1,105 matches
-
principale, se acordă cu verbul, cu excepția infinitivului. Cazul genitiv este omonim cu ergativul. În propozițiile indicative, verbul marchează regulat tranzitivitatea. Există numeroase procese de detranzitivizare. Morfologia acordului este de tip acuzativ. Ergativitatea își are originea în construcția participială pasivă și posesivă. Ergativul este folosit și pentru exprimarea posesiei. Pivot sintactic S/A și S/ O. În cazul coordonării, nominalul în absolutiv trebuie repetat în fiecare propoziție (ca urmare, în această limbă nu există nicio propoziție fără un nominal în absolutiv), iar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
într-o societate multilingvă, așa cum este, de altfel, întreaga regiune. Limbă puternic aglutinantă, cuvintele fiind greu de segmentat. Flexiune foarte bogată și acord verbal (în persoană) de tip ergativ. Cinci clase morfologice. Încadrarea într-o anumită clasă determină apariția sufixelor "posesive" sau a celor "relaționale". Există un singur set de mărci de persoană, care apar cu nume, cu verbe și cu postpoziții, fiind derivate de la forme pronominale libere. Modul și timpul se exprimă sufixal. Nu există auxiliare. Schimbările de valență sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mulți bilingvi. Numeroase dialecte − două grupuri: KURMANJI (KURMANCÎ) și SORANI. Limbă ergativă morfologic, cu partiție determinată de timp: sistemul ergativ apare numai la timpurile trecute. Topică AOV. Tranzitivitatea este un fenomen idiosincratic, care decurge din semantica verbului. Sursa ergativității: construcția posesivă, care conține un predicat existențial sau, într-o altă interpretare, construcția pasivă. Kurda modernă a dezvoltat o construcție pasivă (posibilă atât pentru construcțiile acuzative, cât și pentru cele ergative) formată din verbul hatin 'a veni' și infinitivul verbului de conjugat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative) formată din verbul hatin 'a veni' și infinitivul verbului de conjugat. 2 cazuri, direct și oblic, numeroase adpoziții, 2 genuri (masculin și feminin) și 2 numere (singular și plural). În NP, centrul se află pe prima poziție. Atributele (adjectivale, posesive, prepoziționale, propoziții relative) urmează după centru și nu se acordă în caz, gen sau număr cu acesta. Atributele sunt legate de centru cu ajutorul unei mărci (engl. linker), a cărei prezență neutralizează opoziția dintre cazul direct și cel oblic. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ultimul vorbitor a murit în 1960) și umpqua de jos (ultimul vorbitor a murit în 1957). Marcare cazuală ergativă. Folosire frecventă a pasivului, care dispune de mărci multiple. SHINA Dialect al limbii RUTUL. Se pare că ergativul provine dintr-un posesiv perfect. SORANI Dialect sau grup de dialecte al limbii KURDE. SOULETIN Dialect al BASCEI, vorbit în Franța, reprezentând extremitatea estică a întinderii limbii basce. SUMERIANĂ Limbă moartă izolată, vorbită în sudul Mesopotamiei în mileniul IV î. Cr., prima limbă scrisă cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt fie elemente unifuncționale (gramaticale), care marchează predicatul și indică ordinea determinanților acestuia, fie elemente plurifuncționale (lexicale, intraductibile în afara contextului). Elementele gramaticale se împart în două clase aflate în distribuție complementară: modalitățile temporale, care marchează predicatul, și modalitățile definit, indefinit, posesiv, care introduc elemente plurifuncționale nepredicative. Există categoriile timp și aspect. Există un sufix aspectual care tinde să se specializeze pentru valorile de diateză, semn al apropierii de sistemul obiectiv (acuzativ). Nu există mod. Valorile modale se exprimă lexical. Aspectul se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unică, proprie, personală, iar prin dinamica asemănării fiecare persoană tinde să se împlinească drept o variantă unică a universalului. Toată tematica purității și a purificării inimii se leagă de această realizare. A-ți curăți inima de lanțurile de gînduri particularizante, posesive (logismoi), a obține o inimă nedezbinată revine la a oferi chipului divin, Unu, propria ta oglindă : limpede, fidelă, unificată și unică. Pentru Berdiaev, ca și pentru Platon sau Philon din Alexandria, omul moral este cel care își conduce destinul în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Ioan, în cel de-al doilea capitol al Apocalipsei, face referire la un de altfel necunoscut Antipas, pe care îl descrie, aspect curios, cu aceleași cuvinte pe care le folosește pentru Iisus Însuși, „martor credincios”, în acest caz, calificat cu posesivul „martorul meu credincios”. footnote>. Folosind aceste două pasaje s-a putut demonstra fundația solidă pentru orice redefinire ulterioară a cuvântului. Ambele implică persoane care au fost osândite la moarte<footnote G. W. Bowersock, op. cit., p. 14. footnote>. În scrisorile sale
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
înțelese. Se observă preferința pentru topica subiect + predicat chiar și atunci când propoziția dezvoltată presupune intercalarea altor părți de propoziție între acestea. Nu urmăresc realizarea acordului de gen, număr și caz între substantiv și adjectivul determinat: cercei frumoasă; sesizăm antepunerea adjectivului posesiv noastră clasa, mea păpușă. Propozițiile dezvoltate pun serioase probleme copiilor surzi din punct de vedere al topicii. Nici unul nu a reușit să ordoneze corect cuvintele în propoziția El a rezolvat două exerciții la matematică. S-au obținut variantele: Două la
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
Celui-ci seră paix” (BJ); „this shall be peace” (RSV). În Noul Testament, Epistola către efeseni îi aplică această profeție lui Hristos, numindu-l hQ eirenQ hQmÄÎn (2,14), „Pacea noastră”. Probabil de aici s-a adăugat, la traducerea expresiei ebraice, adjectivul posesiv „noastră”, care nu există nici în textul masoretic, nici în al Septuagintei. Propunem traducerea literala „Acesta va fi Pacea”. În felul acesta evidențiem faptul că š"lÄm, folosit absolut, este aici un nume pe care creștinii l-au citit ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ne-a trimes în inima Duhul Fiului Său, care strigă: Avva, adică Tata!” (C) În bibliile ortodoxe, respectul pentru dumnezeire îi determină pe traducători să evite prea marea familiaritate pe care o implică apelativul „Tata”. În afară de rugăciunea „Tatăl nostru”, unde adjectivul posesiv cheamă articolul hotărât, iar pluralul „nostru” atenuează și el senzația de prea mare cutezanța, „Părinte” este termenul și pentru ho pater, si pentru Abba. Doar când se vorbește despre el, ca, de pildă, în Evanghelia după Ioan, unde Isus folosește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ouranòn tò dedoménon en anthrÀpois en hÄÎi dež sÄthQÎnai hQmăs (Fp 4,12): „...căci nu este dat sub cer alt Nume între oameni în care trebuie să fim mântuiți.” (t.n.) În celelalte locuri, tò ónoma e însoțit de pronume posesiv sau de alt nume hristic: - ésesthe misoúmenoi hypò pántÄn dià tò ónomá mou (Mt 10,22; Mc 13,13; Lc 21,17): „Veți fi urâți de toți din pricina numelui meu.” (t.n.) (aceeași construcție: În 15,21) - ...aphéÄntai hymžn hai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
gamelor” au dus la imaginea survenită în peisaj, la rafinamente picturale ce definesc personalitatea artistei în pictura ieșeană. Deschiderea artistei către experiențele artistice ale lumii este dublată de puterea constituirii unor unități armonice, care în fapt sunt sinteze absorbante și posesive ale acestor locuri. Traian MOCANU - 1998 VIORICA TOPORAȘ ÎN SALA VICTORIA Viorica Toporaș apare de fiecare dată cu piese consistente, în care idilicul e copleșit de potențarea spre starea de fantast ușor și culoarea rămâne veșnic proaspătă datorită impresiei de
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
cel de-al treilea a secularizat sfera discursului despre Dumnezeu și Providență, progresul științific devenind necesar și fără un „de ce”. Al patrulea efect constă în afirmarea omului radical de maximă tehnologizare și de secularizare insinuantă. Radicalismul său relevă un individualism posesiv, anarhic și anti-autoritar. Refuzul conceptului ontologic de persoană face ca prima caracteristică a antropologiei radicale să fie concepția omului ca individ și nu ca persoană. Potrivit acestei concepții, individul poate fi o cărămidă, o pisică, iar persoana aparține, într-un
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mă aplec În față, agitată. Nu vezi? E o distrugătoare de familii! De-asta face toate... — Ba nu vrea deloc să mă seducă! mi-o taie Luke. Sincer să fiu, Becky, sînt șocat. Niciodată nu te-am considerat o fire posesivă. Pentru numele lui Dumnezeu, cred că am și eu dreptul să am cîțiva prieteni. Pentru simplul fapt că se Întîmplă să fie femeie... — Nu e vorba de asta, Îl Întrerup cu dispreț. Ci de faptul că a fost prietena lui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Venetia. Nu-mi vine să mă urnesc cu nici un chip. Nu vreau să-l las singur aici cu ea. Toate instinctele Îmi spun, pe toate canalele, să nu plec. Dar, dacă am să spun asta, el o să creadă că sînt posesivă și suspicioasă și iar o să ne certăm ca chiorii. — Bine, ok, zic Într-un final. Mă duc. — Ai grijă să-ți iei tot ce-ți trebuie, spune Venetia, arătînd spre geanta mea Marc Jacobs. Și nu vreau să aud că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
facă să te simți ca o ratată În fața soțului tău. Aproape am ajuns lîngă ușă, cînd Îmi aduc brusc aminte ceva. Azi dimineață, cînd el era la duș, i-a sunat mobilul, și am răspuns eu. Nu fiindcă aș fi posesivă și suspicioasă, ci fiindcă... Mă rog, ok. Am crezut că poate e Venetia. Dar nu era ea, ci John de la Brandon Communications, și am uitat să-i spun că l-a căutat. Cred c-ar trebui să-i spun. Mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
relație? cască ochii Venetia. Becky, Luke și cu mine sîntem doar vechi amici! Își slobozește hohotul melodios. Îmi pare rău, Luke. Îmi dau seama că Becky are o problemă cu mine. Dar habar n-am avut că e atît de posesivă... Stă așa În fața noastră, În halatul ei verde, de autoritate medicală, ca un om de mare bun simț. Iar eu sînt gravida beată și deranjată la cap, Într-un tricou lălîu. — Ven, e În regulă, spune Luke, ușor stînjenit. Uite
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
evident că nu mai avem ce ne spune. Mă întreb care dintre ei, în autobuz ori tren, dacă s-ar întâmpla o nenorocire, s-ar gândi să mă salveze. Străini. Poezia lui Ruth Fainlight cere participarea intensă a lectorului. Poetă posesivă, pumn de fier în mănușă de catifea (cum spune un vers), sensibilitate anxioasă, mai mult decât vulnerabilă, Ruth Fainlight scrie vertical, dar lectura ei e un zigzag exasperant al sensibilității. 3.7. Mimi Khalvati: Poeta din zid Legenda meșterului Manole
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
3.1.1. Comportamentul sintactic Ambii constituenți pot fi modificați prin adjective. De multe ori alegerea este relativ liberă, adjectivele calificative și unele adjective categoriale însoțind fie primul component, fie pe cel de-al doilea 4. Adjectivele deictice și cele posesive se asociază cu N1: Becali e o jigodie agramată de machidon care a crezut că dacă pune un alt machidon la Steaua o să ia Cupa Campionilor (www.ziare.com, 2007) Deci cum să-ți spunem noi ție, Magdaleno (Magdalena Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
articol sau adjectiv demonstrativ) și al cuantificatorilor, acordul se face numai cu N1: un [masc/neutru] jaf [masc/neutru] de mașină [fem], această [fem] porcărie [fem] de articol [masc/neutru], două [fem] urâtanii/frumuseți [fem] de băieți [masc]. Calificativele și posesivele se acordă în gen cu elementul cu care se grupează: namila [fem] asta [fem] de om [masc] afurisit [masc] vs namila [fem] asta [fem] afurisită [fem] de om [masc]; acest [masc] maimuțoi [masc] de fată [fem] îngâmfată [fem] vs acest
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
de manifestare a iubirii: maternă, paternă, filială, fraternă, erotică, formele de manifestare a convertirii iubirii în răzbunare, ură, crimă. Miturile au creat divinități care patronează castitatea, căsătoria și reprezintă erotismul sub diferite forme: iubirea fidelă și infidelă, iubirea generoasă și posesivă, iubirea exclusivă și multiplă, desfrânarea. Sexualitatea a fost și este modelată cultural începând cu miturile. Cu timpul, s-au structurat concepții erotologice, cultivate prin scrieri filosofice, prin scrieri speciale, erotologice, prin literatură, muzică, dans și arte plastice, ce au oferit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
măgulite de relația cu cardinalul și nu s-au sfiit să profite în sensul obținerii unor avantaje financiare, a unor funcții și demnități râvnite. Cardinalul nu se simțea în deplină siguranță afectivă în relația cu Giulia pe care o iubea posesiv, cu pasiune. O suspecta de infidelitate, de relații cu alți bărbați și era extrem de gelos pe soțul ei pe care chiar el i-l alesese. Cu timpul, între Giulia și soțul ei Orsino s-au stabilizat relații de atracție și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o minte ageră și superficială. S-au căsătorit în 1779, ea a devenit vicontesă de Beauharnais și astfel a intrat în lumea aristocratică. El iubea pe altcineva, pe Laure, și era mereu plecat. Ea îi revendica, pe drept, prezența, devenise posesivă, se certau mereu. Părea o căsătorie de conveniență și nefericită pentru amândoi. Au avut doi copii: Eugène și Hortense. Dezamăgită de comportamentul soțului ei, s-a despărțit de el. Acesta, agresiv, i-a răpit băiatul, acuzând-o de frivolitate. Marie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
doreau dragostea, niciunul n-o putea avea... ea renunțase la dragoste din calcul, el nu avea încredere într-o relație pe viață, doar era infirm și urât. Henri începuse să gândească cu inima, își dădea seama că devine tot mai posesiv în relația cu Myriam, era tot mai egoist, mai bănuitor și mai gelos, era torturat de ideea că o va pierde, o vedea cu ochii minții expunându-se privirii curioșilor ca manechin. A realizat că și-o dorea, la 34
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]