1,339 matches
-
îndată îndepărtam mâna. Bucuros că în imaginația mea scăpasem de hoți, mă întorc la stâlpul cu legătura inițială, păstrând în mână patentul izolator cu care lucrasem. Când acolo, ce se întâmplă? Maria, sora-mea, care se afla în ogradă, deschide portița la grădină și cheamă purcelul care se și prezintă, alergând spre grădină să culeagă ce mai era pe jos. Trece dincolo de părul cu fructe văratice și zemoase, se atinge de sârmă și moare pe loc, curentat de la firul întins de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
nici nu-i învață să gîndească și nici nu le oferă cunoștințe folositoare, irosindu-le energia vîrstei în activități inutile. Perioada de după 1990 a fost din plin exploatată de criticii literari, de inginerii activiști și de alți pseudointelectu-ali, unii găsind portițe pentru a ajunge academicieni prin îmbrățișarea luptei diversioniste pentru sunt și â, menite să distragă atenția de la problemele autentice ale culturii române și, în primul rînd, de la necesitatea reformării vieții academice și științifice, care s-a putut menține astfel la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
apropiat, pe cine credeți că văd? Pe moș Creangă. El era și le spunea copiilor: „Ați văzut? Așa se conduce sania!” Strașnic învățător îi moș Creangă. Pe nesimțite, am ajuns în Valea Plângerii. În fața Bojdeucii, cobor din birjă și deschid portița. În fața mea, treptele din piatră ale potecii coboară până în prispă. În stânga, clipocește un izvoraș. Mă opresc în fața intrării...Ca adusă de vânt, în fața mea răsare o trestie de copilă cu o basma roșie pe cap și toată numai zâmbet. Fără
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
unitar și indivizibil", formulare prin care se încerca împiedicarea oricărei tendințe regionaliste sau federaliste întrucât, la acea vreme, spectrul secesionismului plana în mod imaginar, iar majoritatea a considerat că acesta trebuia combătut prin mijloace instituționale și constituționale, nelăsându-i nicio portiță deschisă. Dreptul la proprietate nu era "garantat", ci doar "apărat" (Art. 44), ceea ce a generat contestații mai ales din partea foștilor expropriați de către regimul comunist. Menținerea obligativității serviciului militar (Art. 55), precaritatea prevederilor referitoare la respectarea vieții private (Art. 26) și
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
-i atragă atenția. Se ridică. Străbate casa și iese în curtea care dă spre drumul mare, nu direct, căci vila e puțin retrasă, ci pe o cărare mărginită de vegetație săracă, pe jumătate acoperită de nisip. Motea, care tocmai deschide portița, bombăne pentru că balamalele ruginite scot un scârțâit strident. Nu aude sunetele ascuțite, surâde doamna Segal, și asta o irită. Acum, că folosim poarta asta din nou, o s-o ungem." Are totuși un aer de femeie cumsecade doamna Segal, cheia enigmei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
își iau prea multe angajamente și nu le mai rămîne timp pentru ei. Mulți oameni nu sînt pregătiți să spună Nu fără să se simtă vinovați sau fără să invoce motive și scuze; de multe ori nu își lasă nici o portiță de scăpare, pentru că spun imediat Da. Această metodă de autoapărare vă învață să vă acordați timp de gîndire, pentru a vă analiza drepturile și dorințele, pentru a alege cu atenție răspunsul pe care îl veți da și pentru a planifica
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
se găseau studenți cari se lăsau pedepsiți în felul acesta. Da, studenți universitari aveau lașitatea de a se așeza pe genunchi, în fața colegilor lor, iar ceilalți studenți tolerau fără să protesteze. Mai este încă ceva de notat, anume că, pe portița pe care au pătruns ideile socialiste în facultate a pătruns și sentimentul demnității și spiritul de revoltă. Într-o bună zi, studenții au înțeles să nu mai tolereze acest tratament și s-au pus în grevă. Greva în contra profesorului Grigore
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
îngroparea Scaloianului se făcea pomana mortului (bucatele și coliva fiind pregătite de mamele copiilor și alte femei gospodine din sat). La Caloian se cântau versurile: "Iene, Iene, Scaloiene, S-a dus mă-ta în poiene, Ca să ie cheițele Să descui portițele, Roagă-te lui Dumnezeu Ca să i ea cheițele Să descui portițele Să curgă ploițele". Desigur, șirul obiceiurilor românești practicate de locuitorii Costișei este mult mai mare. Este îndreptățită afirmația lui Lucian Blaga: "Eu cred că veșnicia s-a născut la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de mamele copiilor și alte femei gospodine din sat). La Caloian se cântau versurile: "Iene, Iene, Scaloiene, S-a dus mă-ta în poiene, Ca să ie cheițele Să descui portițele, Roagă-te lui Dumnezeu Ca să i ea cheițele Să descui portițele Să curgă ploițele". Desigur, șirul obiceiurilor românești practicate de locuitorii Costișei este mult mai mare. Este îndreptățită afirmația lui Lucian Blaga: "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat!". E mare păcat însă că, multe obiceiuri și datini au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Adelheid văzu grădina cu liliac Înflorit, straturile cu flori multicolore și havuzul de marmură În care susura o apă albăstrie. Fără să stea prea mult pe gânduri, Adelheid coborî scările În spirală pe care urcase În tovărășia doicei, căutând o portiță spre grădină. Auzi În urma ei pași greoi, dar nu se Întoarse și, trecând prin dreptul unei uși, care putea fi ieșirea cău tată, o deschise cu hotărâre și păși Într-adevăr pe câteva trepte de marmură, spre pajiștea aurită de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pasăre a luminii. Ducesa Sofia ar fi leșinat cu siguranță dacă ar fi văzut-o. Unde se mai pomenise ca o nobilă doamnă să se arate cu capul descoperit? Dar Adelheid voia să-l vadă pe Bodo, așa că ajunse la portiță Într-o clipă și se opri Încercând să-și facă o intrare demnă În grădină. Piciorul Îi alunecă Însă pe treaptă și se pomeni jos grămadă, cu o durere ascuțită În gleznă, care Îi umplu ochii de lacrimi. Bodo, care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ionel I.C. Brătianu, fiul celui care-l detronase pe Cuza. Urmașul lor, Gh. I. Brătianu - ilustru istoric, mare patriot, avea să piară (în închisoarea de la Sighet, fără a fi fost judecat sau condamnat. Văzusem biserica. Din curtea ei, printr-o portiță am pornit-o spre castelul care se zărea printre schele, materiale de construcție și... câini. Înaintam, încercând să-i ignor. Unul mai agresiv se apropiase lătrând periculos. Din fericire, venea paznicul, căruia-i făcusem niște semne cu aparatul de fotografiat
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din pene, stătea neconsolată și stingheră, așteptând cu nădejde întoarcerea stăpânei, pernuța catifelată de care se îndrăgostise atât de mult Silvia. Am înșfăcat repede pernuța, am traversat rapid bucătăria în care bapțea făcea de mâncare, am traversat curtea, am deschis portița și m-am îndreptat spre centrul satului cu intenția să-i duc pernuța Silviei. Eram convins că, odată intrată în posesia pernuței, Silvia se va face bine. Așa gândeam eu atunci, cu mintea mea de copil de 5-6 ani. Bapțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
erau nepoți de soră ai tatălui meu. Nu stăteau prea departe de noi. Căsuța lor era o bijuterie arhitectonică ascunsă într-o pădurice de conifere. "Și brazii mei vuiesc fără furtună Într-un amețitor, sonor balans." (N. Labiș) Încă de la portiță te primeau ca într-o îmbrățișare ipotetică aerul ozonat al înălțimilor montane și mirosul tămăduitor de rășină parfumată. În pridvorul cu flori atârnătoare, două șezlonguri, aduse direct din țara care le-a dat numele, te îmbiau în mod insistent să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ar fi dat seama că sunt persoane deosebite. Erau mai degrabă înalți, cu umerii puțin aduși, părul negru pe jumătate însurit, mustață tușinată, fața bine bărbierită și de culoarea aurului platinat. Vocea lor era plăcută, catifelată, cuceritoare. Am strigat la portiță: Domnu' Răzmeriță! O, ce plăcere, drăguțule! Un moment, uite acum îți deschid. Dar ce blond ești, măi copile, parcă a coborât soarele în părul tău! Ia loc aici la masă și să vedem despre ce e vorba, ce mesaj ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și stingheră, așteptând cu nădejde întoarcerea stăpânei, pernuța catifelată de care se îndrăgostise atât de mult Silvia. Am înșfăcat repede pernuța, am traversat rapid bucătăria în care bapțea (bunica dinspre tată, n.m.) făcea de mâncare, am traversat curtea, am deschis portița și m-am îndreptat spre centrul satului, cu intenția să-i duc pernuța Silviei. Eram convins că, odată intrată în posesia pernuței, Silvia se va face bine. Așa gândeam eu atunci, cu mintea mea de copil de 5-6 ani. Bapțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
alta țâșnea înspre pavilioanele urechilor mele. Eram înconjurat din toate părțile de sahaja yoghini și supus unui adevărat tir... interogativ. Dar... nu eram defel îngrijorat! Deloc speriat! În alte circumstanțe, m-aș fi uitat temător în jur în căutarea vreunei portițe de scăpare, a unui refugiu care să-mi asigure securitatea fizică. Însă, nu! Privirile noilor mele cunoștințe nu aveau nimic răutăcios, nimic amenințător ci, din contră, erau pline de strălucire și afecțiune. - Poftiți, vă rugăm, mai în față! Să auziți
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de acolo aveam o privire de perspectivă asupra întregii săli, a întregii adunări. Era o poziție strategică cemi permitea să observ atât chipurile participanților, cât și desfășurarea... ostilităților. Dacă miar fi trezit niscaiva îndoieli comportamentul lor, aveam la îndemână ușa, portița mea de evadare. Voiam să fiu sigur că nu am de-a face cu niște sectanți, cu niște... exaltați - iertatămi fie gândirea de-atunci! În plus, la acea vreme stăteam bine și cu văzul, și cu auzul. Între timp... acuitatea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Pribeagu să recite niște poeme hazlii, să încingă atmosfera. — Obiectez ! Obiectez ! Nu citesc poeme în public și nici nu le pun pe hârtie în cine știe ce revistuță care să-mi aducă admiratoare să-mi stea mie, un gentilom, la coadă la portiță. Nu, nu râdeți, dragilor, oi arăta eu a girafă care n-a mâncat de-o lună și-am fața asta de cimpanzeu, dar, stimabililor ! Dar ! Toți sunt ochi și urechi. Ca un savant din vremuri vechi ! începe Pribeagu. Îmi plimb
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
A tras din țigară, dezbătând dacă să-mi spună sau nu. - Jay? am insistat. De ce crezi că dorm în camera de oaspeți? - Helen mi-a spus că Jayne a zis ceva despre faptul că visezi urât. Mulțumit că aveam o portiță de ieșire, am zis: - Nu mai am nici un fel de vise. Expresia lui Jay mi-a dat de înțeles că mai auzise și altele. - Ascultă, mergem la terapeut pentru consiliere, am recunoscut. Ne ajută mult. Jay a cumpănit o vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sub tălpile mele. - Wendy, scoate-i pe copii, bine? am zis foarte calm. Silueta continua să stea în fața ferestrei, luminată din spate, neclară. I-am ignorat pe cei din spatele meu, care mă întrebau unde mă duc, și am coborât spre portiță, am deschis-o și am ajuns pe trotuar, de unde încă mai puteam vedea fereastra de la etaj printre platanii pitici care tocmai fuseseră plantați pe Elsinore Lane. Când m-am apropiat de casă am observat dintr-o dată Mercedesul 450 SL crem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întâmplă, o spun de la început, o altă valoare decât aceea de a „anunța” două voci autentice poetice nu au. Împănate de „concesii”, de versuri propagandistice, ele nu puteau fi, în acel timp de dură opresiune politică, decât „un semnal”, o portiță de intrare în aula literară strict păzită și dur „instructată” de cerberii comitetului central. (Să amintim că numai cu doi ani înainte, în ’58, Dej, pentru a-i liniști pe ruși și pe Hrusciov după „șocul” rebeliunii maghiare, a dispus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri. (Matei, XVI, 19) Livada în pantă care se întinde în partea vestică a bisericii Agoniei este închisă publicului. De departe, ai zice că-i mica grădină a Edenului. O portiță de fier închide trecerea. Hortus conclusus, paradisul terestru, după cum arată și numele, este un loc oprit. La cine-i cheia? La paracliser. Și paracliserul unde-i? Nimeni nu știe. Poate că totuși, dacă-l plătești, e dispus să deschidă. Nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al lămâilor. Există oare vreun spațiu care să nu fie prevăzut cu o broască în acest cuib de alveole care-i chiar Ierusalimul, oraș în care fiecare își ține sarea sub cheie, ca nu cumva să-și piardă savoarea? Atâtea portițe înguste și atât de puține pasarele! Țara Sfântă arată de departe legătura cu chei sclipitoare ale Împărăției, dar odată ajunsă acolo, în colivie, pasărea descoperă de fapt o împărăție a cheilor, care-i un purgatoriu. Fiecare comunitate, fiecare sectă, fiecare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din urmă răspundea "A mea, creștinismul", ștreangul nu era departe. Dacă răspundea "Islamul", nu-i mai rămânea decât să se convertească. Patriarhul a dejucat capcana răspunzând: "Este cea care-i cel mai mult pe placul lui Dumnezeu cel milostiv". Bună portiță de scăpare. Eu unul m-aș ralia cu drag următoarei banale circumspecții: compararea faptelor. În niciun caz a textelor. Oricine știe că Biblia, Coranul și chiar și Evangheliile spun totul și chiar contrariul lui, și că oricărui îndemn plin de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]