2,007 matches
-
Antoaneta Ralian, dar de un lucru eram con vins: că detesta pufoșeniile spuse sau scrise, elu cu bra țiile conjunc turale, lirismul tembelilor suficienți, mâzgălelile și gângăvelile omagiale născute de inter locutori manie ratsuavi în poziția briceag, cu ochi apoși, pradă me la sei și limbajului flaușat. Mi-am propus, prin urmare, să nu cad în capcană și să adopt un ton firesc în „Lau datio“. Ușor de zis, greu de făcut. Orice idee aplicată e un înger căzut, a scris
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
bătăliei de la Mohács. 1526/ Probabil, prima traducere în limba latină a Exercițiilor spiri 1527 tuale, realizată de Ignațiu însuși. 1527 Alte trei procese cu Inchiziția. Studiază la Salamanca. 1527 La 6 mai, trupele lui Carol Quintul pătrund în Roma și pradă orașul timp de două luni; zi socotită convențional ca sfârșitul Renașterii italiene. 1527 Izbucnește conflictul dintre Henric al VIII-lea și papă, în legătură cu divorțul regelui englez. 1528 Ignațiu ajunge la Paris; studiază la Colegiul Sainte-Barbe. 1529 Imperiul Otoman asediază Viena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
își dă seama că nu poate duce la capăt răutatea cu care a început, fiind date în vileag înșelăciunile sale izbitoare. 327. A paisprezecea regulă. De asemenea, el se poartă și ca un conducător șde oștiț, pentru a învinge și prăda ceea ce dorește; pentru că, așa cum un căpitan și conducător de oști își așază tabăra, cercetând întăriturile și așezarea unui castel, și îl atacă din partea cea mai slabă, tot la fel, dușmanul firii omenești, dând târcoale, privește rând pe rând toate virtuțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rămâne una din problemele nerezolvate din România. Datoriile lor sunt un simptom al acestei revoluții neîncheiate. Statul plătește lipsa lor de profitabilitate de teama costurilor sociale sau din com‑ plicitate și asta le creează o rentă de stat celor care pradă. Dar nu e numai furt individual, ci asta a fost strategia generală de a menține puterea, transferând avutul statu‑ lui în avut privat nu pe calea transparentă, bună doar de discutat la televiziuni, ci pe cea netransparentă. Și Ion Iliescu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
că Ăia cumsecade și cinstiți au cam pierdut peste tot și cana liile mari au câștigat, iar șefii, nu știu cum se face, dar întot‑ deauna erau de partea Ăstora mai răi. Probabil că parti‑ dele acestea merg pe principiul selecției naturale ! PrădĂ torul cel mai mare este cel mai potrivit să fie în vârf și el selecționează doar prădĂtori ! Mereu s-a întâmplat așa. În sfârșit, revenind la Partidul Democrat Liberal, între timp așa se numea, căci îi luaseră și pe Ăștia
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
spune În altă parte, sta la masă cu falusul lui erectat lângă farfuria cu mân care, vorbindu-i: „Na! mă, de mănâncă și tu, că tu m-ai făcut om!“; apoi menajera unui popă de țară, pe care l-a prădat de tot ce avea În casă; a ajuns-o, În sfârșit, pedeapsa bătrâneților rușinoase spălând cârpele murdare la un „birt economic“ de pe șoseaua Basarab, unde a descoperit-o fratele meu Pompiliu, căruia i-a cerut câțiva gologani de-o țuică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iubitelor noastre sunt Întrerupte brusc de oboselile măriti șului. - Multă și impertinentă vor bărie despre femei, despre zbuciumul lor zadarnic și despre scurta lor glorie lumească. - Cele mai aspre cuvinte ce ați auzit despre femei, despre tentațiile, rătăcirile, vițiile și prădă ciunile lor. - Les femmes n’ont ni goût, ni dégoût, spunea o mare curtezană a Europei galante de acum patruzeci de ani. - Dar parcă tot mai bine e să te lași păcălit de femei, căci ai ce Învăța de acolo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Vitejii mei! Iertați-mă! Ați crezut în mine! Și eu... eu?!... Ce am făcut cu voi?! Nu vezi?! Ți s-au aprins și crierii! Aiurezi, Măria ta! Aiurezi!... Ștefan nu-l ascultă, nu-l aude. Se agită de colo-colo șchiopătând, pradă focului ce arde în el, și, în bătaia lumânărilor ce abia pâlpâie, umbra lui, uriașă, fantastică, linge pereții, urcă pe boltă, se întinde pe pardoseală. Ironic, sarcastic, se ploconește umbrei: "Ai făcut-o de oaie", maiestate!! Sunt "maestru" renumit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
brâu, peana de gâscă de după ureche, pergamentul de la subsioară, și așteaptă cuvântul Domnului. Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, apăsat: "În ghenarie curent, niște oameni răi și fără căpătâi din Țara turcească, tâlhari și hoți, au venit de-au prădat Țara Moldovei, desigur, fără știrea și porunca Luminăției Voastre..." Ai scris? Noi ne-am apărat cum am putut; dar să n-aibă grijă Luminăția Voastră, că le-am dat răsplata cuvenită și binemeritată..." Și ca încheiere adaugă: "Să știe Luminăția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
decembrie 1475 "Măria ta, parcă ai fost ales de Dumnezeu pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei. Cu mare dor și multă dragoste, te rugăm Măria ta să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade pe noi și cele Trei Scaune secuiești! Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căutată, citește: "Măria ta! Parcă ai fost ales de Dumnezeu pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei! Cu mare dor și multă dragoste, te rugăm, Măria ta, să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade, pe noi și cele Trei Scaune secuiești..." "Cu mult dor și dragoste, apără-ne!" se burzuluiește Mihail, gelos. Toți trag de Măria sa! Ce, ei n-au "Măria lor"?! Să-i apere! Ești nătăfleț?! îi ciocănește Duma fruntea. Nu pricepi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și-n stânga, umblând cu pâra la Înalta Poartă, au dat cale liberă oștilor străine: ba cea leșească, ba cea ungurească, ba cea turcească, ba chiar a fraților muntenești. Tatarii, văzând că Moldova-i sat fără câini, năvăleau și o prădau sălbatec, o despuiau... Străinii făcuseră cale bătută, hălăduiau, jecmăneau, batjocoreau, pângăreau Moldova și nimeni, nimeni nu le stătea împotrivă cu sabia, erau, doar "eliberatori". Moldova devenise o treanță, "Țara Nimănui". Și, pe deasupra haraciului, culmea umilinței, domnii netrebnici își cumpărau "protecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de sârg au strâns oastea ce au putut degrabă și s-au dus după turci și i-au ajuns trecând Dunărea, și lovindu-i fără veste, i-au speriat de au căutat a fugi, lăsând pleanul și tot ce au prădat. Iar Ștefan Vodă s-au întors înapoi cu izbândă... Minunat lucru: că așa iaste Ștefan Vodă după poticala dintâi, unde biruia alții, nu perdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei C
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de sârg au strâns oastea ce au putut degrabă și s-au dus după turci și i-au ajuns trecând Dunărea, și lovindu-i fără veste, i-au speriit de au căutat a fugi, lăsând pleanul și tot ce au prădat. Iar Ștefan Vodă s-au întors înapoi cu izbândă... Minunat lucru: că așa iaste Ștefan Vodă după poticala dintâi, unde biruia alții, nu perdea nădejdea , că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Principii creștini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cronicar german * "Măria ta! Parcă ai fost ales de Dumnezeu pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei. Cu mare dor și multă dragoste, te rugăm Măria ta să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade pe noi și cele Trei Scaune secuiești! Te așteptăm și suspinăm foarte căci avem nădejdea în Măria ta, domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mândri noștri cavaleri, care și-au pustiit moștenirea lăsată de strămoși și și-au Înfometat satele, și pe Împărat, cu aroganța lui sfărâmată, cu toți aliații lui care și-au pus zălog coroana strămoșilor ca să poată purta războaie și să prade ținuturi străine. Bertold Îl privi zâmbitor pe fratele lui, ai cărui ochi vizionari sclipeau În semiobscuritatea Încăperii: — Tu, frate, tu ai să apuci acele timpuri. Mie mi-a prezis pustnicul de sus din pădure că voi muri tânăr. Dar că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ai dreptate, de o sută de ori dreptate. și „sfântul de la Konstanz“, care țese intrigi Împotriva Împăratului și Împotriva mea! Împăratul nu face nimic, fiindcă nu Îndrăznește un conflict armat, se mulțumește cu câte o raită În care oamenii lui pradă tot ce apucă! și la ce bun? Iar mie Îmi zâmbește și-mi promite sprijinul la momentul potrivit, zice el. Momentul potrivit, să mori de râs! Pot să aștept mult și bine, până la Sfântu’ Așteaptă! — De ce nu Încerci ceva mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se Înfioră. Asta era soarta lui! Nu numai că-l vor omorî, dar se vor și sluji de leșul lui. Îl vor azvârli la locul fărădelegii, astfel ca bănuiala să cadă asupra lui: un necunoscut, un bandit care omoară ca să prade, ce putea fi mai obișnuit? Numai mintea ageră a starețului Otto putea pune la cale și această a doua blestemăție, așa cum, era Încre dințat, o pusese la cale pe cea pe care el o prevenise. O clipă Îi apăru În fața
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și-o recunoștea, adăugă: — Pentru domnia ta nu sunt un ideal Îndepărtat și de neatins, domnule Bodo. Îngrozită de Îndrăzneala ei, Își smulse mâna din cea a bărbatului și cu toată durerea din gleznă, fugi cu repeziciune, lăsându-l pe Bodo pradă unei fericiri nesperate. Această scenă și-o amintea acum Adelheid, simțind pe buze atingerea buclelor parfumate, cu aceeași intensitate cu care o retrăia ceas de ceas, clipă de clipă. După această Întâlnire urmară doar puține momente de fericire fără speranță
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
luptele și Încăierările. A murit Într-o Încăierare În apropiere de Molsheim.“ După Stephan Molitor, ziua morții sale este 3 decembrie 1122. A fost Îngropat În cimitirul mânăs tirii fa miliei, patronată de Sfântul Petru, În Pădurea Neagră. Au fost prădate și incendiate ne numărate orașe, locuitorii omorâți, femeile violate. Așa a procedat, de exemplu, Bohemund al Antiohiei, la Niș, Castoria, În Macedonia, În Niceea și În alte locuri, În timpul Crăciunului din 1083. La sfârșit papa a vorbit În fața unei mari
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Frumoasa o parte din moșia Tatomirești, din ținutul Vasluiului. - Parcă am mai vorbit noi că după bine vine și răul. De această dată, răul n-a fost nici focul, nici puhoiul de ape ori trăsnetul. Ci mănăstirea Frumoasa a fost „prădată și jăfuită de toate bucatele ei de nepriiatinii puternicii împărății moscalie, ce-au vinit cu sabiia asupra acestui pământu și rămâindu sfântă mănăstire la slabă stari...” după cum spune Grigorie Ghica voievod în zapisul de întărire din 5 iunie 1741 (7249
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Iași „unde a fost casa lui Ureche vornicul” și scutește pe Neculai, omul de la pivniță, de toate dările și angheriile. Iată însă că peste Tara Moldovei au venit tătarii sultanului Galga și cazacii lui Timuș Hmelnițchi. Au ars și au prădat Iașii și Suceava. Atunci actele unor danii domnești s-au pierdut. A venit însă Istratie Dabija voievod, care, la 29 dec.1661 (7170), întărește mănăstirii Barnovschi stăpânirea asupra dughenilor și pivnițelor din fața carvasaralei domnești de pe Ulița Rusească din Iași. - Este
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ocazia vizitei făcute la Iași în 1711, la invitația lui Dimitrioe Cantemir. Înteriorul însă este tradițional moldovenesc. Dacă vorbim de pictură, aceasta a fost refăcută în mai multe rânduri, păstrându-se puține elemente originale. În decursul timpului, biserica a căzut pradă mai multor incendii: 1687,1732, 1822 și a cutremurului din 1738, despre care Ioan Neculce spune: „Iar în 31 de dzile a lui mai, la patru ceasuri den dzi, s-au făcut un cutremur mare, de-au cădzut mănăstirea Golie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de poieni de fânaț și de Braniște și pe întreg hotarul sfintei mănăstiri, pe care li l-a dat și întărit atunci Alexandru voievod, și pe drepții lor robi...ele l-au pierdut în zilele lui Ioan voievod când au prădat turcii și tătarii toată țara noastră și când el însuși a pierit...am cercetat și am aflat că așa a fost. De aceea...am dat și am întărit cu această carte ...călugărițelor din ruga noastră...ce se numește Socola, aceste
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Duca voievod a hotărât la 14 iunie 1659 ca Irimia și alții din Coposeni să-și stăpânească ocinile din Iepureni ținutul Iași pentru că și-au pierdut uricele „când au venit Timuș cu cazacii în țară și au trimis oștile să prade bejeniile în Codrul Iașilor”. Să revenim totuși la Plopii fără soț, în fața cărora este așezat bustul lui Eminescu - o copie a celui din fața Teiului din Copou. Aș îndrăzni să afirm că oriunde s-ar afla adevărații Plopi fără soț ei
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]