4,565 matches
-
construcției sistemului cu teoria sistemului. Misiunea criticului literar este dificilă, dacă nu este și scriitor sau poet, căci venind din interiorul acestui univers poate înțelege mai bine elementele pe care se întemeiază creația literară. Prin anii 1997 am constatat că postmodernismul de la noi, cu ideile absconse și text experimentalist începe să treacă în penumbră. Astfel a apărut noul curent, pe care l-am denumit „globmodernul”, care împletește elementele tradiționale din literatură cu modernismul. Este un fel de rentoarcere în trecut, pe
DESTINE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369277_a_370606]
-
mai bine elementele pe care se întemeiază creația literară.Vorba proverbului românesc: Teoria ca teoria,dar practica ne omoară. După ce m-am întors de la Bruxelles, în urma unei burse în structurile UE de șase luni,am constatat, prin anul 1997, că postmodernismul de la noi, cu ideile absconse și texte experimentaliste ce nu spun nimic(vezi poezia poeților obzeciști) începe să treacă în penumbră. Astfel a apărut, după 1989, noul curent pe care l-am denumit globmodernul, care îmbină elementele tradiționale din litaratură
CRITICA LITERARĂ DĂ CONTACTUL CU OPERA CA LUCRU ÎNFĂPTUIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369279_a_370608]
-
nu se mai desfășoară linear, ci discontinuu, ea se încheagă retrospectiv, înțesată de flashbackuri, ce par aidoma pieselor unui imens puzzle, prin potrivirea cărora cititorul este chemat să refacă aproximativ întregul. Proza Mirelei-Ioana Borchin se aliniază în multe privințe tendințelor postmodernismului, care propune o nouă narativitate, discontinuă, fragmentară, imprecisă, ambiguă, dacă ne referim mai ales la strania poveste de iubire a protagonistei. Acțiunea romanului este purtată pe două planuri, unul al realității fanice, ca să folosim un termen blagian, evocată fiind, așa cum
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
carevasăzică, exprimarea liberă a sentimentelor raportate la această lume exterioară, care, după ce că se degradează într-un ritm aproape de neoprit, mai este și versificată. Iubirea, onoarea, respectul, mântuirea, patriotismul, lirismul, tot, absolut tot, din punctul meu de vedere, au murit în postmodernism. Limba română este ciopârțită, sentimente sublime sunt târâte prin mocirlă și duse la periferia existenței umane, cititorul este lăsat în ambiguitate, pentru că, nu-i așa... este la modă! Deja nu mai vorbim de o estetică a urâtului, ci de urâțenia
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
papură deoarece ascultătorii nu adormeau la discursurile sale. Cred că și astăzi ar concura cu Crin dacă i s-ar da ocazia. Pe timpul dictaturii ceaușiste s-a scris mult despre Clubul de la Roma un club ale înaltei oligarhii cu tema postmodernismul cu limitare a populației nu și a cunoștințelor, care milita, între altele, pentru reducerea populației globului. Eu i-aș rezuma această preocupare prin propoziția - cine nu respectă reclama comercială este inutil societății - Ceaușescu înțelegea această preocupare ca justificare a activității
IMPRESII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368105_a_369434]
-
cu care să aprindă focul, de unde paharul cu care să ducă sănătoasa apă de izvor la gură că-l dor șalele dacă s-apleacă? Unde găsește țigări dacă PolMol nu mai fabrică? Readus în epoca de piatră omul dispare. Studiul „postmodernismului” care, după un „STOP și de la capăt” nu numai în politică, ar reapropia omul de natură prin ecologizarea în special energetică. O treime din resursele orașului civilizat” este folosită exclusiv pentru reclamă comercială absolut inutil. Omul vrea bun și ieftin
IMPRESII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368105_a_369434]
-
Vestul, a oferit Europei și, de ce nu, lumii întregi prinosul său de continuitate spirituală a antichității romane, cu valorizări de sinteză umanistă a cărei bogăție și acuitate este cu atât mai evidentă și necesară astăzi în depășirea crizei spirituale a postmodernismului globalist. Toate acestea nu sunt însă, așa cum totuși asertați, o dovadă că „ortodocșii cred în superioritatea lor duhovnicească și sobornicească” în raport cu Occidentul. Ar fi o vanitate contrazisă de substanța metafizică a ortodoxiei, ce se refuză orgoliului luciferic. În context, Dv.
COMENTARII ASUPRA ARTICOLULUI „CREŞTINISM ŞI CAPITALISM” DE PROF. VIOREL ROMAN de ION HUMĂ în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370240_a_371569]
-
modernă. În aceste condiții și împrejurări, autorul acestei lucrări observă și contată foarte bine că, ortodoxul de astăzi nu ar vrea să-și trădeze tradiția în care a crezut, dar nici nu i-ar conveni să piardă accesul la „bunătățile” postmodernismului. În final va cădea în magia acestor bunătăți pentru că este destul de legat de valori ce definesc viața în lumea aceasta (casă, meserie, (re)nume și bun, carieră, reușită în viață). Totuși, în paralel cu această luptă între vechi și nou
PR. PROF. UNIV. DR. DUMITRU MEGHEŞAN, RUGĂCIUNEA LUI IISUS: MIJLOC TERAPEUTIC DE PURIFICARE A MINŢII, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA, 2010, 277 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 802 din 12 [Corola-blog/BlogPost/352617_a_353946]
-
cultură tradițională, are o credință, iar din punct de vedere social are acces la propria cultură, la propria credință, precum și la servicii sociale, de asemenea are acces la noua tehnologie. Societatea îi asigură dreptul de acces și folosință a bunătăților postmodernismului, iar individul se îngrijește de identitatea lui spirituală și culturală. Creștinul ortodox nu trebuie să se teamă de propria lui istorie și tradiție, trebuie să o cerceteze și să „extragă” tot ceea ce este bun și actual astăzi. De aceea credem
PR. PROF. UNIV. DR. DUMITRU MEGHEŞAN, RUGĂCIUNEA LUI IISUS: MIJLOC TERAPEUTIC DE PURIFICARE A MINŢII, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA, 2010, 277 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 802 din 12 [Corola-blog/BlogPost/352617_a_353946]
-
cunoaștere, a activității limitate și intensive înlăuntrul unei singure specialități. Prin acest eseu încerc să refac postkantian unitatea spirituală înfăptuită de poeții și filosofii romantici. De fapt în o amplă lucrare a mea, publicată în anul 1998, scriam că după postmodernism a apărut un nou curent, pe care l-am denumit globmodernul. Scriam atunci că se observă o întoarcere a artei și mai ales a poeziei pe jumătate la clasicism. În acest context, cum spunea Croce “formele spiritului sunt distincte, nu
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354086_a_355415]
-
mai bine elementele pe care se întemeiază creația literară. Vorba proverbului românesc: „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. După ce m-am întors de la Bruxelles, în urma unei burse de șase luni, în structurile UE, am constatat, prin anul 1997, că postmodernismul de la noi, cu ideile absconse și texte experimentaliste ce nu spun nimic - vezi poezia poeților obzeciști - începe să treacă în penumbră. Astfel a apărut, după 1989, noul val pe care l-am denumit globmodernul, care îmbină elementele tradiționale din literatură
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
până acum 5 volume cu tablete-șotron. Eseul-șotron este viu, scăpărătoar ca un pocnet din degete, aici frazele sunt dense ca mierea și nu eu ar trebui să le definesc ca specie literară sau stil. Să enunț că fac parte din Postmodernism? Nu știu și chiar nu îmi pasă ( ... Acest tip de scriitură, nu doar că îmi aparține, îmi certifică identitatea inconfundabil, ca individ aflat la răscrucea civilizațiilor. Critici literari și scriitori reputați mi-au recunoscut meritul în crearea, sau mai bine
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
cat citești mai mult, cu atat imiți mai puțin” sunt pline de adevăr. Fiindcă „sita” memoriei devine mai „deasa”, adică exigenta, dar nu atât de exigenta de a se îndepărta de artă. O racila în acest sens l-a avut postmodernismul unde s-a făcut exces de elemente intelective, indepărtandu-se, astfel, de elementul afectiv... (Se plimba prin încăpere. Privește prin hublou cu mâna strașina la ochi) ... Nu se vede încă Tărâmul Făgăduinței. Întindere de apă nesfârșita. Nesfarștă că înaltul cerului. În
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
poezia « Cine suntem noi » poetul crede că pașii iubitei sunt făcuți din foșnet de iarbă și depărtarea are forma brațelor ei. El nu e decât țărmul, iar ea este corabia pe care o așteaptă mereu. Poezia lui trece prin apele postmodernismului, spălată de zgura metaforelor fără sens. În « Singurătatea-frumoasa mea mamă » înserarea rămâne neterminată (ce frumos !), vântul face din plopi un fluviu care curge la marginea înserării. 20. Michaela Al Orescu, bucureșteancă, artist plastic, muzicant- canto clasic,membră a Societății Scriitorilor
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
ba o promovează, este în esență textul discursului științific al oricărui timp. Acest nou curent se dezvoltă sub implicativul „nihil novum sub sole” cu unele critici obiective, acceptând că „adevărul este întregul” (Hegel), dar privit din unghiul contemporaneității democratice, când postmodernismul românesc apare ca o poziție exprimată avânt la letre la'destinul actual al literaturii române, care, deja, a intrat în noul curent literar proglobmodernul. Acesta nu este străin de noile cuceriri științifice și neuropsihice, este expresia îmbinării talentului exprimat prin
PROGLOBMODERNUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344721_a_346050]
-
individual. Desigur că granița dintre vechi și nou a reprezentat întotdeauna un spațiu tranzitoriu, locul ideal, am putea spune, unde s-au dezvoltat feluriți hibrizi culturali, mai mult sau mai puțin durabili ori agresivi în timp față de edificul anterior construit. Postmodernismul poate fi catalogat, până la urmă, una dintre cele mai prolifice perioade din acest punct de vedere, el devenind generatorul unor concepte care mai de care mai impregnate, chipurile, cu un anumit iz original. Deconstructivismul ateu (cea mai concludentă, după mine
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
toți. Reducția omului de la calitatea lui de creatură a lui Dumnezeu, cu demnitatea lui personală, la un simplu comportament biologic al speciei umane a atras după sine însingurarea și desprinderea omului din relația cu Dumnezeu și din relația cu lumea. Postmodernismul L-a eliminat pe Dumnezeu din creație și a transformat lumea într-un deposit de lucruri pe care omul le poate întrebuința și manipula după propria sa voie. Postmodernismul se încântă cu bunătatea înnăscută a omului, însă uită de puterea
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
desprinderea omului din relația cu Dumnezeu și din relația cu lumea. Postmodernismul L-a eliminat pe Dumnezeu din creație și a transformat lumea într-un deposit de lucruri pe care omul le poate întrebuința și manipula după propria sa voie. Postmodernismul se încântă cu bunătatea înnăscută a omului, însă uită de puterea necreată a lui Dumnezeu, care coboară la om, pentru ca omul să poată învinge forțele iraționale care îl confruntă din adâncul ființei lui și să dobândească adevărata libertate interioară și
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
anumite valori (re)cunoscute ca atare, și poate fi comparată cu o mare deschisă, străbătută de vapoare, ce poartă steaguri lipsite de embleme naționale și în care călătoresc cetățeni de toate națiile”. Iată globalizarea, remarcată și subliniată încă de atunci!... Postmodernismul are ca effect și consecință directă dispariția fundamentului religios și a celui social al omului, considerând că destinul ultimo al lui nu mai depinde de îmbunătățirea condițiilor de viață spirituală, morală și duhovnicească, de răspunsurile posibile, referitoare la naștere, moarte
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
cuprinde foarte puține modificări față de textul original, numai ajustări, dictate doar de evoluția limbii. Textul este cât se poate de viu și se bucură de oralitatea și verva predicatorului, care ne face înțelegem rostul apologiei și misiunii pastorale, în contextual postmodernismului precum și bucuria credinței ca formă de recunoaștere, trăire, împlinire și mărturisire. Prin urmare, misiunea, apostolia Bisericii este capitală și esențială în momentul de față, dacă avem în vedere că trăim într-o lume sfâșiată de două tendințe opuse și antagonice
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
ci frumosul. Această uitare se întâmplă, din păcate, adeseori, în vremurile noastre. În acest context am observat, după 1989, o întoarcere, pe jumătate, a poeziei și prozei spre clasicismul modern, după rătăcirea pe care au avut-o în perioada mâzgăi postmodernismului care nu spunea nimic, doar stâlcind limba română. Această ”întoarcere “ a dat semnalul apariției unui nou curent, pe care l-am denumit globmodern. Despre apariția acestui curent am scris prin anul 2000 în publicațiile ”Oglinda literară “și “Curierul Primăriei “ din
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358851_a_360180]
-
Și după revoluție...? Al Florin ȚENE: După revoluție am lucrat ca redactor la „Curierul Primăriei” și la „Cetatea Culturală” unde am promovat tinere talente și unde am publicat considerațiile mele despre apariția noului curent literar „Globmodernismul”, cel care a înlocuit postmodernismul care... a stâlcit limba română și care nu spunea nimic. Globmodernismul este fenomenul reîntoarcerii, pe jumătate, la un clasicism împletit cu mijloacele moderne de astăzi. La Cluj am înființat în anul 2006 cenaclul literar „Vasile Sav” ce funcționează în cadrul unei
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
astăzi înregistrează o evoluție/ involuție a poeziei, prin apariția unui nou curent literar, pe care l-am denumit, proglobmodernul, despre care am scris în presa literară a anilor 2000. Este o întoarcere, pe jumătate, la clasicism, încercînd să înlăture mâzga postmodernismului opzecist a cărei poezie nu trasmitea nimic, aducând un deserviciu limbii literare. Pentru a face, succint, o analiză a poeziei românești la începutul acestui secol, e necesar să privești această panoramă ca printr-un ochean întors, adică de la cel mai
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
în oglinzile textului, ce o numim realitate textuală.Mai este metoda bacoviană ce constă într-o formă de existențialism al eului poetic care se contemplă pe sine într-o formă degradată și agonală, urmând metoda stănesciană care este dată de postmodernismul necuvintelor, eul poetic fiind situate, cum ar spune Marin Mincu în „interstițiile spațiului metalingvistic“. Am observant, într-o analiză a raportului realitate-limbaj (text ), că tinerii poeți care urmează metoda lui Nichita Stănescu, poezia lor afirmă că realitatea înseamnă mai mult
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
pentru prima dată în istorie, să identifice lumea sacră (care se manifestă prin simboluri consacrate) camuflată în profan și viceversa, lumea profana (care operează cu semne arbitrare) camuflată în sacru. Structura axiomatică a întregii plăci a modernități, dar și a “postmodernismului” apărut la sfârșitul secolului trecut prin anii ’80, potrivit căreia “Sacrul e camuflat în profan și profanul e camuflat în sacru” (expresia îi aparține, cred, lui Mircea Eliade), este de altfel și esența Adevărului Creației, alternativă la toată “Istoria ideilor
CUVANTUL AUTORULUI DESPRE JURNALUL DE ATELIER de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360376_a_361705]