3,550 matches
-
peste înțelegerea unui simplu general întâmplător și medic. - O poză spune mai mult decât o mie de cuvinte. La fel un exemplu. poate fi înțeles și un stâlp al armatei. Vezi bușteanul de acolo? - Bineînțeles. A fost lăsat aproape blocând poteca noastră. Bine că nu pot circula pe ea mașini, nu ar avea loc să treacă. Cei cu acest buștean? Ce vrei de fapt să demonstrezi? Neglijența oamenilor? - Nu! Vreau doar să îndrept această neglijență. Fii atent. Claus se uită insistent
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
îndrept această neglijență. Fii atent. Claus se uită insistent la bușteanul greu de câteva zeci de kg, situat la câțiva metri în fața lor. Bușteanul se ridică singur în aer la câțiva centimetri bine vizibili apoi se reașeză cuminte paralel cu poteca la un metru de ea, închipuind o băncuță. Bineînțeles Dan a rămas fără glas dar explodă: - Minunea minunilor. Cum ai reușit? Dacă nu vedeam cu ochii mei nu aș fi crezut niciodată. Claus se așeză ostenit pe băncuța nou creată
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului scrie doar atât: o notă dintr-un șir pe portative și-ai să vezi infinitive câte vin să-ți ceară dotă! trece vremea și culege dreptul la o ipotecă orice munte o potecă îl învinge după lege de la artă la franșiză e o cursă măsluită situată între mită și eșecul ca remiză cine te-a ajuns din urmă și pe cine ai în față că prostia se răsfață precum spiritul de turmă? singura
DE LA ARTĂ LA FRANŞIZĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357963_a_359292]
-
ESTIVALA, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012. Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare dimineață caută ... Citește mai mult Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
la ultima petrecere. sunt umbrele ce se-adună, plecând pe ultima cale, e cerul cu stele, cerul cu lună, cu privirile tale domoale, căderea nopții pe zare ne va găsi îmbrățișați pe veci, pe-aceeași tristă cărare, rătăciți pe-aceleași poteci... sufletul meu va zbura în zare, nu vreau vreo piatră pe piept lăsați-l să curgă-n izvoare, ca Budda cel înțelept. va poposi la țărmuri de ape, la umbra de sălcii în vale, somnul să-mi fie aproape, nimeni
CE MĂ-NFIOARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358366_a_359695]
-
amintirile dacilor, care se jertfeau de bunăvoie, ca să-i aducă lui Zamolxe cererile celor de pe pământ. În drumurile bătute de Brâncuși spre Mânăstirea Tismana, sculptorul de mai târziu, nu uită, că pe vremea dacilor trecea pe acolo o cale sacră.... Poteci milenare duc în Câmpul lui Neag...Urcând către izvoarele Jiului ajungeam la vechea Hobiță a dacilor transilvăneni, o așezare la nord de Munții Retezat...Iar dincolo de Jii urcă Munții Orăștiei, unde peste cascade și repezișuri se înalță Cetatea Sarmizegetusei cea
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
ÎN SCULPTURA BRÂNCUȘIANĂ Dintr-o mărturie orală a lui Vasile G. Paleolog, prietenul lui Brâncuși, apărută în publicația Săptămâna din 1976, într-un dialog al său purtat cu Brâncuși, aflăm unul dintre semnele ce i-au apărut în drumul reconstituirii potecilor copilăriei, care l-au dus la Hobița dacilor transilvăneni, la nord de Munții Retezatului: Pe un tăpșan am întâlnit vipera cornută, mare, care m-a băgat în sperieți...La trei pași de obrazul meu...Mi s-a întipărit în minte
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele, ca un bulgăre imens de jăratec, ridicându-se din vatra de dincolo de pământ...Cățărându-se pe spinarea uriașă de arici vegetal a dealului înfipt în araci, butuci și copaci răzleți. Cobora sprinten poteca prin iarbă, zărea malul sufocat de vegetația lacustră și, cu trestiile pe umăr, sorbea cu priviri nesătule frumusețea sălbatecă a răsăritului, nectarul lui zemos și cețos. Aerul, ca de eter, umed și înmiresmat, îi dilata nările invadându-i plămânii. Mulțimi
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
M-am grăbit înspre tine pentru a te atinge. Dar aveam nevoie de rădăcini și de ramuri. Asemenea copacului ce-și îmbrățișează cerul disprețuit de sămânța-i avortată în omagiul iubirilor ei. Nu te osteni să mă cunoști. Sunt o potecă înspre câmpii, la răsăritul zilei. Mă frângi sub călcâi ori de câte ori nisipul îți devastează pașii ce te poartă înspre niciunde ca niște sclavi tăcuți. Oare ai devenit soldatul care datorează viața imperiului? Ori curtezana obosită de ea însăși? Spre a te
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit copaci. * Nu mă mir că
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
zidul de-ntrebări. sunt și întârziatul răspuns în crucea albă. tac. îmi las urma să zacă... i-un punct liber s-alerge, s-adune-n trup istorii din două sfere seci. iubesc mișcarea apei, geometrii uscate, în aer viciat. sărut în timp poteca. pământul îmi răspunde. cutremurul mă prinde. înghit pietre vii. le formulez tăcerea. în mine cresc și păsări, și șerpi și licuricii, și fiarele din gânduri ce-atacă-n miez de nopți. acum, în noapte, umblu, s-aleg cuvinte albe. din colțuri de
ŞTERG UMBRA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358038_a_359367]
-
de mare-/ mâini albe,/ căutătoare în abisuri/ ostile -,/ ursitoare-n oglinzi/ cu chip de cocori/ sfâșiind falsa cortină/ de sori,/ a zidi - zidire/ a muri - murire/ cu fiece bocet/ de neiubire. Sau, Toamnă în derivă// Umbre de pași sângerii/ pe poteci fremătânde.../ Încă nurlii/ frunzele-și scaldă chipul/ ridat/ în ultima rouă de zi./ De sub stejari vine zvon de ninsoare.../ Izgoni-va ea oare,/ demodatele,/ neproductive/ melancolii?/ Șoapte de amor, în amurg violet,/ amețesc roșcovana pădure./ Ce vaier de dor!/ În
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
pielea lor În prima străpungere a hotarelor. Apoi, bogățiile acestei țări ce se află în sânul ei Le-ar sta mai bine podoabe Romei. Bogatul pământ al Daciei nu cunoaște mana, Roma își așteaptă de la noi...hrana! CELUS Sssst! Pe potecă se zărește cineva! CEI DE FAȚĂ A,aaa... LICINIUS Sunt chiar fetele.Vin la apă cu ulcioare, Va fi bună seamă la templu sărbătoare. SABINUS Să ne retragem stăpâne, Altfel, ne ies vorbe nu prea bune. 8 LICINUS Fântâna e
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
și toți sunt mirați tare că sunt singur... o văd ca pe ceva ciudat... Le zic că de data asta sunt singur că așa s-a nimerit. Mă întreabă ce vreau să fac în zona - le zic de trasee, de poteci, copilul mă întreabă când dau bicicletă jos de pe mașină, cum e să dormi în cort, daca nu e frig, pe unde vreau să merg :) Încă nu mă satur de privit; acum că le-am instalat pe toate, mă echipez și
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
mergi pe firul apei care curge cum curge dealul spre mare pierzându-se în câmpii verzui-galbene unde umblă visele desculțe mergi pe firul aerului care atinge vietățile și zorile în amorțire umbrele sufletului lipite de basmul lor mergi pe firul potecii care-și face loc între moloz clipă înfășurata în tăcere lumină de mâine rămâne neaprinsa potecile codrului se leagănă în delirul pianului Chopin mergi pe firul sunetului și vei găsi pietre albastre, galbene și verzi așteptându-te cu povești își
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
unde umblă visele desculțe mergi pe firul aerului care atinge vietățile și zorile în amorțire umbrele sufletului lipite de basmul lor mergi pe firul potecii care-și face loc între moloz clipă înfășurata în tăcere lumină de mâine rămâne neaprinsa potecile codrului se leagănă în delirul pianului Chopin mergi pe firul sunetului și vei găsi pietre albastre, galbene și verzi așteptându-te cu povești își ascute vocea care zace în iarbă în tine, în grâul izbucnit în pâine mergi pe firul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
Citește mai mult Mergipe firul apei când nu merge nimenimergi pe firul apei care curgecum curge dealul spre marepierzându-se în câmpii verzui-galbeneunde umblă visele desculțemergi pe firul aerului care atingevietățile și zorile în amorțireumbrele sufletului lipite debasmul lormergi pe firul potecii care-și face locîntre molozclipa înfășurata în tăcerelumina de mâine rămâne neaprinsăpotecile codrului se leagănăîn delirul pianului Chopinmergi pe firul sunetului și vei găsi pietrealbastre, galbene și verziașteptându-te cu poveștiîși ascute vocea care zace în iarbăîn ține, în grâul izbucnit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
care se baza Constantin Brâncoveanu în Oltenia, pentru ca viața oamenilor și interesele domniei să se desfășoară normal. Acești boieri mari, mijlocii și mici, în frunte cu marele ban al Craiovei și slujbașii săi, asigurau paza granițelor ( cu supravegherea drumurilor și potecilor de graniță), ordinea internă și activitatea slujitoresc-militară în cele cinci județe ale Olteniei, strângerea birurilor, contribuțiilor și asigurarea transporturilor, livrărilor de materiale, produse și animale cerute de domnie, siguranța târgurilor, ocnelor, vămilor și drumurilor mari. Acestor obligații aferente dregătoriilor mari
DR. MITE MĂNEANU, BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357520_a_358849]
-
dar am evitat s-o așez la cina mea. Un clinchet neobișnuit se porni să-și plimbe veșmintele, despicând pădurile în sfere tinere. Copaci înfloriți în sălbăticie și candoare deopotrivă își aplecaseră ramurile să-mi mângâie gleznele. Dinspre miazănoapte soseau poteci tulburi, viscole în fața cărora sufletul întemnițat în veacuri trebuia să-și întindă palmele spre a începe jocul de cărți. - E timpul să te transformi în femeie de gheață! am auzit același glas, a îndemn. E timpul să-ți împletești fire
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
în a cuprinde cât mai mult din ce era de făcut, ca să nu-mi scape din mână artiștii. A vorbit cu fiecare în parte (e drept că unora nu le-a surâs prezența mea acolo), a netezit, cu alte cuvinte, poteca spre locul în care sunt încuibăriți șoimii scenei și i-a coborât din coroana munților teatrului, la șesul peniței ce i-a încondeiat cum i-am înțeles, dar mai ales cum s-au arătat ei. Se vede că nu poate
FLORENTINA COCA ZIBILIANU. GENEROZITATEA PERSISTĂ ÎN OMUL ALES de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357714_a_359043]
-
ascunde intensitățile în vulcanul rostirilor amânate da. ești cruce de viață într-o iubire imposibilă ridici sau culegi pietrele albe din nisip visezi forme de scoici iar tălpile tale calcă apăsat fiecare așchie mai adaugă una și încă una până când poteca dintre a fi și a anima gândul devine ocean * îți voi da foc apoi îl voi stinge ce rămâne va fi poemul aruncat de tine în colțul umbrelor uitării drum bun val. drum bun gând drum bun tălpi frumoase alungind
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357726_a_359055]
-
2015 Toate Articolele Autorului Cum înfloresc din nori migdale Stropite cu polen de vis... Chemări din puncte cardinale Adie-n lacrimi de cais. Motiv țesut de bucurie, Desprins de nuferi din colind, Crepuscul de lumină vie În podul palmei strălucind. Poteci de crini din alte lumi Refac ades prin ochi de mag, Înmuguresc în timp ce dormi, Te-ating o clipă, îmi ești drag! Stea de safir îți dăruiesc, Culegi nectar din lungi visări, Tu spui minune, dar ceresc, Surâd magnolii-n primăveri
PARFUM DE VIS de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357728_a_359057]
-
fost mișcat de cuvintele pline de sensibilitate, credință, iubire și dăruire ale sale, izvorâte din preaplinul unei inimi bogate în experiențe și sensibile în a le împărtăși și altora, spre descoperirea adevăratei căi spre desăvârșire și prin împreună călătorie pe „poteci” de credință. O astfel de cunoaștere a sufletului său larg, în care Dumnezeu și aproapele ocupă locuri privilegiate, ne oferă lucrarea sa “Poteci de lumină. Douăzeci și una de trepte spre rai. Gânduri rostite”, publicată la Editura “Andreiana”, a Mitropoliei Ardealului, în
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
în a le împărtăși și altora, spre descoperirea adevăratei căi spre desăvârșire și prin împreună călătorie pe „poteci” de credință. O astfel de cunoaștere a sufletului său larg, în care Dumnezeu și aproapele ocupă locuri privilegiate, ne oferă lucrarea sa “Poteci de lumină. Douăzeci și una de trepte spre rai. Gânduri rostite”, publicată la Editura “Andreiana”, a Mitropoliei Ardealului, în anul 2013, care cuprinde dialoguri teologice cu Părintele Cătălin Dumitrean pe marginea textului unor Sfinte Evanghelii, abordând realități pastoral - misionare specific lucrării Sfintei
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]