1,132 matches
-
de interpretare ale iubirii și geloziei, în general ceea ce raționalismul celei de-a doua tematizări a numit vocile imaginarului. Ceea ce a fost inițiat programatic de iluminism a devenit realitate mai ales pentru epoca de după filosofia kantiană, pentru atât de pozitivistul secol trecut. Desigur și pozitivitatea sa a fost anturată de cunoașteri pentru care inteligibilitatea lumii se construia altfel decât prin modelul logic al determinismului cauzal. Ocultismele, ezoterismele și teozofia secolului trecut aparțin și ele contramodelului unei cunoașteri susținută de semnificare
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
procesul hermeneutic este consecința finitudinii comprehensiunii noastre. Eroarea hermeneuticilor clasice, istorico-psihologice, este de a crede că istoria poate fi oprită pentru a produce momentul unei cunoașteri nerelative, științifice. Chiar istoricitatea vieții subminează constituirea epistemologică a disciplinelor socio-umane. Gadamer acuză naivitatea pozitivistă a istorismului care poate crede că istoria își încetează efectele în urma apariției conștiinței istorice. De aceea cunoașterea și aplicarea nu sunt două momente distincte și succesive, ci un singur tot. Tot imposibilitatea hermeneuticii de a se sustrage istoriei face din
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o anumită ordine, mimesisul lui Bitzan perturbă pînă la anihilare modelul, îl golește de toate sensurile originare și îl resemantizează într-un alt sistem de codificații. Fila de manuscris, pagina de incunabul, insectarul, laboratorul alchimic sau al omului de știință pozitivist, inventarul de buduar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
perspectivei, alternative, generate de conținutul său antropologic. Cînd acest conținut precumpănește, are loc o deschidere îmbogățitoare către viu, către spontan, către neformalizabil, precum în cazul criticii impresioniste, aflată în conflict mai mult ori mai puțin declarat cu cercetarea științifică, factologică, pozitivistă. Cu toate achizițiile filosofice (Albert Thibaudet, de pildă, a asimilat bergsonismul), critica franceză rămîne sub semnul recepției de gust și al comentariului liber, de la Thibaudet, Albert Béguin, Marcel Raymond, Georges Poulet, Jean Starobinsky la Gide și Valéry, care, după cum subliniază
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
de evenimente controversate, ignorate, contestate, abordate dintr-o perspectivă manifest socio-politică, în spectacole relevante pentru discursul teatral documentar din ultimii ani. Istoria factuală, alimentată de principiul wie es eigentlich gewesen („așa cum a fost”), care încearcă să instituie un „adevăr istoric” pozitivist, reprezintă modelul istoriografic dominant al perioadei postsocialiste din România și Republică Moldova. În ultimii 7-8 ani, demersurile artistice de chestionare a locurilor comune din istoria recentă a României și Republicii Moldova au început, treptat, să creeze o minimă dezbatere în jurul canonului
Apel la texte și intervenții – GAP 7: Teatrul istoriilor recente () [Corola-website/Science/295780_a_297109]
-
de evenimente controversate, ignorate, contestate, abordate dintr-o perspectivă manifest socio-politică, în spectacole relevante pentru discursul teatral documentar din ultimii ani. Istoria factuală, alimentată de principiul wie es eigentlich gewesen („așa cum a fost”), care încearcă să instituie un „adevăr istoric” pozitivist, reprezintă modelul istoriografic dominant al perioadei postsocialiste din România și Republică Moldova. În ultimii 7-8 ani, demersurile artistice de chestionare a locurilor comune din istoria recentă a României și Republicii Moldova au început, treptat, să creeze o minimă dezbatere în jurul canonului
Teatrul istoriilor recente () [Corola-website/Science/295786_a_297115]
-
o vastă și fecundă influență asupra principalelor domenii ale disciplinelor definite în mod tradițional "științe umane": de la critica literară și istoria artei, la interpretarea juridică. În special în acest ultim domeniu, s-au obținut rezultate cu adevărat revoluționare în contrast cu doctrina pozitivistă a dreptului ( de ex.: în Germania, Arthur Kaufmann, în Italia, Emilio Betti). Mircea Eliade, ca hermeneut, înțelege religia ca "experiență a sacrului" și interpretează sacrul în raport cu profanul. Filosoful român subliniază faptul că relația dintre sacru și profan nu este de
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
colegi, multiplicându-și contactele cu lumea literară, Zola se menține patru ani la departamentul de publicitate de la Hachette, unde ocupă în final o poziție echivalentă unui atașat de presă din vremurile noastre. La librăria Hachette, este marcat profund de ideologia pozitivistă și anticlericală și descoperă toate tehnicile producerii și comercializării cărților. Muncind din greu în timpul său liber, reușește să publice primele sale articole și prima carte, editată de Hetzel: "Povestiri pentru Ninon" ("Les Contes à Ninon") din 1864. La sfârșitul anului
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
proprii și convingerile catolice și monarhiste ale familiei sale, astfel că se reîntoarce la Paris pentru a-și câștiga existența din diverse slujbe mărunte. A murit la Paris și a fost înmormântat la Cimitirul Père-Lachaise. a urmărit crearea unei filosofii pozitiviste, corespunzătoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia să aspire în viziunea sa, după ce a trecut prin faza teologică și acea metafizică, care erau considerate drept faze necesare în dezvoltarea omenirii de la copilărie spre maturitatea din cea de a treia fază
Auguste Comte () [Corola-website/Science/299385_a_300714]
-
studiu nu este însă o simplă compilație de date, ci tinde să descopere legile care guvernează grupele de date și fapte care corespund diferitelor științe fundamentale. Henri de Saint-Simon este cel care a întrebuințat pentru prima oară termenul de "filozofie pozitivistă". Totuși, lui Comte îi revine meritul de a fi elaborat un sistem coerent, cu o logică și o bază științifică superioare față de Saint-Simon. În ceea ce privește clasificarea științelor, la Comte, primul loc îl ocupă matematica, apoi urmează astronomia, fizica și celelalte științe
Auguste Comte () [Corola-website/Science/299385_a_300714]
-
de cercetare socială după criterii foarte diferite.Considerăm câteva dintre ele. Clasificarea lui Brian Fay Utilizând criteriul metodologiei utilizate și a finalității practic politice a discursului teoretic, Brian Fay a constatat că există trei orientări teoretice în sociologie, anume: orientări pozitiviste, orientări interpretative și orientări critice.Sociologia pozitivistă ar utiliza modele statistico-matematice ale fenomenelor și proceselor sociale considerate ca obiecte manipulabile.Sociologia interpretativă implică o metodologie a înțelegerii și interpretării semnificațiilor sociale folosite în comunicarea grupală.Sociologia critică, după Brian Fay
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
Considerăm câteva dintre ele. Clasificarea lui Brian Fay Utilizând criteriul metodologiei utilizate și a finalității practic politice a discursului teoretic, Brian Fay a constatat că există trei orientări teoretice în sociologie, anume: orientări pozitiviste, orientări interpretative și orientări critice.Sociologia pozitivistă ar utiliza modele statistico-matematice ale fenomenelor și proceselor sociale considerate ca obiecte manipulabile.Sociologia interpretativă implică o metodologie a înțelegerii și interpretării semnificațiilor sociale folosite în comunicarea grupală.Sociologia critică, după Brian Fay, sesizează și conștientizează aspectele disfuncționale și contradictorii
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
empirice ce pot avea valoare de lege, formulările precise, integrabile în modele logico-matematice ale fenomenelor sociale, centrarea pe judecăți pur cognitive ce exclud judecățile de valoare și normative, scientizarea discursului sociologic prin urmarea modelului științelor naturii. Din aceste alegeri, sociologii pozitiviști au inițiat principii care le definesc metoda. Printre fondatorii clasici ai sociologiei se disting 5 personalități: Auguste Comte, Vilfredo Pareto, Ferdinand Tönnies, Émile Durkheim și Max Weber. Karl Marx - a încercat și el să explice schimbările care aveau loc în timpul
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
Francisque Sarcey și Edmond About. Fiind însă foarte încăpățănat, în 1851, când trebuie să abolve facultatea, a căzut, din cauza atitudinii sale, în prima sesiune, examenul de diplomă cu specializarea în filozofie. Deși era de formație literară, Taine a adoptat ideile pozitiviste et scientiste care începeau să apară la acea epocă. După ce și-a susținut teza de doctorat despre fabulele lui La Fontaine, el publică, în 1855 prima sa lucrare de amploare "Călătorie în Munții Pirinei" (Voyage aux Pyrénées). În continuare, scrie
Hippolyte Taine () [Corola-website/Science/307733_a_309062]
-
constituțional". El definește constituția prin substanța ei pozitivă ca fiind "o decizie politică concretă referitoare la natura și forma existenței politice" ("eine konkrete politische Entscheidung über Art und Form der politischen Existenz"). Pentru a face clară deosebirea dintre definiția sa pozitivistă față de cele care se bazau pe un drept natural, el preciza că este vorba despre o "decizie care rezultă dintr-un vid normativ" ("Entscheidung aus dem normativen Nichts") După Schmitt, deciziile politice ale unei constituții moderne (în condițiile Germaniei) sunt
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
omogenitate perfectă, apare totdeauna un "pluralism de interese particulare" ("Pluralismus partikularer Interessen"), ordinea fiind în mod permanent periclitată. Pentru Schmitt, noțiunea centrală de omogeneitate nu era gândită inițial ca un element etnic sau chiar rasist ci era definit în mod pozitivist: o națiune s-ar realiza prin intenția de a construi împreună o anumită ordine. Schmitt a introdus în mod explicit noțiunea de "rasă" în lucrările sale de după 1933. Schmitt definea ca "suveran" acea putere în stat care putea lua o
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
teoretică a evoluționismului nu ne poate însă face să nesocotim însemnătatea pe care acesta a avut-o în epocă. Evoluția a fost prezentată ca o metaforă pentru existență, care poate fi utilă pentru îmbinarea într-o concepție unitară a credinței pozitiviste în progres cu liberalismul și cu teza libertății nelimitate a indivizilor. Dealtfel, la Spencer se poate constata o interesantă revizuire a opiniilor. Inițial el a fost însuflețit de un optimism exaltat, fiind convins că evoluția tinde spre un maximum de
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
și marxism. A explicat lumea alternativ, destinul omului alternativ, codul etic. Auguste Comte (1798-1857), matematician, filosof, secretarul lui Sait-Simon, a scris lucrări precum: "Cursul de filosofie pozitivă, Sistem de politică pozitivă sau tratat de sociologie instituind religia umanității" sau "Catehismul pozitivist". Cursul de filosofie pozitivistă emite legea fundamentală care cuprinde etapele istoriei umanității: 1. Starea teologică (fetișism, politeism, monoteism); 2. Starea metafizică sau abstractă (supranaturalul este înlocuit de abstracțiuni); 3. Starea pozitivă sau științifică (starea definitivă a inteligenței, înțelegerea trecutului și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
lumea alternativ, destinul omului alternativ, codul etic. Auguste Comte (1798-1857), matematician, filosof, secretarul lui Sait-Simon, a scris lucrări precum: "Cursul de filosofie pozitivă, Sistem de politică pozitivă sau tratat de sociologie instituind religia umanității" sau "Catehismul pozitivist". Cursul de filosofie pozitivistă emite legea fundamentală care cuprinde etapele istoriei umanității: 1. Starea teologică (fetișism, politeism, monoteism); 2. Starea metafizică sau abstractă (supranaturalul este înlocuit de abstracțiuni); 3. Starea pozitivă sau științifică (starea definitivă a inteligenței, înțelegerea trecutului și predicția viitorului, militând pentru
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ca principiu, ordinea - ca bază, progresul - ca scop). În acest mod, afirmă Auguste Comte, omenirea putea realiza armonia dintre individ, societate și univers, iar în semn de respect pentru Saint-Simon, cel care a întrebuințat pentru prima oară termenul de "filozofie pozitivistă", acesta a fost proclamat marele preot al pozitivismului. Auguste Comte a urmărit crearea unei filosofii pozitiviste, corespunzătoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia să aspire în viziunea sa, după ce a trecut prin faza teologică și acea metafizică, care erau considerate
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
realiza armonia dintre individ, societate și univers, iar în semn de respect pentru Saint-Simon, cel care a întrebuințat pentru prima oară termenul de "filozofie pozitivistă", acesta a fost proclamat marele preot al pozitivismului. Auguste Comte a urmărit crearea unei filosofii pozitiviste, corespunzătoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia să aspire în viziunea sa, după ce a trecut prin faza teologică și acea metafizică, care erau considerate drept faze necesare în dezvoltarea omenirii de la copilărie spre maturitatea din cea de a treia fază
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și Jacques Derrida. ologia, cu deosebiri de nuanță între diverșii săi reprezentanți, lărgește înțelesul conceptului de fenomen, care este astfel considerat drept totalitatea conținutului aflat în conștiință, ce poate fi înțeles doar ca efect al subiectivității transcendentale pure. În filosofia pozitivistă, fenomenele percepute pe calea experienței sensoriale reprezintă singurele mijloace ce duc la cunoaștere. În special în știință și tehnologie, fenomen este orice eveniment observabil, direct sau cu ajutorul instrumentelor și aparatelor. Se poate alcătui o listă nesfârșită de „fenomene”. Iată câteva
Fenomen () [Corola-website/Science/298025_a_299354]
-
din lucrările sale. Astfel, Benoit Marpeau consideră că viziunea sa idealistă despre știință dovedește că avea cunoștințe științifice medii, specifice claselor mijlocii din care făcea parte. Această critică este totuși prea severă. Gustave Le Bon este un reprezentant al filosofiei pozitiviste și al ideologiei liberalismului conservator caracteristice perioadei de la sfârșitul secolului al XIX-lea. El era bine cotat în vremea în care a trăit și publicațiile sale s-au bucurat de un succes important. Indiferent de punctul de vedere însă, există
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
lecturile din Proudhon și critica, în lumina gânditorilor socialiști, moravurile politice ale liberalismului portughez, dând dovadă de un puternic simt al caricaturii. După plecarea lui Eça în America și Anglia, Ramalho se intoarce către Teófilo Braga, care-i insufla ideologia pozitivista. "Odes Modernas" de Antero de Quental, semnifică apariția unei poezii combative portugheze, orientată spre o reformă de tip social și politic, având că tema principală lupta împotriva reacțiunii religioase și a nedreptăților sociale. Nouă poezie, structurată de gândirea revoluționară contemporană
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
regal de infanterie "Freiherr von Hess" din Brünn. Rămâne până la 30 septembrie 1902 și citește abundent din Nietzsche în toată această perioadă. În 1902 "Jurnalul" său se îmbogățește de numeroase lecturi și adnotări (printre care "Cursurile științifice populare de filozofie pozitivistă", ale lui Ernst Mach, reflecțiile lui D'Annunzio și teoria estetică a lui Schiller). Lectura romanului lui Leopold Andrian, "Grădina cunoașterii", îl conduce către o scriitură personală și complezentă, apropiată de romantism. Își consemnează cu minuțiozitate stările sufletești, sentimentele și
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]