1,366 matches
-
exprimă. Subiectul global este lumea naturală. Dar individul nu și-a pierdut drepturile sale: el trebuie, ca în schema spinozistă, să facă enunțul bun, să se situeze bine în lume pentru a suscita întîlniri bune cu el. Poziție monistă care postulează locul corect al individului în concertul universului. Totalitate, dar totalitate cu ierarhii. Capitolul III COMUNICAREA CONFUZĂ Multă vreme comunicarea reprezentativă și-a afirmat drepturile, în mod dominant, temperată într-o mică măsură, cînd excesele sale slăbeau, de comunicarea expresivă. Puțină
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
unei persoane sau situații este vizibilă prin calitatea cuvintelor pe care le folosim pentru a o descrie; semn că ne-a preocupat îndeajuns de mult pentru a o situa cât mai bine în memoria rostirii. * Grija, existențialul integrator al Dasein-ului postulat de Heidegger, poate să ofere o explicație a preocupării noastre pentru un timp (restul timpului) în care nu vom mai fi. Având obișnuința grijii pentru viitorul nostru, sub forma proiectelor (proiectul fiind corespondentul sartrian al grijii heideggeriene) ne întindem planurile
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
pot fi înțelese din perspectiva reproducerii speciei; chiar și obiectivele ce ne par mai îndepărtate de un asemenea scop resimțit ca vulgar vizează același lucru, doar că pe căi mai complicate. * Ustensilitatea lui Heidegger este coerentă cu obiectivul reproducerii speciei postulat de Darwin: a vedea totul din perspectiva lui la ce ne folosește (perspectiva ustensilică) dă seama de o orientare spre identificarea celor mai bune condiții posibile pentru bunul trai și supraviețuirea speciei umane. Ca să-și asigure perpetuarea omul face din
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Doar așa îi poate fi asigurată replicarea în mintea altora, făcând astfel să conteze ceea ce propria-i conștiință a produs. Este sensul tare al formei de nemurire pe care modernitatea a așezat-o în locul supraviețuirii sufletului în lumea de dincolo postulată de creștinism. Altfel spus, supraviețuiește sufletul ce reușește să se multiplice cumva în alte suflete. O nemurire comunitară și istorică. Pentru modern Raiul ia forma monumentului. * Apariția antropologiei pare a da seama de încercarea situării omului în rând cu celelalte
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
omului față de felul În care și-a trăit viața este esențială pentru destinul de după moarte al sufletului. În perspectiva acestei concepții morale, moartea persoanei capătă o altă semnificație, diferită de cea biologică și având un rol esențial. Morala și escatologia postulează faptul că momentul morții reprezintă ieșirea omului din temporalitatea existenței sale trupești și intrarea sufletului acestuia În eternitate. Este o morală atât a consolării prin recompensă, cât și o morală a răspunderii prin pedeapsă. Ce trebuie să vedem și să
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de individ, de realitatea sa sufletească momentană, și numai indirect de organism și societate. El găsește, altfel spus, „izvorul” motivației în „Eul” individual, organismul și societatea reprezentând doar „condițiile”, nu și „cauze” ale motivației umane. Comparativ cu S. Freud, care postulase rolul hotărâtor al elementelor inconștiente în evoluția psihică a persoanei, G.W. Allport acordă o importanță majoră - în edificarea/construcția personalității în realizarea individualizării, a organizării și unității persoanei - rolul factorilor psihologici conștienți și, în primul rând, conștiinței morale. Conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
combină toate structurile pentru a da societății posibilitatea alocării valorilor într-o manieră eficientă de exemplu dacă ne uităm la capacitatea întregului sistem de a lua decizii (Almond și Powell, 1966: 190-212). Terenul nu mai este însă la fel de sigur dacă postulăm că această eficiență poate fi evaluată prin intermediul diferențierii structurale și al autonomiei structurale. Deși se pare că o formă de "diviziune a muncii" și un anume grad de descentralizare pot conduce la o mai bună dezvoltare, relația dintre aceste două
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o logică particulară, a cărei funcționare amintește pe undeva de logica terțului inclus a lui Ștefan Lupașcu. Sau, și mai bine, de logica terțului tainic inclus a lui Basarab Nicolescu. Evident, cu o observație: prezența-absență, cea care asigură relația secretă postulată de adeptul transdisciplinarității în act și în limbaj, așadar însuși terțul tainic inclus (dacă prin primii doi factori avuți în vedere înțelegem instanța producătoare și cea receptoare de sens) este moartea. Sigur că încă din titlu este clar că tema
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru soarta Poeziei, ca o piatră tombală; "Cancerul ereditar al cuvântului/ care mă locuiește" ș.a. În special Încercare asupra cuvântului și Cântecul de noapte al brizei, primul dedicat memoriei lui M.U. (Mihai Ursachi), celălalt memoriei lui V.M. (Virgil Mazilescu), postulează o personală și cât se poate de profundă criză a limbajului, resimțit până în cea mai secretă fibră a cărnii textuale de un poet care se autodeclamă "un rău demiurg/ purtător al unui trup fără lanțuri/ voce cristalină și sceptică/ dans
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
impresie de superbă gratuitate pe care o lasă, la o primă vedere, discursurile sale îndrăgostite (și, în general, avalanșa de gesturi demodate pe care le practică), ea este totuși contrazisă de textul testimonial în care, pe de o parte, detectivul postulează un cod atitudinal menit să proiecteze ființa în profunzimi nebănuite; pe de altă parte, la un alt nivel al discursului, cititorului i se sugerează dacă nu un cod hermeneutic in nuce, măcar o pistă de lectură axată pe inocența sinonimă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau jocuri de limbaj și cu atât mai mult raportarea directă a lui Ioanid Romanescu la receptorul direct al textului. În mare parte din poemele incluse în primele sale cărți, se articulează adesea o estetică a superiorității (auctoriale) și se postulează un cod (hermeneutic) al dialogismului, doar uneori contras abil în soliloc. După cum am văzut, creatorul universului poetic deschis de Singurătatea în doi pare a-și exprima tranșant conștiința superiorității sale vădite, demonstrându-și-o uneori într-o manieră agresivă. La fel de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de sarea și solzii singurătății/ și mâinile îmi sunt ca de amfibie// sub limpedele cer/ mă aflu tot cuprins de apa/ în care munți golași// încremeniți în valuri// se revarsă" (***). Încă de la început, imaginarul poetic al lui Cassian Maria Spiridon postulează primatul rupturii din sine prin și întru poezie. Iată, în continuare, câteva fragmente ilustrative dintr-un poem din primul volum de autor, Pornind de la zero (Editura Junimea, Iași, 1985), poem intitulat Glăsuirea bufonului, simultan istorie a orbecăirii (a trecerii halucinate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în primul volum al Dicționarului metodic de teorie a limbajului (Dictionnaire raisonné de la théorie du langage) (1979, p. 93): Numim de asemenea descriere, la nivelul organizării discursive, o secvență de suprafață pe care o deosebim de dialog, povestire, tablou etc., postulînd implicit că diversele sale calități formale îi permit să fie supusă unei analize calificative. În acest caz, trebuie să considerăm descriere denumirea provizorie a unui obiect ce urmează a fi definit. Idee reluată la rubrica "Unități discursive": Critica literară a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cel de a FACE SĂ FACĂ. Diferența dintre o rețetă și o descriere de itinerariu este atît de mică încît putem spune că nu este necesar să mai teoretizăm acest ultim caz. Aceasta ne permite chiar demonstrarea existenței unui continuum postulat la începutul capitolului între descriere, pe de o parte și povestire sau rețetă, pe de altă parte. C. Schemă recapitulativă Dacă schema 33, p. 190 pune foarte bine în evidență un continuum între cei doi poli ai lui A FI
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
intrinseci, numite numere cuantice, și îi este asociată o anumită energie-impuls. Particulele pot fi clasate în fermioni particule de spin semi-întreg (de exemplu, electronul sau protonul) și bozoni particule de spin întreg (de exemplu, fotonul sau pionul). Principiul lui Pauli postulează că doi fermioni, chiar dacă au aceleași numere cuantice (deci sunt identici), se exclud reciproc. Altfel spus, nu poate exista mai mult de un fermion într-o stare cuantică determinată. În acest mod (prin aplicarea principiului lui Pauli la cazul electronilor
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este cu atît mai rezistent cu cît forțelor sale antagoniste le e mai greu să se elibereze de echilibrul pe care îl antrenează intensitatea lor egală..."35. Lumea particulelor apare astfel ca una din manifestările experimentale posibile ale stării T postulate de Lupasco. Forța viziunii lupasciene asupra antagonismului energetic se revelează de o manieră spectaculoasă în descoperirea experimentală a antiparticulelor ce conduc la conceptul de antiunivers sau de antimaterie. Trebuie precizat imediat că termenul "antimaterie" dă naștere unei confuzii, căci sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prezent un nou tip de particulă. El înțelege rapid că această nouă particulă, care are o sarcină opusă celei a electronului, trebuie să aibă aceeași masă ca electronul. Dar Dirac nu ezită să-și prezinte descoperirea: Nu am îndrăznit să postulez o nouă particulă în acel moment, căci la vremea aceea curentul de opinie era ostil noilor particule ". Într-adevăr, se cunoșteau electronul, purtător de electricitate negativă, și protonul, purtător de electricitate pozitivă, și se considera că e suficient pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
alt Univers, al cărui fundament îl constituie? Benrath este dintre cei care au privilegiul să stea în ascultarea lui... Cînd Lupasco scria aceste rînduri, Benrath avea 24 de ani... Lupasco vede, în pictura lui Appel, dovada experimentală a materiei biologice postulate în Cele trei materii și contemplă în ea "acea feerie stranie a dinamismelor tumultului și a arborescențelor carnagiului". Lupasco scrie: "Appel este pictor al infra-vitalului, al infra-carnalului, iar tușele sale atît de vii sunt ca dușmanul, principiu al însăși existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
publicat cu doi ani înaintea morții sale), Lupasco revine la problema lui Dumnezeu în capitolul "Cele trei etici ale energiilor religioase sau Despre Divinitate". Pentru Lupasco, toate concepțiile despre Divinitate au, la bază, o energetică religioasă: o "energie supremă" este postulată ca prezidînd la nașterea lumii și la permanența sa. Argumentul lui Lupasco este relativ simplu de înțeles. O religie presupune existența unei legături între "toate lucrurile și toate ființele" și o legătură "între ființe și creatorul lor": "Or, pentru ca să existe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
politice și culturale ori al ideologiilor dintr-o societate. Există o preeminență a economicului asupra politicului, schimbarea socială fiind, de-a lungul istoriei, o consecință a dezvoltării tehnologice. Afirmând importanța claselor sociale, definite prin proprietatea asupra mijloacelor de producție, marxismul postulează conflictul dintre acestea. Nu există societate care să nu cunoască lupta de clasă, adevărata forță a dinamicii sociale. Lupta de clasă determină istoria unei societăți. Istoria este privită în mod teleologic, scopul ultim fiind societatea comunistă fără lupta de clasă
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
ale capitaliștilor, care împart între ele lumea; 5. împărțirea teritorială a globului pământesc între cele mai mari puteri capitaliste a luat sfârșit. Prin împărțirea lumii în centru și periferie, relațiile dintre proletariat și burghezie apar mult mai complexe decât fuseseră postulate de Marx. În perspectiva leninistă, burghezia din centrul economiei mondiale are, datorită exploatării periferiei, resursele necesare spre a îmbunătăți situația propriului proletariat. Muncitorii din centru având mai puține motive de a se revolta împotriva structurării puterii în societate decât cei
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
raze luminoase, provenind de la aceeași stea dar parcurgand drumuri diferite pot fi în fază sau în opoziție de fază și interferand formează franje luminoase și întunecate. Sistemul de franje permite măsurarea diametrului aparent al discului stelar. LEGEA ATRACȚIEI UNIVERSALE Lege postulată de Newton conform căreia fiecare corp din Univers este atras spre oricare alt corp cu o forță care este cu atât mai mare cu cât corpurile sunt mai masive și cu cât sunt mai aproape unele de altele. forță produce
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
interesează de bunul mers al treburilor comune, fac propuneri și colaborează cu instituțiile publice, inițiază acțiuni de îmbunătățire a vieții satului [...], au o gândire strategică, reacționând la nevoile pe care le resimt. Comunitățile nu sunt atât de coezive, cum se postulează prin ideea de nevoi prioritare: se poate ca un proiect de dezvoltare să se adreseze unei comunități ierarhice, fracturate valoric și/sau în care nevoile sunt conflictuale, în care primul pas trebuie să rezide în armonizarea nevoilor și mangementul conflictelor
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de timp sugerate se potrivește cel mai bine cu dovezile empirice. Astfel de comparații ale „seriilor de timp Întrerupte” În cadrul aceluiași caz pot fi aplicate În multe contexte diferite. Aceeași logică se poate folosi și În studiile pe cazuri multiple, postulând patternuri cronologice diferite pentru cazuri diferite. De exemplu, un studiu despre dezvoltarea economică În orașe poate Înainta ipoteza că În orașele cu economii bazate pe producție există tendințe mai defavorabile În privința locurilor de muncă decât În orașele cu economii bazate
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
17. Această definiție enumerativă se impune astăzi în rândul antropologilor și sociologilor. Ea permite analiza bazelor obiective care îi autorizează să vorbească mai degrabă de "bunuri culturale" decât de "cultură". O regăsim sub altă formă la Marcel Mauss (1872-1950), atunci când postulează existența "faptului social total", integrând aici dimensiunile psihologică (cultură psihică), fiziologică (cultură corporală) și socială (cultură de grup) (Mauss, 1985, pp. 281-310). În prezent, antropologii se disting între ei după cum insistă pe una dintre cele trei dimensiuni empirice ale culturii
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]