1,456 matches
-
cu cei doi poli magnetici ai pământului. Intrările concave erau protejate de cele două mari lasere ale luminii Divine. Pe aici, prin cei doi poli tereștri, forțele spirituale emană puterea ținând în echilibru tot globul. Orice deviere de axă ar prăvăli lumea noastră pământeană în ape. Cataclismele la care ar fi supuse continentele, ar scoate zeci de continente sau un imens continent nou. Inversarea polilor magnetici, ar distruge lumea s-au ar creia o lume nouă. Imperiul subpământean protejează Omul-sfânt lor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și se opri șovăind. Marin încercă să se dea la o parte, dar nu reuși. Raza îl lovi peste genunchi. Din apropiere venea zgomotul făcut de valurile oceanului. O clipă de liniște, după care un bloc masiv de apă se prăvăli asupra lui. Era atât de real încât simți cum apa îl ridica, apoi îl cobora din nou. Apele începură să se retragă și, pe măsură ce apa îi spăla și îi mângâia auzul, prinse între buze delicatesa minusculă pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
afară, iar soarele nu se arătase rău de dimineață. Se lăsa cuprins în brațele norilor. Era iulie, dar luna lui cuptor nu-și intrase pe deplin în drepturi. Fetița își sterse din nou ostenită fruntea și lăsă crucea să se prăvălească în dreapta ei. Se întinse apoi lângă ea și închise ochii. O cuprinsese oboseala, deși nu își terminase treaba. Câteva furnici, încurcate de piciorușele fetei, o mușcară. Întinse mâna să aline senzația de durere, apoi pipăi lemnul crucii, ca să vadă dacă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de pânză pe care o ținea între genunchi, încât păreau să nu simtă mersul șovăitor al muștei. Pe neașteptate, se auzi deslușit urletul vântului, și ceața minerală care învăluia autobuzul se făcu și mai deasă. Pumni întregi de nisip se prăvăleau acum peste geamuri, azvârliți parcă de mâini nevăzute. Musca mișcă dintr-o aripă amorțită și își îndoi ușor labele, luându-și zborul. Autobuzul își încetini mersul, ca și'cum ar fi vrut să se oprească. Apoi vântul păru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a poruncit să i-l dea. 59. Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pînză curată de in, 60. și l-a pus într-un mormînt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormîntului și a plecat. 61. Maria Magdalina și cealaltă Marie erau acolo, și ședeau în fața mormîntului. 62. A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și Fariseii s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina și cealaltă Marie au venit să vadă mormîntul. 2. Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un înger al Domnului s-a coborît din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormîntului, și a șezut pe ea. 3. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4. Străjerii au tremurat de frica lui, și au rămas ca niște morți. 5. Dar îngerul a luat cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
au lucrat oamenii toată ziua, dar se pomeni deschizând ușa odăii sale. Amurgul cenușiu bătea în geamurile împodobite cu mușcată. În tulburarea de lumină pereții parcă se îndoiau și lucrurile din casă tremurau foarte straniu. Bologa închise pleoapele și se prăvăli pe un scaun ca o grămadă de carne. Legănarea amețitoare îi bâjbâia în suflet, însoțită de un vâjâit chinuitor, încît se apucă cu mâinile de masă, simțind că altfel s-ar prăbuși. ― Don' locotenent, trăiți, v-am așteptat cu masa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
soare desfrunziții palmieri... O, lăsați să moiu în ape oceanici a mea liră! Să-mbrac sunetele-i dalbe cu a undelor zâmbire, Cu-ale stelelor icoane, cu a cerului azur; Să înnalț munții Greciei, scânteind muiați de soare, Cu dumbrave prăvălite peste coaste râzătoare Și cu stânci încremenite printre nouri de purpur. Peste văile adânce repezite-n regioane Nourate, stau ținute templele multicoloane, Parcă munții-n braț de piatră le ridică și le-arat- Zeilor din ceriuri. Vulturi peste văi înnegurate, Grei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fulgerătură în senin a-ncremenit. Marea aerului caldă, stelele ce-ntîrzii-line, Limba râurilor blândă, ale codrilor suspine, Glasul lumei, glasul mărei se-mpreună-n infinit. Codrii aiurează negri sub a stelelor povară. Râuri calde ca și sara apa-n arcuri o coboară, Prăvălind-o purpurie peste scările de stânci; În albastru-adînc, în marea cerului cea liniștită, Răpăd munții cu tărie fruntea lor încremenită Și în valuri verzi de grâne îmblă văile adânci. Printre cremenea crăpată, din bazaltul rupt de ploae, Ridica copaci monastici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu rune, Cu-a lui mîn-arată drumul la oștirile-i bătrâne Și de dor de bătălie crunt e ochiul strălucit. Astfel arcul nalt din ceruri el îl urcă cu grandoare. Munții lungi își clatin codrii cei antici și-n răsunare Prăvălesc de stânci căciule, salutând întunecat; Iar hlamida lui cea albă svîrle falduri de zăpadă, Când el brațul își ridică strigând stîncelor să cadă, Mișcând codrii de răsună în imperiul lor urcat. {EminescuOpIV 135} Și-n zenit opri oștirea-i peste
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ei norii despică Și vulturii-n creeri palate-și ridică Ș-uimiți stau în soare privindu-l țintit. Acolo prin ruini, prin stânci grămădite E peștera neagră zăhastrului mag; Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite; Încet se cutremur copacii de fag. Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fuga lui tună. Barba lui flutură-n vânturi ca negura cea argintie, Părul îmflat e de vânt și prin el colțuroasa coroană, Împletită din fulgerul roș și din vinete stele. Hohot-adînc bătrânul când vede că munții își clatin Și-și prăvălesc căciule de stânci când vor să-l salute... Codrii bătrâni râd și ei din adânc și vuind îl salută Paltenii nalți și bătrânii stejari și brazii cei vecinici. Numai marea-albastră murmură-n contra orgiei, Care bătrânul rege-o făcea: -n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Săgețile Lui mă înconjură de toate părțile, îmi străpung rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt; 14. mă frîng bucăți, bucăți; se aruncă asupra mea ca un războinic. 15. Mi-am cusut un sac pe piele și mi-am prăvălit capul în țărînă. 16. Plînsul mi-a înroșit fața și umbra morții este pe pleoapele mele. 17. Totuși, n-am făcut nici o nelegiuire și rugăciunea mea totdeauna a fost curată. 18. Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, și vaietele mele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dus poporul în Valea Sării, unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir; 12. Și fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de inși vii, pe care i-au dus pe vîrful unei stînci, de unde i-au prăvălit în vale așa încît toți au fost zdrobiți. 13. Însă, oamenii din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el, au năvălit în cetățile lui Iuda, de la Samaria pînă la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
cu privirea podeaua așa, de formă, părăsesc locul infracțiunii și în fața liftului dau peste toată conducerea IATC-ului, încă negociind finalul filmului; neînțeles de toată lumea, mai ales că de subtitrare nici nu puteai fi vorba. Mi-acopăr fața și cotesc, prăvălindu-mă pe scări în speranța să dau de complicele meu, dar, ghinion, la etajul de jos, studenți și profesori, însoțiți de asistenți, dezbăteau la rândul lor soarta indianului scăpat din cuib și nu păreau să ajungă la vreo concluzie după
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe cîmp era o fîntînă; și lîngă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fîntîna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fîntînii era mare. 3. Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fîntînii. 4. Iacov a zis păstorilor: "Fraților, de unde sunteți?" "Din Haran", au răspuns ei. 5. El le-a zis: "Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
7. El a zis: Iată, soarele este încă sus, și-i prea devreme ca să strîngeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăși." 8. Ei au răspuns: Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fîntînii și vom adăpa oile." 9. Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea. 10. Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea. 10. Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fîntînii; și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11. Apoi Iacov a sărutat pe Rahela și a început să plîngă tare. 12. Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
cu o mașină Bugatti, roșie, de epocă -1923 - în față. Alături de mașină și reflectat în portierele ei, un tort multietajat, împletitură sofisticată de frișca, pișcoturi și marțipani. într-o frapieră, două gâturi poleite de sticle de șampanie. Un homar uriaș prăvălit pe un morman de salată (?) împovărează un platou cu margini dantelate). 5. între 4 și 18 august 1991 a avut loc, în ambianța primitoare a hotelului Monrepos Castle de lângă Ludwigsburg, primul Seminar de studii culturale al Universității din Sfuttgart. Luîndu-și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ciudate, cum că ar fi venit demult la poalele acestor munți de undeva de la răsărit, din țara Pământului Negru, își cunosc munții atât de bine încît nu o dată s-au ascuns în peșterile lor alungîndu-și dușmanii cu bolovani de piatră prăvăliți de sus. De aceea neamul kanuri i-a numit tibbu, adică oameni de piatră. Oamenii tibbu au picioare iuți și vânjoase și nimeni nu poate alerga mai repede ca ei după vânat sau vrăjmași. Sunt și viteji și cei mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ta Kemet strălucea în soarele dimineții. CAPITOLUL XXVI Atlantida nu se scufundase toată, cum credeau cei plecați. Și nici deodată. Corăbiile scăpate de urgie ajunseseră în Marea dintre Pământuri când încă zguduirile subpământene tot mai răpeau bucăți de pământ atlant, prăvălindu-le în mare. Nici toți oamenii Atlantidei nu pieriseră în valuri. Cincisprezece mii de soldați, preoții aproape toți, fără Tefnaht și câțiva mai tineri, toți dregătorii și oamenii de neam, scribii de vază, negustorii bogați, câteva sute de meșteșugari iscusiți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ales. Cu mâini înfrigurate își căută arma albastră în hainele de sub tufe, și când cei trei vânători de robi erau la câțiva pași de arcaș, ridică arma în dreptul privirii, apăsă, și cel dintâi mănunchi de raze nevăzute țâșnit din țeavă prăvăli la pământ într-o clipită pe unul din ei. Ceilalți doi, nepricepând ce s-a petrecut, alergară spre Auta, socotind că acesta aruncase vreo piatră în cel căzut. Erau aproape, cu cuțitele întinse spre el. Povața lui Hor trebuia uitată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din el dar poate vedea muntele de deasupra lui care se mișcă din cauza mișcărilor tale. Tu nu vrei să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare pe lângă o spaimă zdrobitoare când mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecând În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lângă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
teribilă amenințare. E greu de spus ce poți face dacă ești avertizat de faptul că au loc căderi, mai ales dacă ele sînt intermitente și imprevizibile. Oricît de atent ai fi, nu știi cînd și În ce loc se pot prăvăli meteorii. Singurul lucru cert este emoția În fața unei primejdii atît de capricioase. Și atitudinea de teamă sublimată În grija de a nu provoca chiar tu avalanșa: mersul tiptil, pe vîrfuri. E de Înțeles deci că pînă și melcii, campionii mișcării
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
îi tăie brațele, picioarele, iar la urmă capul"37. Alții biciuiesc un crucifix sau o decapitează pe Fecioară. În același moment, catolicii cei mai educați nu se îndoiau nicio clipă că statuia Sfântului Anton de la Soucy, lângă Châtillon-sur-Seine, i-a prăvălit în râu pe soldații calviniști care o batjocoriseră. Contemporanii lui Descartes colportează pe întrecute povestea turcului care, pentru că lovise un crucifix cu iataganul, a fost îndată lovit de hemiplegie. Contemporanii lui Newton erau încredințați că imaginea lui Christos era, într-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]