1,134 matches
-
urmă8: societatea ca stare, ca structură nu există unii numesc asta nihilism sau negarea ontologiei; ea există numai ca reprodusă sau construită prin acțiunile indivizilor. Însă cu toate că perspectivele procesuale angajează o epistemologie relativistă, continuă de fapt să utilizeze o metodologie pozitivistă. De fapt Sztompka (1993:12) recunoaște implicit acest lucru când spune că singura posibilitate de a studia schimbarea rămâne "înghețarea" la nivel conceptual a unor momente importante și tratarea lor ca evenimente singulare, ca puncte. Deci schimbarea cu toate că e continuă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
6.1. Aspecte metodologice generale 6.1.1. Calitativ și cantitativ Este recunoscută tendința din științele sociale de a opune calitativul și cantitativul pe baza unor argumente de tip ontologic și epistemologic. Cantitativiștii formulează asumpții concordante cu o filosofie realistă (pozitivistă), în vreme ce calitativiștii formulează asumpții convergente cu o filosofie relativistă (fenomenologică). De ambele părți există atât susținători vehemenți, care resping în totalitate pozițiile adverse, cât și teoreticieni sau pragmatiști care caută complementarități sau căi de mijloc. Opoziția între cantitativiști și calitativiști
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cînd judecăm orice producție a spiritului. Or, pentru a putea trasa respectiva diferență nu ne mai este suficient simplul apel la text pentru că textul nu este niciodată orfan! , ci trebuie să ne ducem spre autor. Desigur, nu pur și simplu pozitivist, biografic și cumva contabilicește, ci încercînd să-i surprindem acestuia tipul de activitate mentală, forma mentis dacă nu sună cumva prea pretențios, în cazul unui text nu de excesivă subtilitate, cum nu are cum să nu fie cel al unei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noțiunii complexe și mai precis definite, de reprezentare socială. Unele dintre cele mai marcante figuri ale acestei grupări intelectuale (vorbim însă de câteva generații, cu diverse orientări și specializări) nu doar au influențat viziunea asupra perioadei (în trecerea de la istoria pozitivistă la un discurs interpretativ), instrumentarul științific (mai bogat, în plus interdisciplinar), metodele de lucru, ci și competența generală a publicului de a înțelege și de a integra cultural moștenirea medievală. Pentru că cercetarea de față este interesată de mărturia scrisă și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al proceselor de civilizație. Aceste orientări s-au manifestat în special după cel de-al doilea război mondial, când au început să se afirme curente și școli de filiație germană, franceză și în special anglo-americană, interesate fie de gândirea logică pozitivistă (filosofie analitică aplicată în analiza istoriei, la Arthur Danto, începând cu 1965), fie mai ales de tendințele anti-pozitiviste (la Robin G. Collingwood, în The Idea of History, 1946). Noua filosofie a istoriei a oferit o replică bine articulată modelului (clasic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de Arthur Danto în scrierile sale târzii, de la o strictă filosofie analitică a istoriei la o problematizare a povestirii istorice, a implicat o nuanțare graduală a discursului științific legat, spre exemplu, de categoria temporalității și un abandon treptat al categoriilor pozitiviste. La începutul postmodernității, chiar factorul "timp" a organizat unele modele logice, bazate pe explicații deductive și nomologice date istoriei - așadar inclusiv la istorici și filosofi ai pozitivismului anilor '70, din rândul cărora Danto făcuse parte. Narațiunea devine categoria principală a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cred că o redau mărturiile scrise. Practic, formula teoretică "va curge" (ca să rămân în câmpul metaforic pe care l-am propus pentru vizualizarea metodei) printr-o formă datată istoric din trecutul nostru comun. Există, așadar, ca în orice metodă ne-pozitivistă, un factor subiectiv, legitimat de dreptul la interpretare pe care îl are cercetătorul. Nu pretind că ceea ce avansez aici este răspunsul la întrebarea formulată de Lucian Boia și nici unicul substitut pentru o definiție sau alta. Dar, după parcurgerea cât
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o singură interpretare posibilă. Ea e văzută ca "lege" în istorie, imuabilă și incontestabilă. Modelul nomologic se organizează după o logică de tip cauzal și determinist, ca în științele naturii. 9 Vezi comentarii de referință asupra relației temporalitate-narațiune, atât pentru pozitiviști, cât și pentru anti-pozitiviști, în Ricœur, Temps et récit. 10 Vezi Narrative as Virtual Reality: Immersion and Interactivity in Literature and Electronic Media. Baltimore: John Hopkins UP, 2001. 11 Thomas definește câteva figuri la care face apel simbolul pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lucrare pentru care a redactat articole referitoare nu numai la Costache Conachi, autor pe care îl și editează, ci și la Ion Budai-Deleanu, Ioan Barac, Ienăchiță Văcărescu, Ion Creangă și Mihai Eminescu. Demersul său istoriografic este unul de factură predominant pozitivistă, sprijinit însă și pe câștigurile de abordare și de metodă ale anilor ’60-’80 din secolul trecut. Și-a îndreptat atenția, de asemenea, spre relațiile care pot fi stabilite între opera literară și cea plastică, spre istoria culturii sau spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
pornirile rele dintr-un moment precum nu-i merituos de pornirile sale bune; pornirea decurge nesmintit din închegarea generală a lucrărilor și omul este, în definitiv, un automat curat"117. Nu cunoaștem exemple de aplicare atât de fidelă a mecanicismului pozitivist în gândirea medicală, medico-socială. În domeniul psihiatriei, P. Zosin a mai publicat câteva studii de valoare, dintre care menționăm, în special, "Constituirea psihiatriei ca știință pozitivă"118 și "Progresele psihiatriei și raporturile ei cu celelalte ramuri ale medicinei și științei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
să întrebe „La ce s-a gândit Brutus, ce l-a făcut pe el să-l înjunghie pe Cezar?”. Cauza evenimentului constă deci în ideea din capul persoanei prin intermediul căreia a avut loc evenimentul (Collingwood, 1956). Într-un spirit mai pozitivist britanic, Collingwood mută însă accentul de la trăit la „idee”, la rațional. Pentru el, înțelegerea nu înseamnă „retrăirea”, ci „reacțiunea”, adică reconstituirea gândului actorului istoric. În mod explicit, el pornește de la ideea că starea de spirit, trăirea subiectivă, este dificil de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
față, teoria marxistă este singura, dintre cele mai importante, care susține ideea de progres. Este interesant din această cauză să fie trecute în revistă obiecțiile aduse în filosofia actuală occidentală ideii de progres. Primul tip de obiecție este de origine pozitivistă: progresul se fundează pe judecăți de valoare, iar acestea nu au ce căuta în știință. Conceptul de evoluție se fundează pe judecăți de fapt. În perspectiva sa se încearcă a se determina empiric care sunt fazele prin care trece o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trebuie însă să facă abstracție de preferințele cercetătorului sau ale oricărui alt subiect și să descrie realitatea așa cum este ea, în propriii ei termeni. Conceptul de progres poate figura la nivelul filosofiei, al speculației, dar în nici un caz în cadrul științei pozitiviste, empirice. Al doilea tip de obiecții se referă la relativitatea sistemelor de valori. Dacă ar exista un sistem universal de valori, el ar putea constitui un etalon empiric de estimare a diferitelor tipuri de societăți. Orice cercetător l-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemul integralist al monografiei sociologice, elaborat de D. Gusti și de principalii săi discipoli, H.H. Stahl, M. Vulcănescu, Tr. Herseni, A. Golopenția, care a stat la baza primei școli sociologice moderne din România - Școala sociologică de la București; prelucrând creator presupoziții pozitiviste franceze și comprehensive germane, D. Gusti și colaboratorii săi au construit un sistem sociologic articulat de teorii și concepte: teoria voinței sociale, teoria cadrelor și manifestărilor sociale, conceptul unității sociale, legea paralelismului sociologic; acest sistem a servit drept cadru analitic
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
care ea judecă lumea și se judecă pe sine, se înțelege și se construiește. E vorba despre un model ideal cu toată distanța față de imediat pe care un ideal o presupune , și nu despre o inginerie socială aplicată cu brutalitatea pozitivistă a totalitarismelor moderne. într-o predică germană, Meister Eckhart a reluat imaginea cetății ca analogon al omului interior, mizînd în mod fericit pe dublul sens al termenului vechi german Stat : cetate, dar și stare a sufletului. Potrivit fizicii metafizice pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
am putea deveni mai atenți la ipostaza paradoxală a divinului polar, suveran față de mișcările lumii și totodată prezent în interiorul ei sub un chip discret, slab, străin, care nu face uz de prestigiu, de putere, de categoriile pozitive și, în fond, pozitiviste ale mentalității comune. Am putea presimți, pe această linie, paradoxul Principiului eficace prin simplă prezență, acționînd fără să făptuiască, transformînd fără să intervină explicit și autoritar în țesătura lumii. Nu tocmai acesta e modul de prezență al lui Christos în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
carte a lui Daniel Ménager, aș spune că îngerii sensurilor religioase îl duceau acum pe om foarte departe, dar nu îl mai duceau altundeva. Religia devenea, treptat, parte a sistemului lumii, prețioasă ca instrument de reglaj etic și social. De la pozitivistul secol al XIX-lea încoace, acesta e principalul rol ce i se acordă de către mai toată lumea. în a doua parte a secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, religia a fost, în toată Europa, naționalizată, folosită ca un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Cumva, situația este, totuși, de înțeles: încercând să explice și să ofere, în forma unor predicții minimale, interpretări ale avatarurilor tranziției românești spre democrație, specialiștii în științe sociale și politice s-au concentrat, când în manieră instituționalistă, când din perspectivă "pozitivistă", asupra evoluției arhitecturii regimului postcomunist. În acest context, populismului i-a fost alocată mai ales o dimensiune socio-economică la care ar recurge, din considerente strict electorale, agenții politici instituționalizați partidist, făcându-se abstracție de profilul său cultural și ideologic. Or
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
socializatoare ale morfologiei voinței sociale se află în M. Larionescu (1996, 14-18). O altă dimensiune a moștenirii culturale germane, din direcția filosofiei kantiene și husserliene, privește opțiunea fenomenologică asumată de D. Gusti, nu însă înainte de a o „contagia” cu influențe pozitiviste franceze și românești. Educația sa l-a sensibilizat față de cele două influențe copleșitoare din filosofia germană, cea kantiană de la începutul secolului al XIX-lea și cea a lui Ed. Husserl (1859-1938) de la începutul secolului al XX-lea. D. Gusti a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
soluțiilor de asistare informatică. După 1995 apar primele rezultate semnificative în crearea și funcționarea de organizații bazate pe cunoaștere. Acestor dezvoltări le corespunde, în plan meta-teoretic, noua paradigmă constructivistă a organizației bazate pe cunoaștere, recunoscută ca alternativă viabilă la paradigma pozitivistă tradițională a organizației bazate pe control și autoritate. În tabelul se prezintă cele două perspective asupra demersului managerial, aferente paradigmelor supuse contrastării. Problema de bază a epistemologiei, cea a validității și limitelor cunoașterii, devine o preocupare de actualitate nu numai
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
lui Buddha pe care le posedăm. Aceste texte au fost însă redactate cu câteva secole după moartea lui Buddha, ceea ce a prilejuit introducerea unor elemente vădit simbolice sau legendare. Deși redactorii canonului păli aveau un spirit mai riguros și mai pozitivist decât majoritatea indienilor, o astfel de inserție nu a putut fi oprită. Din acest motiv, unul dintre cei mai mari istorici ai buddhismului, Étienne Lamotte, ajunsese să spună că a scrie despre viața lui Śăkyamuni e o încercare de-a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
semitice, devenit în timpul celui de-al Doilea Imperiu un fel de lider de opinie, el s-a situat multă vreme printre criticii Revoluției. Prea puțin convins de ideea egalității și a idealului democratic, Renan este mai curînd un agnostic, un pozitivist conservator, fidel pînă în 1870 națiunii făurite prin legitimitate dinastică și nu pe baza suveranității populare. Însă, în ciuda specializării sale profesionale, Renan se lasă cucerit de teoriile antisemite și de prejudecata superiorității ariene. În Histoire générale des langues sémitiques, apărută
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
debutat ca filosof în „Revista contimporană” (1873), cu un studiu ce oscilează între spiritualism și pozitivism. Aproape în același timp cu V. Conta, el încearcă, timid, să pună bazele unei metafizici materialiste. Concepția sa estetică este eclectică, alăturând mecanic idei pozitiviste și idei aparținând esteticii transcendentale. Cu toate acestea, L. ocupă în epocă un loc distinct, prin larga răspândire, asigurată de cursurile sale universitare, a principiilor esteticii pozitiviste. Influențat de metoda sociologică a lui Auguste Comte, el și-a sprijinit opiniile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
pună bazele unei metafizici materialiste. Concepția sa estetică este eclectică, alăturând mecanic idei pozitiviste și idei aparținând esteticii transcendentale. Cu toate acestea, L. ocupă în epocă un loc distinct, prin larga răspândire, asigurată de cursurile sale universitare, a principiilor esteticii pozitiviste. Influențat de metoda sociologică a lui Auguste Comte, el și-a sprijinit opiniile pe cercetarea evoluției artei începând din comuna primitivă, analizând pe rând „arta simbolică” (a popoarelor orientale), „arta imitativă și ideală creatoare” (a Antichității greco-latine), arta religioasă (a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
în imaginație. Pe aceleași baze psihologiste, el consideră că emoția estetică este o „contagiune nervoasă” între autor și cititor. Critica literară s-ar întemeia pe principiile invariabile ale judecății, de unde și prezența unor „reguli absolute ale frumosului”. Ca un adevărat pozitivist, autorul nu deduce însă aceste reguli din filosofie, ci din realitatea artei. Principiile esteticii sale nu mai sunt formaliste, ci istorice și sociologice, dovedind în cele din urmă înțelegere față de toate școlile artistice. În concepția lui, estetica nu trebuie să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]