3,816 matches
-
ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite. Am început să ne jucăm de-a ala, bala, portocala, pe urmă eu am luat-o la fugă, strigându-ți cât mă ținea gura: „Hai, prin de-mă!“ Te-ai luat după mine, alergând din răsputeri prin tre copaci, m-ai căutat peste tot, dar nu m-ai mai găsit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vârstă, cu părul alb, cu gesturi mai în cete, cu vocea răgușită. S-a apropiat de tine întrebându-te: „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am răspuns, clipind veselă din ochi. „Unde-ai fugit?“ te-ai năpustit să afli. „Am cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de taină. Tu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
însă sufletul meu refuză să se supună. Fiecare nerv din trupul meu se revoltă împotriva voinței mele de a executa ceea ce am fost învățată. — Voi trimite după cineva care să te înlocuiască. Majestatea Sa se apleacă. Miroase a coajă de portocală. Am chef să fiu satisfăcut. Respirația sa îmi atinge obrazul și pare să-i placă amenințarea. Vreau un papagal. Cuu-cuu! Cuu-cuu! Cântă sau dispari! Cuu-cuu! Deznădejdea mă împresoară și eu tot nu îmi găsesc cuvintele. — Eunucul-șef Shim așteaptă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
alcătuiam corpul eroic a cărui menire era să colonizeze școlile rurale. Nostalgică și neliniștitoare, călătoria părea să fie încheierea iresponsabilității chefurilor din crame și a suferinței marilor iubiri. Între colegi domnea o veselie uscată. Ne distram cu „Aș mînca o portocală” care, în excursiile studențești, cutremurau de rîs toate compartimentele. Masca de acum părea să ne înlemnească însă tinerețea. Știam că ne vom despărți, unii, pentru totdeauna. Neam propus o întîlnire după zece, apoi după douăzeci de ani, dar cine mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se plece în fața unei forțe mai mari și a unui om mai răbdător. Dar a lăsat în urma lui o moștenire a cărei splendoare încă mai dăinuiește în amintire ca o Epocă de Aur. kumquat = fruct exotic, foarte asemănător cu o portocală mică (n. red.). În alchimia taoiștilor, Chi desemnează Suflul vital, Focul Spiritului, care, alături de Jing, esența, constituie Marea Operă alchimică. Corespondentul său din alchimia occidentală este sulful. (n. red.) FILENAME \p D:\Carti operare\Taiko\Taiko 2.DOC PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acedla scris în stele și legănat prun galaxii Uitat de timp și luminat de vise... Un vis din nopți de iulie, O realitate ghidată de steaua nordului în ziua lui cuptor Dintre stele, Copilul și-a pictat zâmbetul pe o portocală Și a aruncat-o în lacul sărat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93410]
-
avut niciodată în timpul liceului. Mi-a pus niște bani în buzunarul de la uniformă și mie îmi venea să plâng. Nu știu dacă era rușine sau revoltă. Mi-a zis: -Să te duci la magazinul din colț, că s-au adus portocale. Mergi să-ți cumperi! Mama era foarte săracă. Nu avea un venit propriu și era nevoită să crească animale multe, să ne întrețină, pe mine și pe fratele meu la cele mai bune licee din oraș, cum erau numite. Odată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aproape ca mine și ca Maria dacă nu ar fi avut părul atât de scurt. De la ea moștenisem ochii albaștri de care eram foarte mândră. ― Bună mamă! am spus zâmbind. Am dat repede pe gât un pahar cu suc de portocale și i-am arătat ceasul de la mână În chip de scuză pentru că nu puteam rămâne să mănânc. ― Alisia! Ai nevoie de mâncare! Asta era obsesia mamei și mă mir că, trăind cu ea șaisprezece ani de zile, reușisem să rămân
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de alegerea ei. Chelnerița aprobă veselă, apoi se uită la mine. Mi-am dres glasul. Nu prea Îmi era foame. ― O salată mixă, am spus În cele din urmă, conștientă de alegerea complet lipsită de originalitate. Și un fresh de portocale. Chelnerița plecă și m-am uitat involuntar la Adi și Maria, care se țineau de mână. Deveneam cu o viteză amețitoare a cincea roată la căruță. Mi-am coborât privirea În ecranul mobilului, Încercând să par interesată de ceva. Adi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
un avion aflat în aer, la începutul unui zbor de șapte ore. Așa că mi-am reprimat dorința de a trage semnalul de alarmă. Noroc că stewardesa venea cu căruciorul de băuturi, așa că am acceptat o votcă amestecată cu suc de portocale cu aceeași recunoștință cu care o fată pe cale să se înece acceptă o funie. —Terminați, am mormăit pe când Margaret și Paul mă priveau cu niște fețe albe și îngrijorate. Sunt supărată. Și, oricum, de când nu mai am voie să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spus eu cu blândețe. N-aveam chef de ceartă. Oricum, eram de acord cu ea. Paul își mânca de sub unghii. Chiar și mama zisese odată că Paul ar fi în stare să mănânce dintr-un sertar și să-și curețe portocala în buzunar. Și că n-ar face pipi pe drum de teamă ca nu cumva păsărelele să-și dezmorțească piciorușele în urina lui. Chiar dacă fusese beată când spusese toate astea - băuse aproape o halbă de Harp cu lămâie - vorbise serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un gest de disperare care m-a înfricoșat. — Nu mi-ar fi păsat, Rachel, dar tot restul era perfect. Eram numai bună pentru postul ăla! — Ce vrei să spui? —Ei, știi tu: fondul de ten de două degete de culoarea portocalei, gâtul alb, zâmbetul înspăimântător de fals, linia chiloților vizibilă. Ca să nu mai pomenesc de auzul selectiv. Aș fi fost spectaculoasă! Am exersat din greu, Rachel, a continuat ea în timp ce buza de sus îi tremura. Sincer! M-am purtat oribil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
masă sticla adusă de el și se uită în jur după un tirbușon. Nu era nici unul. în cele din urmă își aruncă privirea spre o găleată încăpătoare, cu un polonic vârât în ea. în lichidul purpuriu pluteau o jumătate de portocală și fragmente de piersici vandalizate. își puse și el din băutură într-un pahar de hârtie și o gustă. După cum anticipase, avea gust de cidru amestecat cu alcool metilic și suc de portocale. Wilt își roti privirea prin grădină. într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în lichidul purpuriu pluteau o jumătate de portocală și fragmente de piersici vandalizate. își puse și el din băutură într-un pahar de hârtie și o gustă. După cum anticipase, avea gust de cidru amestecat cu alcool metilic și suc de portocale. Wilt își roti privirea prin grădină. într-un colț, un bărbat cu o tichie de bucătar și cu suspensor gătea, adică ardea cârnați pe un grătar cu cărbuni. într-un alt colț, vreo zece indivizi stăteau în cerc, întinși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în picioare și-l trase și pe Wilt după ea. — Am de gând să-ți arăt camera lui cu jucării. întotdeauna mi se pare așa de nostimă! Wilt lăsă farfuria de carton jos și intrară amândoi în casă. Eva decojea portocale pentru o salată de fructe și discuta cu etiopianul despre ritualurile de circumcizie, iar acesta îi toca niște banane. în salonaș, câteva perechi dansau foarte energic, spate în spate, pe un disc cu Simfonia a V-a a lui Beethoven
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lucru, ca o laborantă sau ca o femeie de serviciu sau ca o doctoriță, halatul putea fi al oricui. Tolea se și așezase pe un mic taburet, pe care îl trăsese din bucătărie, în vestibul. Știți, coniță... tocmai se dădeau portocale. De fapt, n-aveam nevoie. Dar am văzut coada lungă, cu sute de oameni necăjiți, hai să iau și eu. Așezase cele două pungi cu pui decapitați la picioarele taburetului și le privea. Dacă m-am nimerit pe aici, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nevoie. Dar am văzut coada lungă, cu sute de oameni necăjiți, hai să iau și eu. Așezase cele două pungi cu pui decapitați la picioarele taburetului și le privea. Dacă m-am nimerit pe aici, hai să iau și eu. Portocale, fie și portocale... și arătă spre pungile cu pui de lângă pantofii săi crem, microporos. Mătușa amuțise. Privirea dilatată, mâna încleștată pe clanța ușii. — Deci, mă așez la rând. Or fi vreo douăzeci de ani de atunci. Mă așezasem la rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
văzut coada lungă, cu sute de oameni necăjiți, hai să iau și eu. Așezase cele două pungi cu pui decapitați la picioarele taburetului și le privea. Dacă m-am nimerit pe aici, hai să iau și eu. Portocale, fie și portocale... și arătă spre pungile cu pui de lângă pantofii săi crem, microporos. Mătușa amuțise. Privirea dilatată, mâna încleștată pe clanța ușii. — Deci, mă așez la rând. Or fi vreo douăzeci de ani de atunci. Mă așezasem la rând, eram la Lisabona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rând, eram la Lisabona sau la Salonic, nu mai știu. Aveam, câți să fi avut, 20, 30 de ani, nu mai știu. Deci, Sienna Salonic Sevilla, nu mai știu. N-aveam nevoie, dar m-am așezat la rând, așa, la portocale. În fața mea, o tânără foarte drăguță se uita pierdută în ochii logodnicului. Avansam foarte încet. La un moment dat, se desprinde o doamnă din fața noastră. Coafată, elegantă, profil oriental. Cum vă spun, deci, acum o săptămână, la ski, în Elveția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
topită toată. Cum vă spun, coniță, avansam foarte lent. Eram un copil, așa sunt eu. Să fi avut 15, 25, 35 de ani, nu mai mult, în nici un caz mai mult. Apare o vânzătoare grasă și ia o ladă de portocale pentru personalul magazinului. Începea fierberea. Apoi, peste drum, de la magazinul de electrice, apare și de acolo o vânzătoare, ia și asta o sacoșă, tocmai când un client cerea să i se cântărească 15 kilograme. Auziți, 15 kilograme! Asta a declanșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
termină. Și nu e vina lor, e vinaaltcuiva, știu eu a cui. Numai ăla, Marele Handicapat, n-are dreptate, să știți, restul lumii are. Toata lumea are dreptate, numai cine stiu nu are. Ce m-oi fi băgat... și nici portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele două pungi cu pui decapitați. Își deznodă fularul bordo de la gât. Un toreador obosit. Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lor, e vinaaltcuiva, știu eu a cui. Numai ăla, Marele Handicapat, n-are dreptate, să știți, restul lumii are. Toata lumea are dreptate, numai cine stiu nu are. Ce m-oi fi băgat... și nici portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele două pungi cu pui decapitați. Își deznodă fularul bordo de la gât. Un toreador obosit. Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știi că nu mă cheamă Venera, cum tot repeți. Numele meu este Tereza. Ți l-am spus încă din prima clipă, când ai apărut aici, în ușă, cu punga aceea nenorocită cu pui vineți, decapitați, despre care pretindeai că sunt portocale. Ți l-am spus și l-am repetat, dar n-ai fost atent, deși pari atent la toate. Nu ești, de fapt. Nici nu poți fi, nu ești destul de nepăsător. Nu ești nepăsător, nu poți fi atent. Lumea vă crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
foame, a spus Tom într-un final, apoi a deschis larg ușa și a primit-o în coșciugul modest pe care îl numea cameră. I-a pregătit un bol de fulgi Cheerio, i-a turnat un pahar cu suc de portocale și, până a apucat să-și facă o cafea pentru el, atât paharul, cât și bolul erau goale. A întrebat-o dacă mai vrea ceva și, când ea a dat din cap că da și a zâmbit, s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
jos, pe saltea, și am acoperit-o cu pătura, nu a deschis ochii deloc. Ziua următoare a început cu o întâmplare curioasă și neliniștitoare. La ora șapte, am intrat în camera unde dormea Lucy cu un pahar cu suc de portocale, o farfurie cu ouă jumări și două felii de pâine cu unt. Am așezat mâncarea pe podea și am întins mâna, scuturând-o ușor de braț. — Trezește-te, Lucy, am spus. E ora pentru micul dejun. Trei sau patru secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]