. Era exact chipul din fotografia de porțelan, acoperit de riduri. "Ce mă examinezi așa?" m-a întrebat, fiindcă nu-mi puteam deslipi privirea de el. Avea aceeași expresie cuminte și chiar același zâmbet, acum îmbătrînit și obosit. "Semeni cu cineva", i-am zis. "Cu cine?" "Nu-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o greșeală. A urmat singura frază pe care n-o așteptam: "Mă întreb câtă vreme o să continui această minciună". Am tresărit. "Care minciună?" "Cum care? Cu Bătrânul. Și restul..." Stricase totul. Bucuria mea s-a spart ca un vas de porțelan. Fără să sesizeze că înainta, de fapt, pe cioburi, Laura a socotit că era cazul să insiste: Nu vezi că azilul trăiește în minciună? Aș prefera, te rog să mă crezi, să plecăm de aici". Am mai făcut o încercare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
timbrul vocii, încât nu-mi vine să cred că au trecut 36 de ani de când nu ne-am văzut. Printre altele mi-a dăruit și un superb trandafir alb - cu semnificație aparte, iar eu i-am dăruit o figurină din porțelan, reprezentând un cerb carpatin viguros - de coarnele căruia am agățat textul următor: „Sunt cerbul carpatin, coborât din țancurile munților să luminez și să învăț semenii să 22 trăiască frumos prin lumina cărții! M-au prigonit și persecutat invidioșii și lacheii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dans ca un reflector de poliție. Locul nu era nici pe departe plin, dar puteai totuși vedea deja trupuri suple, transpirate, la tot pasul. Pe Maggie o izbi multitudinea de figuri. În fața ei erau două fete blonde, cu pielea de porțelan, iar în spatele lor un negru cu tunsoare afro și trăsături fine, ascuțite. Alături dansau o femeie și un bărbat, amândoi cu bucle negre, tirbușon. Maggie își aminti de documentarea pe care i-o dăduse Bonham și se gândi la pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se închise în urma lor și domnul Levy simți brusc că i se face greață. În dormitor era un miros de ceai stătut care îi amintea de ceainicul pe care Leon Levy îl avea mereu lângă cotul său, un ceainic de porțelan, puțin crăpat, în fundul căruia era întotdeauna o rămășiță de frunze fierte. Se duse la fereastră și trase jaluzelele, dar când se uită afară ochii lui îi întâlniră pe cei ai domnișoarei Annie care se uita spre el prin golul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de timid, fiindcă Întâmpină Întregul scandal cu un rânjet satisfăcut. Zeliha observă cât de surprinzător de albi și de fără cusur erau dinții bărbatului și nu s-a putut abține să nu se Întrebe dacă nu erau cumva Îmbrăcați În porțelan. Treptat, Începu accelerându-i pulsul, să simtă din nou valul acela de adrenalină urcându-i din pântece, Întorcându-i stomacul pe dos, dându-i convingerea că, dintre toate femeile din familia sa, ea era, cel mai probabil, cea care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În living. Suntem atât de mândri de tine, scumpo. — Suntem Într-adevăr mândri de ea, Însă ar putea să se comporte ca o fată de vârsta ei. Mătușa Varsenig a ridicat din umeri În timp ce așeza pe masă ultima farfurie de porțelan, apoi a venit și a Îmbrățișat-o. — Fetele de vârsta ta se Îngrjesc de obicei să arate mai bine, să știi. Nu că ai avea nevoie de asta, bineînțeles, Însă dacă tot citești Într-una, unde ai s-ajungi? — Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dar nu e. E un oraș-barcă. Trăim pe un vas! Spunând asta, a apucat peștele de cap și a Început să miște șira spinării În dreapta și-n stânga. Pentru o clipă Armanoush și-a imaginat că macroul era făcut din porțelan, temându-se că avea să se spargă În bucăți În mâinile bucătarului. Însă În câteva secunde bărbatul reușise să scoată tot osul afară. Mulțumit de sine, a continuat. — Suntem cu toții pasageri aici, venim și plecăm În grupuri, pleacă evreii, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ușa atelierului, sperând că poate era acolo. Nu era un lucru neobișnuit ca unchiul Levon să lucreze până târziu. Însă ușa a fost deschisă de ucenicul lui, Riza Selim - un tânăr turc liniștit și muncitor, cu o piele albă ca porțelanul și o claie de păr negru și creț. — Unde e unchiul meu? a Întrebat Yervant. — Stăpânul Levon a plecat, a spus Riza Selim cu o voce strangulată pe care cu greu reușea s-o scoată afară din gâtlej. Au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Alexandrovna și fiica ei erau amândouă plecate la culcare. A trezit toată casa. ă și a cerut să îl vadă pe Stepan Sergheievici? ă A cerut să fie lăsat în camera lui. Porfiri se căută în buzunare după tabechera de porțelan. Un încruntat sever din partea Katiei îl opri de la a o deschide. Cu toate acestea, în acel moment, el găsi atingerea ei destul de stimulantă. § Afară Porfiri își aprinse țigara după care tânjea. Viscolul pe care îl văzu întețindu-se de la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
observă noile haine, simple și la modă. Purta o fustă albastru închis cu tiv de brocart și o cămeșuță asortată de muselină albă. Lilia acceptă și îl conduse lângă sobă, departe de unde se juca Vera cu o păpușă nouă de porțelan. Îi făcu semn să se așeze. ă Am trecut pe la Fraulein Keller, începu el, iar ea roși. Mi-a spus că ai dat de bani și că ți-ai găsit un protector bogat. Un nou prieten. ă Fraulein Keller nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe masa de examinare înaltă până la brâu, a cărei suprafață din lemn de pin era la fel de soioasă și pătată precum cea a unui măcelar. Masa avea marginile ridicate și o gaură de scurgere la un capăt peste o tavă de porțelan, iar lângă ea se afla o masă mai mică, cu un set mare de balanțe pe ea. ă Extraordinar. Ce idee extraordinară, comentă doctorul Pervoiedov, în timp ce deschidea pânza și descoperea cadavrul vinețiu de dedesubt. Să conduci o autopsie într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îl cercetă scurt pe Porfiri. Dădu din cap cu un zâmbet indulgent în timp ce își întorcea atenția asupra mortului. ă Foarte bine, dă-mi stomacul, îi spuse el diener-ului. Încâlcit și deșirat, stomacul fu îndepărtat și așezat într-un vas de porțelan. Doctorul Pervoiedov secționă sacul puternic vascularizat, din care țâși afară un lichid urât mirositor, iar stomacul se prăbuși dezvelind o membrană galbenă și plină de riduri. ă Fiți recunoscători, domnilor, spuse doctorul Pervoiedov, că nu a mâncat hrană solidă recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Pietrele funerare erau în general modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormânt frumos, bine întreținut, plin de flori și cu o cruce mică de marmură neagră, având un medalion de porțelan cu imaginea unui copil bucălat și surâzător. Poate că atunci destinul a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când a văzut că silabiseam numele de sub medalionul de porțelan. Știa că pășisem pe cărarea lui. Nu mai puteam evita să alunec. Nu-mi venea să cred. M-am uitat încă o dată la fotografie, apoi la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era numele meu. De fapt, inițiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]