2,533 matches
-
Întorcându-se acasă, În timp ce-și căuta cheile În poșetă, cineva, strecurându-și mâna printr-un ochi deschis, Îi furase manivela, vânzând-o la un preț de nimic celui mai mare dușman al său, care-și amplasase, nu Întâmplător, prăvălia peste drum. De atunci a Început coșmarul. Conectând vechea manivelă, lucrată În arabescuri, la o altă cutiuță, vechiul ei dușman de moarte punea În mișcare un gramofon doar flenduri, achiziționat pe o nimica toată din bazar, cu pâlnia Îndreptată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dezmembreze din toate Încheieturile. Ca să scape de infernul ce bolborosea În pântecele său, femeia ieșea În balcon și țipa ca scoasă din minți, Încercând, În disperare de cauză, să spargă cu țipetele ei plăcile de gramofon ce se Învârteau În prăvălia de vizavi. Zadarnic Însă. Toate ieșirile sale s-au soldat cu un răsunător eșec. Dușmanul ei de moarte devenea pe zi ce trece tot mai parșiv. Purnând Într-o noapte toate gramofoanele În funcțiune, el Își aprinse o țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prispe, verande, pridvoare, marchize sau șopronuri În față și apoi nici nu sunt despărțite de drum printr-o curte și un gard. Toate patru au ferestre Înalte, prevăzute cu obloane ca și ușile, aspectul lor este cel sobru al unor prăvălii din respectabile orașe de provincie din regatul român dintre cele două războaie. Poate că la asta și aspirau când au fost construite, rostul lor de acum fiind mai greu de ghicit Întrucât obloanele sunt trase peste uși și ferestre, pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-i În jur. Te gândești adică la privirea ațintită pe fereastră, În zilele ploioase, a fetei născute În acest sat, devenită mai târziu mamă și botezându-și fetița Loredana. Bineînțeles că lecturile ei de atunci, atmosfera și imaginea acestor foste prăvălii sau foste hanuri care nu s-au schimbat, desigur, Între timp, dorul ei de evenimente, de ceva care să i se Întâmple și să semene cu cărțile din colecția „Romanul de dragoste“ pe care tocmai le citea, toate acestea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atunci al primei neveste a lui Anton. Ajuns În micul târg, centru al valorificării laptelui și lânii, legat de un oraș mai mare printr-o cale ferată Îngustă construită mai demult pentru necesitățile industriei forestiere, Anton, caută un magazin, o prăvălie de unde să-i cumpere hăinuțe de oraș micuțului și, dacă găsește, basmale, pânze subțiri și colorate pentru rochiile muntencei. Trece prin fața miliției orașului și i se pare că vede În curte un cal mocănesc. Dă copilul jos din rucsac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pânze subțiri și colorate pentru rochiile muntencei. Trece prin fața miliției orașului și i se pare că vede În curte un cal mocănesc. Dă copilul jos din rucsac și-l ia În brațe. Ajunge pe strada principală și vede că fostele prăvălii evreiești sunt Închise sau vând altceva decât ce vindeau pe vremuri. În fața uneia dintre ele este oprit de o patrulă a miliției care-i cere buletinul și-l roagă să meargă la post. E verificat numai dacă acest lucru s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cumpără Mickey coșurile cu cadouri pentru judecătorii vânduți, așa c-o să facă tot posibilul ca unul din judecătorii ăia să se-ocupe de cazu’ tău. Părerea mea e că ești prea fraier ca să mai trăiești. Numai un idiot sparge o prăvălie de pe teritoriul lui Cohen. Ai de gând să stârnești un război? Crezi că Jack vrea ca Mickey să se ia de el pentru o spargere de trei lulele? Dudley îl înghionti pe Mal. Flăcăul e foarte, foarte bun. Mal zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Și căpetenia lor le spuse ce și cum trebuie să facă, spre a-l ajuta să pună mâna pe haine și ghete. Zis și făcut! Cetatea în care se pripășiseră ei era mare și frumoasă, cu case arătoase și cu prăvălii bogate în tot ce ți-ar fi râvnit inima. Căutară ei o prăvălie, pe o stradă nu prea, umblată, și intrară. Căpetenia lor înaintă până în mijlocul prăvăliei, iar doi dintre pungași rămaseră lângă ușă. ― Bună ziua, domnule negustor! spuse cu toată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-l ajuta să pună mâna pe haine și ghete. Zis și făcut! Cetatea în care se pripășiseră ei era mare și frumoasă, cu case arătoase și cu prăvălii bogate în tot ce ți-ar fi râvnit inima. Căutară ei o prăvălie, pe o stradă nu prea, umblată, și intrară. Căpetenia lor înaintă până în mijlocul prăvăliei, iar doi dintre pungași rămaseră lângă ușă. ― Bună ziua, domnule negustor! spuse cu toată bună-cuviința! Aș dori să cumpăr un rând de haine croite din postavul cel
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care se pripășiseră ei era mare și frumoasă, cu case arătoase și cu prăvălii bogate în tot ce ți-ar fi râvnit inima. Căutară ei o prăvălie, pe o stradă nu prea, umblată, și intrară. Căpetenia lor înaintă până în mijlocul prăvăliei, iar doi dintre pungași rămaseră lângă ușă. ― Bună ziua, domnule negustor! spuse cu toată bună-cuviința! Aș dori să cumpăr un rând de haine croite din postavul cel mai bun... o cămașă... în sfârșit... și-om mai vedea ce. Mai întîi, hainele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ni se adresa Barbă, spunîndu-ne frumos și serios pe nume, sau Tiranul, cu "domnule elev" și "dumneavoastră", până la "băiețaș" al lui Jujucă, era o distanță considerabilă! ― Auzi, dumneata?! se scandalizau băieții, nici măcar "tinere", ca Drăgănescu, parc-am fi băieți de prăvălie! Îndată ce a luat în primire direcția, Jujucă ne-a convocat, pe profesori și pe elevi, în sala de Gimnastică, și, după multă vorbărie, ne-a spus următoarele: ― Domnilor profesori și băiețași, onoratul Minister a știut de ce mi-a încredințat mie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
suprafață ce o depășea de trei ori pe cea a târgului Sucevei, care se vedea nu departe, În față. Din câte Își dădea seama căpitanul Oană, târgul era pustiu și, În mare parte, ars. Devenise doar un decor. Case și prăvălii erau pe jumătate năruite. Un zid se mai ținea În picioare, stingher, fără ca cineva să poată spune cărei clădiri Îi aparținuse. Cea mai mare parte a târgului era, Însă, din lemn, iar lemnul se prefăcuse În cenușă. Acum, târgul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
îndrăgosti. Pe măsură ce-și depăna povestea, ochii pastorului ardeau cu asemenea pasiune, încât, în câteva clipe, imaginea vagă a lui Malcolm care începuse să se insinueze într-un colț al minții ei, asociată cu sunetul clopoțelului de la intrarea în prăvălie și cu mirosul de medicamente și săpun parfumat, a fost complet ștearsă. Pentru ea, el deveni imediat Andrew: încă de pe când sta să-l asculte, ignorând piciorul lui Malcolm care o tatona, sorbea vorbele pastorului cu nesaț, chiar înainte de avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îl dădea pe ouă, nu pe bani, că bani avea orice prost de când ajunseseră comuniștii la putere. Acuma, În democrație, subliniez eu pentru tine, lucrurile au intrat În normal: proștii iarăși nu au bani - cum e În legea firii -, rafturile prăvăliilor sunt pline cu de toate și nu are cine le cumpăra. Asta am zis-o așa, că prea te dai mare liberal, faci pe intelectualul politician și tu n-ai bani să-ți cumperi ață ca să-ți cârpești pantalonii-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grozăvia se arăta și mai mare: după ce belea câinii, le punea carnea la fiert În cazane și aduna, pe urmă, untura sleită la suprafață. Asta cică se folosea la rujurile scumpe pentru femei bogate. Nici un mușteriu nu i-a călcat prăvălia de când se aflase cu ce scârboșenii se mânjea pentru câțiva bani În plus. Femeile l-au afurisit. A căpătat porecla de Câinaru. Oricât a Încercat el - după venirea comuniștilor făcea și purta (ca să-și atragă clienții) căciuli rusești mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a mai vorbit niciodată. În seara asta, În cinstea copilului Mișu, care nu voia să fie dat la o parte din pricina gângăvelii și care a furat ca să fie darnic cu noi, o să mănânc biscuiți și rahat. Ți-am povestit despre prăvălia de la capul satului, care nu avea firmă și-și schimba numele după cel al gestionarului? La Titi, La Olga, La Marioara... de acolo mi-am târguit cina. Mă opresc. Ai scăpat pe ziua de azi. Du-te și te Îmbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aflat de curând, o avea de la un cumătru al său, sanitar, care la rândul său o copiase pe un colț de masă În separeul din fundul Bufetului, tot după o copie de mână făcută de negustoreasa Olga, pe tejgheaua de la prăvălia fără firmă unde mirosea a gaz, untdelemn, zahăr, vanilie și detergent la saci. Eu nu am reușit să aflu de unde făcuse rost de copie, căci Între timp a murit de o boală femeiască neiertătoare. Cred, Însă, că traseul acelei declarații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hrănea din mila oamenilor. Unii Îi aduceau fân, alții câte o traistă de ovăz și mai ales copiii Îl răsfățau cu cotolani de porumb furați de prin pătulele părinților ori cu bomboane mentolate ce păreau tăvălite prin mălai, târguite de la prăvălia fără firmă și care Își schimba numele după cel al gestionarului. Mihai Enin simțea de fiecare dată bucuria lui Canafas, care zâmbea arătându-și dinții lați și galbeni, fornăia, Își scutura coama, Își freca tâmplele și urechile de obrazul copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de curtea școlii vechi. Ce m-a Îndemnat să intru acolo nu știu. De la drum curtea nu se putea zări, căci era Înconjurată de clădirile școlii, bibliotecii sătești, căminului cultural și, de curând, de când cu economia de piață, a unei prăvălii din care săteanul Își poate târgui becuri, bomboane, papuci de plastic, gumă de mestecat, zahăr, ulei, biscuiți, chibrituri, țigări străine, sucuri În bidoane de plastic și pâine. Am intrat Încet, fără grabă, prin spațiul Îngust dintre zidurile școlii și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nas, iar ceilalți doi Închipuiseră un fel de doape pentru nări din hârtia albastră pentru Învelit caiete. Înainte să apară Învelitorile din plastic, toată suflarea școlărească Își cumpăra, pe lângă altele folositoare grelei munci de Învățăcel, și acea hârtie albastră de la prăvălia fără firmă de la capul satului, numită după vremelnicii gestionari. Pe când magazinașul Înghesuit Într-o singură odaie strâmtă se numea La Titi, Ectoraș (care se Împrietenise cu vorbărețul gestionar ce se plângea tot timpul că, după cât câștiga În urma negoțului său, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din cuprinzătorul magazin universal, se apucase de niște matrapazlâcuri, ros nu atât de setea de Înavuțire, cât de lipsa de respect pe care i se părea c-o ghicește În purtările mușteriilor ce intrau În clădirea de beton. Deși rafturile prăvăliei sale se găseau chiar lângă intrare, oamenii nu se opreau nici măcar să le arunce câte o privire. Pe el Îl salutau din mers, apoi Își vedeau de drum către vânzătorii care le puteau oferi lucruri cu adevărat folositoare. Pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș într-o coloană prelungă, cu capetele încinse în căștile de fier. Orășenii se îmbulzeau pe marginile drumurilor pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le vizitaseră prăvăliile în trecut, le urau noroc cât puteau de tare și-i încurajau să facă fapte mari. Dar nici soldații în marș, și nici mulțimile care ovaționau nu știau că acel tablou nu era începutul unei campanii din apus, ci primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bine, aș zice că așa ceva e un dezavantaj pentru negoțul vostru. Chiar dacă cineva ca mine are asemenea speranțe, nu se ivește niciodată un moment potrivit pentru a părăsi Japonia, așa că nu e nimic de făcut. Dar voi aveți corăbii și prăvălii de-ale voastre și sunteți tot timpul liberi să călătoriți. De ce nu v-ați dus încă? — Nenumăratele treburi pe care le aveți dumneavoastră cu problemele țării sunt de o natură diferită decât ale noastre, dar, într-un fel sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zadarnice, așteptând să se repare podul. Dar, la vremea când intră în Azuchi, orașul era părăsit, iar uriașul său castel nu mai găzduia nici un om sau stăpân. În oraș nu mai rămăseseră nici un fel de mărfuri sau măcar firme de prăvălii. Familia lui Nobunaga fugise, dar, în grabă, fusese nevoită să lase pe loc haznaua cu aur și argint a lui Nobunaga și colecția lui de opere de artă. Aceste lucruri îi fură arătate lui Mitsuhide după ce trupele lui ocupaseră castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din scurt gândul de veghe - am să-ți amintesc că la 1 iulie 1760 egumenul Agapios al mănăstirii Sfântul Sava - “moldovean” curat după nume - scrie: “Am dat popii chir Parthenios, al doilea didascăl al școlii grecești, un loc pentru două prăvălii care se află în fața mănăstirii”. Și spune Agapios egumenul mai departe: “având preasfinția sa toată încuviințarea... să facă ce vrea... să le vândă, sau să le dăruiască, să fie stăpân universal și proprietar”. --Multe am citit și multe am auzit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]