1,303 matches
-
un aer de perpetuă suferință, așa că alegerea sa în fruntea bisericii catolice la sinodul din 1621 nu miră pe nimeni. Cu excepția unei singure inițiative despre care vom vorbi mai încolo, a fost un papă foarte liniștit. Gurile rele calvine îl porecliseră „Assonnato” (Somnorosulî. îi plăcea să se plimbe îndelung prin grădinile Vaticanului și putea fi deseori văzut aplecat asupra florilor, murmurând formule numai de el știute către vreun bondar năucit de sapientia himenopteră a bătrânului. N-avea un instinct artistic deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-și aibă rădăcina pe la ei oricum, lui bunicu-meu, tatăl tatei, i se zicea În sat: „Țânțarul”. - Știu. Adică: „Macedoneanul”. - Ei, asta-i: i se spunea „Țânțarul” fiindcă era macedonean? numai că În Basarabia nu sunt Macedoneni, oricum, nu sunt porecliți așa, fiindcă vorbesc țâțâit - sau i se zicea „Țânțarul” fiindcă era subțire, ager, Înțepător - ca un țânțar? Nu ț-oi spune... Și-apoi: există macedoneni și macedoneni: cei pentru care se ceartă Bulgarii cu Iugoslavii, vorbesc o limbă slavă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de care mai încărcate. Iată aici biblioteca mea, pe care am agonisit-o de o viață și care adăpostește și rezultatele studiilor mele. Studii etnografice, se grăbește el să precizeze cu mândrie nedisimulată. Frate-miu mă cam tachinează și mă poreclește "hârțogar", dar asta este pasiunea vieții mele, după cum a lui este muzica. Dora îl analizează. Are o înfățișare complet diferită de a lui Dragoș. Este, sau mai curând pare să fi fost blond, căci acum doar o șuviță răsucită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Până la urmă nu se întâmplă nimic. Trecură doi ani și tânărul se afla mai departe la ei în secție. Oamenii se obișnuiseră cu felul lui de a fi, îl lăsau să se creadă superior, asta nu-i costa nimic, îl porecleau Urâciosul și se credeau împăcați. Poate intuiau că el este un punct nevralgic care poate oricând deveni dureros. Numai inginerul Marcu nu se mulțumea cu atâta, personajul îl incita, îl interesa chiar. Într-o zi, aflat întâmplător în birou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se poată retrage ea la vreme. Avea o teamă grozavă de ridicol chiar dacă îl căuta mereu. Dar marea plăcere a Sidoniei Trofin rămânea tot facerea și desfacerea legăturilor matrimoniale, în această ocupație își dovedea deplin iscusința. "Coana mare", cum era poreclită de mulți, avea o intuiție diabolică atunci când mirosea posibilitatea formării unui noi cuplu, își punea în joc toate relațiile, se interesa în dreapta și-n stânga cu o abilitate demnă de un detectiv celebru și în scurt timp putea asambla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că spală și perdelele. Cred că nimănui nu-i dăduse prin cap că perdelele se pot spăla și ele. Toată lumea se gândea, probabil, că aparțin ferestrelor și atât. — Individul nu e normal, afirmau cu toții, catalogându-l ca fiind nazist sau poreclindu-l Cavaleristul. Nu aveam nici măcar o fotografie indecentă pe pereți. Singura noastră poză reprezenta un canal din Amsterdam... Când mi-am lipit și eu un nud pe pereți, tipul a protestat: — Eeee, Watanabe, e-eu nu p-pot s-să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se machia și se mișca seducător. Vocea Îi era caldă, iar ochii mari și umezi, În special când vorbea despre ființele pe care le studia. În acele momente, devenea aproape maternă. Unul din colegii ei de la Universitatea din Chicago o poreclise „Mama-Natură cu mușchi“. Norman se ridică și primi o pupătură pe obraz. — Avem cabinele Învecinate și am auzit când ai intrat. Când ai ajuns aici? — Acum o oră. Cred că sunt Încă șocat, răspunse Norman. Tu crezi toate astea? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Petersburg). Am văzut acolo multe tablouri de Rembrandt. S-a acumulat, atunci, atâta energie care și până în momentul de față mă susține. V.P.: Școala rusă de pictură a avut vreo influență asupra ta? I.M.: La Colegiul "Alexandru Plămădeală", profesorii mă porecleau Surikov, un mare pictor rus. Felul lui de a picta și de a gândi m-a influențat. Revăzându-mi lucrările din acea perioadă, consider că aveau dreptate. Erau profesori bine pregătiți, nu făceau complimente gratuite. Revin și spun: eu nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
MORARULUI Nu fără o urmă de dreptate, câțiva impulsivi, Împinși de zelul cel mai lăudabil, au avut pretenția să dea de pământ cu recentul opuscul al doctorului Puga y Calasanz: Minuțioasa cercetare a compozițiilor atribuite În general Meșterului Pedro Zúñiga, poreclit Morarul. A fost mare, desigur, scandalul de presă din Zaragoza, mai ales În Vocea Pretillei. În realitate, acest caz chiar și-a meritat soarta. Sprijinindu-se pe erudiția sa bogată În idei și pe agerimea sa imparțială, dârzul Puga tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sa cu privire la vin se spulberase, numele și renumele își reluaseră vechiul loc, în schimb se deșteptase o îndoială mult mai puternică, mai sîcîitoare decît oricare alta nu cumva Bîlbîie ăsta era pe cale să intre între cei "puțini aleși", cum erau porecliți cu răutate și invidie oamenii lui Mihai Mihail, o figură misterioasă și enervantă nu numai din pricina aroganței, ci și a disprețului vădit pe care acesta îl afișa, ori era bănuit că-l afișează, la adresa "pălmașilor" ce țineau de forța ordinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cofeină, atât de mult era pasionat după cărți (anul trecut, în '47, Virgil Untaru, Ierunca, părăsea țara și cu anii, acest om de stânga în perioada războiului a evoluat încet, dar fără întoarcere, spre dreapta), venea Sîrbulescu, "masivul" cum îl poreclisem eu, credeam că o să trăiască o sută de ani, a murit de inimă pe la cincizeci și Sergiu Filerot. Poetul, șeful "paginei a doua", un om smead, subțirel și mic de statură, cu un nas de pasăre, cu voce confidențială, plăcută
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în timp ce vorbești cu el, îl vezi deodată că nu mai e atent, că rămâne pe gânduri, cu ochii duși, dar când cobori privirea descoperi că la picioarele lui se formează o mică băltoacă galbenă, care începe să miroasă urât. E poreclit din pricina asta, iertați-mă, pot să vă spun acest cuvânt rușinos? n-am vrut să vă supărați pe mine, de aceea vă întreb. "Pișorcea" îi zice, domnule scluptor. Chiar așa. Du-te dracului, îl mai certăm noi, măcar șterge porcăria
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de față. Mopsul fusese în tinerețe, zicea, acrobat la circ. Trapezist. Și mărturisesc că am tresărit. Dacă tot se găsea un fost acrobat printre bătrâni, aș fi preferat să nu fie cel mai rău, cel mai cârcotaș dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei căzături) cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Îmbătîndu-se, plângea și bolborosea "Doamne, iartă-mă", pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se poreclise singur, în derâdere, "Cobaiul lui Dumnezeu. " Dar nu era un șarlatan. Credea, din câte mi-am dat seama, cu aceeași pasiune și în plăcerile lumești și în împărăția cerească și tocmai aceasta era drama lui, că nu putea împăca aceste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tăios, ironic cu care reteza orice elan celor care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse să fiu prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învîrtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea bătut; "gîsculița" a rezistat asaltului. Drept care, cu buzele lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest refuz nu era întîmplător, avea un motiv anume; ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
subțire și fragil, gata să se rupă parcă la o mișcare prea bruscă a capului. De câte ori zâmbea, întinerea. Obrazul i se lumina și ridurile dispăreau. După aceea, peste chipul ei cobora din nou, ca o cortină mizerabilă, adevărul. Cineva o poreclise în derâdere "Taifunul Victoria", iar Dinu îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. ― Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spusese pe drum Mr. Moon, cu eternul său zâmbet, extaz al iepurașului din vechea legendă chinezească, ascuns în luna plină și hrănindu-se în fiecare seară cu o nouă porție de cratere și de mări spațiale. Evident că noi îl porecliserăm așa, din cauza feței perfect rotunde și sclipitoare, care semăna, exact precum îmi închipuiam, deși nu o văzusem niciodată, cu o lună musonică. Ubicua și imuna fericire care părea să locuiască diferitele colțuri și articulații ale corpului lui Mr. Moon descuraja
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
făcut, deja, o corectare. În toiul dezbaterilor! O adunare extraordinară și, cum cer uzanțele în astfel de cazuri, la ordinea zilei n-a fost decât un punct. A venit și tovarășa Niculina Udrea, de la forul superior. N.U., cum e poreclită, câteodată. En U, sau mai pe șleau, NU, după cuvântul pe care îl îndrăgește cel mai mult și pe care-l repetă cât mai sentențios și mai autoritar cu putință tuturor celor ce vin la ea cu o anumită problemă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
le ia cât mai mult; s-au apucat babele satului să descânte, să facă și să desfacă, dar - nimic nu s-a schimbat. Au înțeles, la timp, sătenii că Petru Toma - “ajutorul necredincios al lui Dumnezeu”, cum începuseră să-l poreclească - avea, înainte de toate, darul vorbirii, cu care-i cicerea. “Nu stă ăsta prea mult aici! Nu face el prea mult purici pe la noi! E bun de deputat, senator sau ministru. Ori, măcar protopop, episcop și tot așa, în cinul lor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cine vorbește?! Tu! Care n-ai avut altă funcție mai mare-n școală decât aceea de... responsabil de cerc!...” “Vorbesc, de ce să nu vorbesc!? Nu mi-oi fi dând tu voie! Că, ai fost ca o scorpie. Nu degeaba te porecleau toți scorpia, zgripțuroaica, vipera cu corn, strechea, baba-cloanța...” “Nu chiar toți. Mai erau și unii, oameni...” Da, oamenii tăi. Care, când n au chef de treabă (și n-aveau mai deloc) dădeau, în cel mai fericit caz, un telefon și-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vin pe săptămână. Nu mi-ar fi părut rău nici de vin și nici de bani. Eu sunt oier, am cinci sute de capete, că lumea-mi mai zice în sat și Miluță Oierul, da’, în glumă, unii m-or poreclit Miluță Boierul. Da’ ce boierie să mai fie ș-aceea când câștigi cinstit, nu?” “Mă rog” “Așa... Mă gândeam că, la urma urmei, s-alege băietu’ cu ceva bun din toată treaba asta. Da’ domn’ profesor strângea vreo zece doișpe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
poate fi în clasa ei” “Nici chiar așa. Poate să fie o învățătoare talentată. Și, în fața elevilor, s-ar putea să fie altfel, să se mai transforme” “Ziua bună”... “Am auzit că vreo câțiva de la a XI-a au și poreclit-o domnișoara Cucu” “Dar ce au ei de împărțit cu ea?” “Nu se știeeee! Probabil că i-a fascinat zâmbetul ei de o ferocitate absconsă” “ Ia lasați, bre, omul în pace. Nu v-a făcut nimic și vă și apucați
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Ledoulx, abia dacă era salutat, mai mult de la distanță și în trecere. Nu știa că, de la acea întâmplare hazlie în care cățelul Bichon reușise atât de bine în rolul de mediator, era și el în centrul atenției împreună cu soția, fiind porecliți Frantul și Franțiha. Doamna Ledoulx mai savură încă o fondantă privind, ca din întâmplare, spre locul lui Dante Negro. Dar el nu mai era acolo. Pictorul venea spre sofaua lui Kutuzov. Se opri o vreme în apropierea grupului zgomotos din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poate trăi oriunde. Lumea-i rea, ascultă-mă ce-ți spun. E una aici la mine-n bloc care o să se-aleagă c-o cărămidă-n cap dacă mai trăncănește mult despre mine. Mi-a spus cineva că m-a poreclit „văduva veselă“. Dar las’ pe mine, o aranjez eu. Ș-așa bănuiesc că umblă cu unu’ care lucrează-n port. Am să-i scriu lu’ bărbată-su’ o scrisorică anonimă ca s-o învăț minte. Știu ce-nseamnă astea, drăguțo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fără ea. Chestia asta nu e negociabilă. Da, domnule. Super, va avea și dădacă acum. Acum ia-o din loc. Logan aproape ieșise pe ușă când Insch adăugă: — Și Încearcă să nu o scoți din sărite pe Watson. Nu e poreclită degeaba „Rupe-Coaie“. Sediul central al Poliției Grampian era destul de mare Încât să aibă propria morgă, situată În subsolul clădirii și Îndeajuns de departe de cantina angajaților Încât să nu le taie acestora pofta de mâncare. Era o Încăpere mare, vopsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]