5,162 matches
-
eruditul, cinefilul, personajul... constituie tot atâtea siluete în așteptarea unei developări integrale. Eseistica steinhardtiană, dincolo de aura evreului convertit la creștinismul ortodox, a mondenului ironic, călugărit după patru ani de detenție comunistă, a liberal-conservatorului împăcat la bătrânețe cu relativismele avangardiste și postmoderne, a avocatului devorat de patima erudiției și a predicii de amvon, merită o discuție și o analiză aparte, cu alte cuvinte, o sistematizare. Așa cum s-a mai scris, dificultățile de plasare a operei steinhardtiene într-un context „generaționist” sau într-
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
Un punct forte îl constituie dosarele de critică și istoria receptării, deopotrivă spectaculoase, cuprinzătoare și relevante. Spirit „clasic”, spuneam, criticul orădean e un stabilizator, deschis la provocările actualității, dar fără să i se plieze mimetic. Să mă ierte colegii mei postmoderni, dar Simuț are perfectă dreptate să vadă în interbelicii C. Fântâneru și H. Bonciu niște „marginali interesanți”, dar minori, departe de statutul canonic pe care se grăbesc să li-l revendice unii entuziaști optzeciști. Așa cum are dreptate să vadă în
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
oferite de high-tech-ul cinematografiei actuale. Cu investiție minimă, prin simpla „photoshop”-ale unor imagini de epocă, turbulența „Epocii Jazz”-ului devine cea mai palpabilă dintre realitățile la care privitorul poate avea acces. Sunt, totuși, curios cum se integrează muzica, eminamente postmodernă, a unor Jay Z, Beyoncé ori pasionalitatea sută la sută tehnologică a unor Florence + the Machine ori Lana del Rey, atmosferei obligate să sugereze un timp istoric limpede datat. Pe lângă gadgeturile furnizate de industria IT, am aflat dintr-o prezentare
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
principalelor centre universitare din țară, ca Vasile Spiridon, Oana Strugaru, Ion Simuț, Angelo Mitchievici, Romulus Bucur, Crina Bud, Ruxandra Ivăncescu, Nicolae Oprea, Alina Buzatu și Livia Iacob au dialogat, „polifonic”, cu operele lui Dumitru Țepeneag și Dorin Tudoran. Decantarea procedeelor postmoderne din romanul Hotel Europa, deconstrucția polemică a mitului Mioriței sau problematica antologiilor, cu ricoșeuri la cea alcătuită de Dumitru Țepeneag, sunt doar câteva dintre liniile de forță ale operei prozatorului urmărite de Ion Simuț, Angelo Mitchievici și, respectiv, Crina Bud
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
intensitate, ci lungime și traseu discursiv. Tînărul Mureșan continuă, continuă să învelească sîmburele inițial în straturi de imaginii și aluzii culturale, într-o scenografie complicată, dar centrată. Verbiajul acesta e o formă de compensare a vidului, iar nu, ca la postmoderni, o plăcere a rulării de text și intertext. E motivul pentru care poeziile mai scurte cad sub ștacheta valorică: fiindcă ele ar presupune un criteriu de sugestivitate, nu unul de „explicitare”. Ion Mureșan nu poate exprima prin puțin material verbal
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
care încercase să intre pe geam în La Bergère. Mai mult chiar, grupul de rude și prieteni fascinați de Cassis au botezat zona Bloomsburysur- Mer, ecou turistic al cartierului londonez unde se stabilise comandamentul modernismului literar britanic. Pentru noi, ființe postmoderne, important acum e să absorbim, prin toți porii, aerul unui loc binecuvântat cu soare, verdeață și vii. Ne apropiem de terasa amplă din fața casei și observăm, într-un fotoliu, un domn în vârstă, cu o carte a cărei lectură l-
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
perfectă nu există. G. Călinescu refuză termenul, propunând, în schimb, sintagma „putere de creație”. În legătură cu Hortensia Papadat-Bengescu, nu se poate vorbi de influență în sensul curent al cuvântului. Despre imitație, doar de dragul insolitului mult promovat mai de curând de epistema postmodernă. Imitația e în firea omenească. În domeniul creației, ea are diferite etaje, de la imitația pur și simplu, la imitația necesară (canonul din muzică), până la ideea de imitatio dei . Dar cu toată condiția demiurgică a artistului mare, creația/noutatea nu se
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
contemporan. Și nu numai ca „reprezentante” eminente ale primei ipostaze a suprarealismului literar românesc, cel de la începutul anilor ’30. Ci și ca texte literare de sine-stătătoare, apte să ne propună un autor pe care evoluția literaturii, în special în urma experiențelor postmoderne, l-a adus mai aproape de înțelegerea noastră decât era, poate, în anii săi de ebuliție creatoare. Postmodernismul a denunțat rigiditatea convenției genurilor, iar teoria post-structuralistă i-a denunțat acesteia originea „livrescă”, rezultând din lectura pe care Aristotel o aplică lui
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
n-o să se-ascundă - tu.../ să-i spui curat/ că l-am căutat!”); iar Labiș e întors pe dos cu cel mai firesc aer din lume („Rezemat cu capul de zid/ plîng și mănînc”). Poetul postavangardist cedează intertextualității și parafrazei postmoderne, versurile lui căpătînd o notă ludică, niște momente de respiro bine venite. De la imaginile curgătoare ale lui Eminescu și pînă la insurgența în ritm de hip-hop a unui Eminem, Marius Ianuș caută și selectează tot ceea ce i se pare funcțional
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
inițiative în materie de reformă învățământului universitar. Urmând calendarul, itinerarul echinoxist a înregistrat, sub conducerea lui Horea Poenar, câțiva ani de întoarcere spre scrisul cu precădere literar, poezie, proză, eseistică, realizate într-un spirit oarecum mai destins, să-i spunem „postmodern”, „deconstructiv”, cu accente ludice, alăturându-se, de altfel, unui anumit nou „puls al vremii”, dar manifestând nu o dată și atitudini nonconformiste, critice față de mediul universitar - de unde și micile-mari ponoase de care au avut parte. În fine, în ultima vreme, când
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
credibilă și incitantă a literaturii române, din perspectiva unor chei de analiză critică inedite, ce caută să recupereze, cum scrie autorul „opere uitate, abandonate din întâmplare sau din graba cercetătorilor improvizați, din absența mesajului epidermic, atât de necesar lumii noastre postmoderne, postcoloniale, postcomuniste ș.a.m.d.”. Cornel Ungureanu este unul dintre criticii literari importanți ai literaturii române de azi.
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
emise torențial de Sclavis le replicau contramelodiile violoncelului, curajos mânuit de către Courtois. În genere, întregul recital a reușit să eludeze - prin parafrază sau persiflaj - poncifele etichetărilor prestabilite. Spre exemplu, dacă începutul s-ar fi încadrat oarecum sub sintagma „folclor imaginar postmodern”, la bis s-a cântat o temă de tarantella în toată regula. Alt moment de vârf al festivalului: Duo-ul britanic Dave Stapleton/pian - Ben Waghorn/sax tenor. Piesele etalează o dramaturgie coerentă, înrudită cu modalismul melodico-nostalgic pus pe harta
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
presupusele vicii ale rromilor - „maidanofilie”. Că aceste scenarii sunt mereu amânate, că scriitura se întoarce ulterior asupra propriei textualități într-un registru al derizoriului și al autoreferențialității și că nu se întâmplă, literalmente, nimic - toate acestea trimit, bineînțeles, înspre recuzita postmodernă. Chiar și așa, fascinația străzii persistă: „Aș vrea să fiu deodată în mai multe străzi”, afirmă Blumberg, confesiunea lui trădând un fel de panteism al viziunii naratoriale, o dorință de multiplicare a subiectului, de dilatare macrantropică. Nici celelalte personaje nu
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
de geografie economică, e autorul unei scurte biografii a lui Spiru Haret, apărută la Imprimeriile „Independența”, în 1915. Și destinatarul unei Nocturne din Caleidoscopul lui A. Mirea, consemnare curată a faptului divers, care ar putea fi, cu puțină bunăvoință, reorchestrată postmodern: „Cu șvarțul meu stau singur și e pustiu localul./ Pe-un scaun lăturalnic stă dus pe gânduri țalul./ Un chelnăr dormitează cu coatele pe masă./ Patroana, ca un Buddha, troneaza sus, la casă,/ Umplând cu cifre golul fatalului registru .../ Prin
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
conflicte provocate de condiția individului controlat și anihilat de mecanismele implacabile ale puterii, exercitate prin legi și norme absurde. Faptul că asemenea situații, tipologii umane și ambianțe, adesea calificate drept kafkiene, au rămas valabile, chiar acutizate, în lumea modernă și postmodernă, explică, împreună cu alte rațiuni legate de exemplaritatea de ordin estetic, prezența constantă a lui Kafka în memoria și scrierile, eseistice sau artistice, ale unor scriitori consacrați de astăzi. Printre aceștia, Roberto Bolaño (1953-2003), care înaintea dispariției sale s-a dedicat
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
punctul cel mai înalt al creației dramatice a autorului, ci și o piesă care poate sta oricând alături de creațiile similare ale lui Arrabal sau Mrožek. Autorul e în sală, pe de altă parte, prin utilizarea inteligentă și originală a tehnicilor postmoderne pe care, mai târziu, le va consacra un Matei Vișniec, să zicem, rămâne o piesă interesantă atât pentru amatorii de teatru-spectacol, cât și pentru cititorii de literatură dramatică. În fine, Ciudatul rol al întâmplării - nucleul textual de la care a pornit
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
destule exemple de internalizare a figurii cititorului - fie că e vorbăreață în sensul sfătos și moralist, ca la cronicari sau la Filimon- Slavici, fie că e hiperlucidă și pusă pe deconstrucții parodice, într-o tradiție care merge de la Budai-Deleanu până la postmoderni. Asamblarea ipostazelor lectorului în literatura română ar fi fost interesantă atât din unghiul sociologiei lecturii - Ioan Fărmuș are dreptate să observe că absența unei critici sociologice consistente ne-a împins rareori la teoretizări legate de componența și calitatea publicului cititor
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
prezintă Ritualul primăverii la Ballets russes, iar Duchamp creează Rue de bicyclette. Însă în centrul lui 1913 stă Proust, cu Swan, primul roman din ciclul În căutarea timpului pierdut, peste care a trecut un secol de receptare. Vreți un Proust postmodern? Citiți-l pe François Bon. Vreți să vă dați de partea erudiților? Citiți-i pe Pradeau sau Wickers, care despică, argumentat, firul în patru. Îl vreți pe Proust la lucru, vreți picanterii biografice, sau să-l vedeți în mijlocul prietenilor? Sunt
Anul 1913 () [Corola-journal/Journalistic/3279_a_4604]
-
poetică românească: "Stimulați de ideile cărții, mărturisește Simuț, ne cufundăm într-o fertilă reverie intelectuală, cu întrebări pentru noi înșine. Sunt reductibile, în ultimă instanță, mutațiile operate de Eminescu, Ion Barbu și Nichita Stănescu la diferențele dintre romantic, modern și postmodern? Nu ar putea fi detaliate și în cazul lui Arghezi, mai devreme decât la Nichita Stănescu, o poezie a rupturii și o nostalgie a totalității? Sau poate că revoluția lui poetică, dacă e o revoluție, este sintetizabilă în formula pulverizării
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
în poezia mai nouă a anilor '80. Nu întîmplător, el conchide: "suprarealist în esență, crezul său po(i)etic glisează, prin conștientizarea vădită a procedeelor caracteristice mișcării dirijate de André Breton, spre un post-suprarealism și, ca atare, către o poziție "postmodernă"". Finalmente, această carte e un răspuns dat atît celor care se îndoiesc de autenticitatea discursului "suprarealist" al lui Gellu Naum (care abandonează treptat recuzita tenebros-gotică în favoarea angoasei și ironiei elegiace), cît și celor care refuză să vadă, din cauza imaginarului diferit
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
Iulian Bol Se știe că lumea modernă și postmodernă a dovedit un interes acut pentru jurnal, pentru confesiunile artiștilor în special, forme ale scriiturii de grad secund în care naratorul se suprapune actantului iar referentul tinde să fie chiar conținutul stărilor de conștiință ale celui care scrie. "Pactul autobiografic
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
în mișcări hieratice, priveliști mentale și fizice, poemele lui Bunaru au delicatețea unor haiku-uri și zveltețea unor plante de primăvară... Un vag bacovianism direcționează poemul înspre o zonă a nostalgiei și a tristeții difuze pe care, apoi, conștiința lucidă, postmodernă, le transformă în imagini și sunete relativizatoare. Mircea Mihăieș Flori vorbe și întâmplări la Wolfsberg Domnul Ludwig ne-a avertizat misterios că florile vineții din curte ce au ajuns până la ferestre sunt otrăvitoare și a subliniat asta cu o clipire
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
de vederea stihialelor prin disprețul aparențelor, cît pentru că mînă o stare unică la consitența unui recitativ existențial". Care e, de fapt, modalitatea analitică a lui Al. Cistelecan? Una ce ni se pare postimpresionistă (cine voiește a ne corecta poate spune postmodernă; n-avem nimic împotrivă!), căutînd a surprinde nu atît unitatea, omogenitatea, categorialul, cît complexitatea, caracterul compozit, balansarea creației între diversitățile ce pot fi intuite în cuprinsul său. Rostul exegetului, ni se sugerează, nu e de-a reduce, de-a simplifica
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
o ,suspendare" cablată, la fel ca mașinuțele de jucărie teleghidate prin fir. Alte exemple nanobotice, descriind capacitatea roboților de producere și reproducere ,autonomă", ca și abilitatea lor de a reacționa la influențele mediului, pot fi discutate pornind de la seriale SF postmoderne ca Star Trek. The Next Generation și ajungînd la experimente reale de laborator, cum ar fi cele de la MIT sau CalTech. Astăzi, dincolo de toate predicțiile literare ale lui Karel Capek sau Isaac Asimov, nanobotica sau computația cuantică par să fi
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
să considere romanele Subiect banal și Hilda foarte moderne (de o ,supremă modernitate", consideră exagerat Henri Zalis în postfața la reeditarea romanului Hilda, p. 255). Moderne sunt fără îndoială, dar e vorba, astăzi, de o modernitate perimată. Într-o societate postmodernă mult mai relaxată, eliberată de conservatorisme (ca indestructibilitatea familiei, autoritatea incontestabilă a bărbatului, imobilitatea femeii în relația sentimentală și confiscarea ei afectivă), gelozia, considerată fie benefică fie maladivă într-un cuplu, ni se pare un subiect epuizat, din toate punctele
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]