2,403 matches
-
Iosif, bazată pe o prietenie îndelungată, determinată de afinități, dar și de contraste puternice, putea fi una reală. Încercările contemporanilor de a evalua aportul unuia sau al altuia la realizarea operei comune s-au izbit de rezerva ironică a autorilor. Posteritatea a înclinat spre a-i recunoaște însă lui A. o contribuție mai însemnată. Cele două volume din Caleidoscopul lui A. Mirea reunesc cronici rimate, specie care, plecând de la un material perisabil, actualitatea, mizează pe divertisment, chiar cu riscul facilității, și
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
scandalizați» ș.a.m.d. Mai târziu, În plinătatea vârstei, Mateiu Caragiale, renunțând la excentricități și la stilul à la fonfé, ia alura austeră a unui dandy În linia lui Brummell, iar nu aceea a unui majordom, așa cum l-a impus posterității maliția epică a lui G. Călinescu. E protocolar și distins, Întotdeauna Îmbrăcat cu o «corectitudine voit anonimă» (cum l-a surprins Petru Comarnescu), În haine negre, perfect croite și - după cum Își amintește Barbu Brezianu - «corect uzate», respectând deci cu strictețe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unui linșaj de presă, măcinat de o suferință mai veche a urechii și de o meningită care Îl răpune. Încă o dată (din păcate Însă și ultima), Parisul se dovedește pentru el un loc de refugiu. E Înmormântat la Père-Lachaise, lăsând posterității sute de pagini a căror justă valoare o intuiește, ca nimeni altul, Wilde Însuși: „Mi-am pus talentul În operă și geniul În viață”. WhistlerJames Abbot McNeil Whistler (1834-1903). Artistul american se Întoarce În vechea Europă, la Paris și mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vârstă a Imperiului. Wilde are totuși puterea de a se ridica deasupra succesului facil, muncind cu Încrâncenare la seria de piese care aveau să facă din el un om bogat, și, mai ales, la controversatul roman ce i-a asigurat posteritatea, dar l-a făcut și vulnerabil la atacurile nemiloase ale marilor săi dușmani. Când, În 1895, este chemat la tribunal, procurorul citează largi fragmente din Dorian Gray, transformându-le În bază de acuzare a scriitorului Însuși. Un caz uluitor al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de a defini o atitudine. Artistul devine atunci model, el se propune ca exemplu: arta este morala sa. O dată cu el Începe era directorilor de conștiință. Când dandy-i nu se sinucid sau nu Înnebunesc, ei fac carieră și pozează pentru posteritate. Chiar atunci când ei strigă, precum Vigny, că vor să tacă, tăcerea lor este răsunătoare. Dar, În sânul romantismului Însuși, sterilitatea acestei atitudini apare la câțiva revoltați care Întruchipează atunci un tip de tranziție Între excentricul (sau Extraordinarul) și aventurierii noștri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Müller); e) o ideologie, adică o „explicație deformată” a relațiilor sociale (de la K. Marx la R. Barthes și numeroși reprezentanți ai curentului cultural studies); f) o raționalizare și o povestire (logomena) a riturilor (R. Smith, J. Harrisson și apoi Întreaga posteritate a școlii ritualiste); g) o manifestare a „gândirii primitive”, „prelogice” sau „sălbatice” (de la G.B. Vico la C. Lévi-Strauss); h) o expresie fie a psihologiei primitive (de la L. Lévi-Bruhl la E. Cassirer), a „inconștientului” indivizilor (S. Freud) sau a „arhetipurilor umanității
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un mare pictor. El se aseamănă, sub acest raport, cu protagonistul precedentului roman al scriitoarei, acel Justin care privit de aproape pare un biet om, biruit de dificultățile atingerii adevărului și de cele ale asigurării unei viețuiri decente, dar pentru posteritate devine sfânt și mucenic. Textele dramatice scrise de C. sunt producții notabile, care, fără să impresioneze prin originalitate, se înscriu în peisajul dramaturgiei contemporane. Dezvelirea (scrisă în 1983) se subsumează unui filon productiv al teatrului modern și utilizează parabola, aluzia
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
datată 1 decembrie 1806, admonestează, într-un limbaj uneori cel puțin nonconformist, moravuri și năravuri ale boierimii, printre personajele vehiculate numărându-se autorul însuși. O altă comedie condamnând imoralitatea protipendadei este Amoriul și toate harurile. Notorietatea în epocă și atenția posterității critice i le-a adus însă lui C. lirica sa, preponderent erotică, dar care cuprindea și cântece de lume sau compuneri meditative, circulând în copii manuscrise sau în repertoriile lăutărești. Prima ediție, Poezii. Alcătuiri și tălmăciri, apare postum, la Iași
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
fără a deține o rubrică, și Ion Caraion (Poeți și «Poezii din închisori», comentariu de mari dimensiuni asupra unui volum publicat în Canada sub îngrijirea lui Zaharia Pană și prefațat de Vintilă Horia, 2-4/1985, Sartre. Provocarea ca program și posteritate, 1/1986 ș.a.). Necruțători cu fenomenele derizorii ale climatului literar românesc - Vadimită cronică, Anticultura la televiziune (Monica Lovinescu, 1/1985 și 3-4/1986), Întemnițările unei cariere. Adrian Păunescu, Cenaclul „Flacăra” și puterea (Gelu Ionescu, 3/1985), Polemica „Luceafărului” împotriva disidenței
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
extraliterare” ale tânărului polemist. Foiletonistul are două din însușirile capitale, după Lovinescu, ale criticului literar: tendința spre obiectivitate și conștiință profesională. Sunt și altele, remarcate apoi de Lovinescu în Memorii, Istoria literaturii române contemporane (1937) și în T. Maiorescu și posteritatea lui critică (1943), unde apar însoțite de o serie de portrete reușite. O frază a făcut carieră, fiind citată și azi pentru frumusețea ei: „diminuarea succesivă a toxinelor pasionale ce umflau verdea gușă a șopârlei sale critice”. Lovinescu este puțin
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
în opera lui Miron Costin, București, 1976; Petrescu, Configurații, 55-73; Simuț, Diferența, 6-11; Scarlat, Ist. poeziei, I, 93-95, 127-132, 137-139; Manolescu, Istoria, I, 50-58; Mazilu, Recitind, I, passim, II, 95-105, 152-166; Dumitru Velciu, Miron Costin. Raporturile literare cu contemporanii și posteritatea sa istoriografică, București, 1995; Elvira Sorohan, Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești, Iași, 1995; Dan Horia Mazilu, Literatura română barocă în context european, București, 1996, 229-252; Sorohan, Introducere, 181-214, 333-351; Dicț. analitic, II, 365-368, IV, 395-397; Dicț. esențial, 204-208; Mihai
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
Mircea Muthu, Alchimia mileniului, 1989, 84-86; Fanache, Vârstele poeziei, 135-182; Radu Petrescu, G. Bacovia, VR, 1991, 9, 10; Negoițescu, Ist. lit., I, 267-270; Cezar Baltag, Eseuri, București, 1992, 78-81; Alexandru Mușina, Arcadia bacoviană: o contrautopie, RL, 1993, 6; Alexandru Buican, Posteritatea lui Bacovia și „Istoria” lui... G. Călinescu, București, 1994; Gh. Crăciun, Bacovia - principiul tranzitiv al „Stanțelor”, RL, 1994, 34; V. Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantică și afirmarea spiritului modern, Cluj-Napoca, 1994; Micu, Scurtă ist., I, 367-369; Gh. Crăciun, Simbolismul
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
principiul tranzitiv al „Stanțelor”, RL, 1994, 34; V. Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantică și afirmarea spiritului modern, Cluj-Napoca, 1994; Micu, Scurtă ist., I, 367-369; Gh. Crăciun, Simbolismul bacovian de la conformism la erezie, ST, 1995, 3; Agatha Grigorescu-Bacovia, George Bacovia. Posteritatea poetului, București, 1995; Ioan Milea, Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995, 7-87; Pop, Recapitulări, 12-21; Popa, Estuar, 64-71; Ion Deaconescu, George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, Iași, 1996; Lucian Tamaris, Plânsul lui Bacovia. O interpretare psihanalitică, București
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
vieții și-o consacră însă Academiei Române și, în special, Bibliotecii Academiei Române. Numit în 1879 în postul de „scriitor-arhivist-bibliotecar”, B. prelua un modest fond de cărți și manuscrise depozitat la întâmplare, pentru ca, după ce fusese mai multe decenii director (1884-1935), să lase posterității un adevărat tezaur național, constituit din sute de mii de volume, manuscrise, periodice, stampe și fotografii, colecții numismatice, adăpostit într-o clădire adecvată. În plus, a fost permanent preocupat să scoată la lumină piesele puțin cunoscute sau rare, prin editarea
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
de cea Catolică datorită învățămintelor pe care le transmit, însă nu sunt considerate ca fiind de inspirație divină, ci sunt privite mai degrabă ca un corolar al experienței de viață a unor înțelepți care au dorit să-și împărtășească trăirile posterității. Aceste cărți necanonice sunt în număr de cincisprezece: Cartea lui Tobit, Cartea Iuditei, Cartea lui Baruh, Epistola lui Ieremia, Cântarea celor trei tineri; Cartea a treia a lui Ezdra, Cartea înțelepciunii lui Solomon, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
a invocat pe Sfanțul Eustațiu să-i ceară lui Dumnezeu să-l pedepsească dacă ar fi avut vreodată"o altă intenție decât binele statului". Istoricii nu vor intra niciodată în polemici legate de prima parte a ultimei sale fraze, iar posteritatea nu a putut contesta partea a doua. <footnote Geoffrey Treasure, Mazarin: The Crisis Of Absolutism În France, Routledge, New York, 1997, p. 57 footnote> În subcapitolul acesta și în cel anterior am prezentat imaginea istorică a doi mari oameni de stat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
adepți ai qi gong-ului, care includea prinți și poeți, călugări și practicanții ai artelor marțiale, luptători și înțelepți, toți fiind dedicați cultivării „tao-ului vieții” (yang-sheng dao), lucrând cu energia universală. Puținele texte clasice în care au fost înregistrate pentru posteritate informații referitoare la qi gong au fost scrise intenționat în termeni codificați, atât de vagi, încât doar inițiații cu practică îndelungată le puteau descifra adevăratele înțelesuri și, astfel, aceste texte circulau și erau înțelese numai în cadrul cercurilor restrânse din lumea
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
se gândește, Își [mișcă] mantia sa de popoare. Eu stau pe loc - de cad, ce-mi pasă Au mai căzut și alții, voi cădea și eu. Nu dau nimic pe numele ce mi-l va da istoria; nimic pe glasul posterității, tot atât de nedrept, tot atât de dictat de ură și iubire ca și glasul prezentului. [CELSUS] N-am vorbit d-asta... Eu voi pacea lumei. [ÎMPĂRATUL] Care-i mijlocul dar, vorbește... [CELSUS] De te-aș convinge cumcă toate În astă lume sânt un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le produce? Cine nu le-ar pricepe și nu le-ar simți ar trebui să fie lipsit de orice scânteie de geniu! - Admirabil, strigă un bacalaureat. Ce mari gîndiri! Escelentisim! Ce sentențe! Voi să le scriu. Ar fi păcat de posteritate să piarză o iotă din ele. În momentul acesta animalul minunat ridică o strigare de-ți rupea urechile și însoți strigătul cu o sumă de necuviințe, încît toți stătură încremeniți privind unul la altul: - Priviți, priviți, oameni buni și cuminți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cugetă asemenea lui, cei înrudiți lui prin simț, și cari sunt totdeuna într-un număr foarte mic, discopere pe dată în el manifestațiunile unui geniu, de-abia cursul timpului le face avere comună. Și de câte ori n-a trebuit să confirme posteritatea dreptul unui artist pe cari i-l amărâse contimporanii prin pretențiunile lor mărginite și prin Massstab lor meschin. Orce artist a cărui operă supratrăiește actul creațiunei sale se poate mângâia, poate să se refere la alți timpi, și poate privi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unui artist pe cari i-l amărâse contimporanii prin pretențiunile lor mărginite și prin Massstab lor meschin. Orce artist a cărui operă supratrăiește actul creațiunei sale se poate mângâia, poate să se refere la alți timpi, și poate privi pe posteritate cu siguranța nemărginită a geniului, care e atestatul spiritului asupra spiritului. Nu așa artistul reprezintator, a cărui operă supratrăiește actul creării sale numai în sufletul spectatorului, în care lasă unica urmă a esistenței sale. Însă acest element moale nu poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
estensităței în timp. Cucerirea simțirei a mase întregi sub starea sufletului reprezintate de el, pe care un artist mare o complinește în momentul acțiunei sale, trebuie să-i fie o despăgubire pentru siguranța dureroasă că nu poate să testeze nimica posterității decât numai numele unui actor mare. Zace însă în natura acestei arte de-a grămădi efectele cele mai gigantice într-un singur moment. Purtat de (valoarea) contenanța spirituală a unei creațiuni bogate el aduce înaintea intuițiunei atât sensuale cât și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
esală * orice schimbare când e calificată cu numele de schimbare, inovație, ca și când orice lucru, înainte de-a se-nvechi, nu ar fi început prin a fi nou. Apoi vin sofismele acelea cari pretind că legile vechi sânt irevocabile și înlănțuiesc posteritatea pentru de-a pururea; apoi acelea care se razimă pe opinia numărului celui mare, ca peremptorie; acelea cari speculează asupra efectelor unei umilinți afectate sau a unei pretinse superiorități față cu adversarul lor sau cu măsura propusă. O a treia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
singur notează în titlu : „cu multe adnotațiuni de lucruri care la scriitori abia sau rar se pot afla”) o descriere detaliată și riguroasă a localităților, oamenilor, obiceiurilor, precum și a condițiilor sociale, economice, culturale și istorice din Moldova acelor timpuri, lăsând posterității un material documentar extrem de prețios. Ceea ce mă interesează este faptul că Marcus Bandinus prezintă toate garanțiile unui informator serios, obiectiv și com- petent, mai ales pentru acele vremuri, când informațiile vehiculate de diverși călători erau marginale, fragmentare, confuze și împă-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
le copiem și noi pe românește, și rămâne cu totul la apreciația cititorului din țară daca le găsește conforme cu adevărul local au ba. Câteodată asemenea corespondențe ne descopăr în adevăr lucruri cari ar fi păcat să se piarză pentru posteritate, căci uneori "știe satul ce nu știe bărbatul", află corespondentul mai mult decât aflăm noi. Apăruse odinioară o broșură în Germania, picantă, plină de interes dramatic și de maliție. N-ar fi fost păcat ca foile române să nu ia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]