9,366 matches
-
vorbi despre un determinism dublu: creșterea unei rase este determinată de trei factori, anume puterea, puritatea și adecvarea ei la un teritoriu determinat, iar creșterea rasei implică la rândul ei acapararea de noi teritorii. Întrucât maxima după care se ghidau practicienii și teoreticienii germani ai geopoliticii era legată de stăpânirea lumii prin acapararea teritorială, pentru ei nu exista o problemă legală sau morală în anexarea de teritorii aparținând altor state. Consecințele practice ale unei asemenea reflecții au fost instaurarea Protectoratului Boemiei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
modern (respectarea legii) și răspândirea democrației (Hollis și Smith, 1990). Împotriva tradiției „balanței de putere” ca mecanism de asigurare a stabilității sistemului mondial - ce pune accent pe natura conflictuală a intereselor principalilor actori -, teoreticieni precum Zimmern sau Woolf, dar și practicieni ca Woodrow Wilson propun o alternativă dominată de etosul liberal al „armoniei naturale a intereselor” atât în sfera economicului, cât și în domeniul politic. Din aceasta derivă soluția securității colective, accentul pus pe rolul organizațiilor internaționale și pe promovarea liberului-schimb
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
posibilitate a unui plan progresist al lumii acesteia, al istoriei sau al dezvoltării umanității, în ansamblul ei sau în anumite grupuri. Ceea ce desemnăm prin „realitate” (inclusiv realitate internațională) reprezintă o colecție de fapte și actori disparați, în care teoreticienii și practicienii (im)pun un sens, o ordine, pe baza căreia concep proiecte de progres. Ignorând aceste acte de impunere, alte curente feministe riscă să devină parte a lumii și cunoașterii pe care încearcă să o critice, tocmai prin rolul emancipator pe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de competență: vocațional, universitar, postuniversitar și de cercetare, corespunzător cerințelor concrete ale unei comunități. În țările cu tradiție în asistență socială, politicile sociale de ocupare în domeniul asistenței sociale sunt centrate, de regulă, pe patru mari categorii: 1. asistentul social practician; 2. asistentul social în servicii rezidențiale și centre de zi; 3. asistentul social în servicii de îngrijire și suport social; 4. asistentul social implicat în politici sociale, în programe de respectare a drepturilor omului, de dezvoltare comunitară și bunăstare individuală
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
specializări pe piața muncii (asistența socială nu face excepție în acest sens) a generat adesea suspiciuni privind legitimitatea statutului său în raport cu alte domenii consolidate, a condus la dezbateri teoretice contradictorii privind profilul profesiei și la numeroase nemulțumiri și neînțelegeri între practicieni. Este cunoscut faptul că perpetuarea acestor controverse/dispute aprinse poate duce la promovarea unor interese îngust-subiectiviste în practica profesiei, la confuzii conștient întreținute în procesul de „formare” situat în afara instituțiilor de învățământ și, în timp, chiar la monopolul profesiei de către
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
în schimbarea comportamentului celor în dificultate. Fundamentarea practicii profesionale pe standarde precise/repere științifice de înțelegere a problemelor sociale și a profilului nevoilor poate conduce în timp la refacerea capacităților de integrare a persoanelor/grupurilor cu risc de excluziune. Astfel, practicienii specialiști pot orienta persoanele asistate către o viață activă, motivată pentru refacerea normalității ei, care să reducă sau să elimine dependența de suportul social. Standardele profesiei de asistent social vor viza, pe de o parte, acele criterii de formare de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
reintegrare/recuperare prin analiza clară a relației dintre asistentul social și beneficiar din perspectiva cerințelor instituționale de practicare a profesiei. Normele instituționale definitorii pentru calitatea activităților/acțiunilor de ajutor specializat apar ca un obiectiv central instituțional al relației dintre asistentul practician și beneficiar. Se vizează astfel calitatea rezultatului suportului specializat oferit beneficiarului prin procedee clare de control, dialog și corecție. Aceste norme sunt stabilite de instituții specializate pentru diferitele tipuri de servicii. De regulă, acest proces de supervizare intră în atribuțiile
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
întrebare este importantă, dacă se ia în considerare accentul tot mai însemnat pus pe autonomia oricărui specialist, inclusiv a asistentului social. Totuși, în profesia de asistent social, în decursul timpului, s-a pus accentul pe o relație strânsă între activitatea practicianului și supervizare. Nu cumva evocarea supervizării ar putea fi interpretată ca o dovadă a imaturității acestei profesii? Pentru a oferi răspunsuri la aceste întrebări este necesară evidențierea perspectivei istorice asupra supervizării, obiectivelor, funcțiilor și particularităților acesteia. Definiții Există mai multe
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
personal. Aceste seturi de roluri reflectă funcțiile supervizării. Uneori pot apărea incompatibilități între roluri și funcții, cum ar fi cea administrativă și cea educațională. Cu toate acestea, definițiile descriptive fundamentate empiric nu pot asigura o distincție suficientă între supervizori și practicienii care lucrează nemijlocit cu cazurile. Abordarea pragmatică nu se concentrează asupra furnizării unei definiții formale a supervizării în asistența socială, ci pe identificarea unor repere utile supervizorilor, pe de o parte, și pe clarificarea funcțiilor și sarcinilor supervizării, pe de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
cu experiență și prestigiu, care avea menirea de a sprijini și supraveghea dobândirea de către acestea a deprinderilor profesionale, asigurând la un moment dat legitimarea calificării lor pentru acel domeniu. Acest proces se bazează pe învățarea din practică. Petrecând timp cu practicienii care dispun de experiență, ucenicii se familiarizează cu rutinele și practicile asociate unui domeniu de activitate, iar prin explorarea propriei lor munci devin membri cu drepturi depline, calificați pentru exercitarea unei profesiuni. Fiecare profesiune a dezvoltat mecanisme de protecție a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
rând de profesionalizarea asistenței sociale și de transformările mediului în care această profesie este practicată. Se poate spune că, prin atestarea calității actului de asistență, supervizarea a contribuit semnificativ la recunoașterea prestigiului profesiei de asistent social. În ultimul timp, acreditarea practicienilor în domeniul asistenței sociale ia în considerare supervizarea ca pe unul dintre criteriile esențiale care atestă că un asistent social întrunește condițiile pentru a fi recunoscut ca membru cu drepturi depline al acestei profesii. Funcțiile supervizării Alfred Kadushin (1992, p.
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
fiind această caracteristică a procedurilor practicii, persoana asistată ar putea risca să nu beneficieze de nici o protecție în cazul în care nu ar exista nici un sistem de supervizare a activității asistentului. Prin supervizare se realizează atât o sancționare a performanței practicianului, cât și protecția celor asistați. 7. Rezultatele activităților profesionale în asistența socială sunt mai puțin obiective și mai puțin observabile decât în alte domenii. Spre exemplu, un medic își poate exercita funcțiile fără a beneficia de supervizare, însă un nivel
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
comportamentul, competența și performanța asistentului social este mai limitată, ceea ce face necesar un sistem alternativ de control prin intermediul supervizării la nivelul agențiilor. 11. Nivelul de dezvoltare a bazei teoretice și a tehnologiei este accelerat în domeniul asistenței sociale, făcând ca practicienii să nu fie pe deplin convinși cu privire la nivelul cunoștințelor lor și la modul în care acționează, de unde o mai mare tendință de a împărtăși responsabilitatea decizională cu un supervizor. 12. Natura distinctă a problemelor cu care se confruntă asistenții sociali
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
și sarcinile pe care le realizează determină necesitatea disponibilității unei supervizări de factură suportivă. Situațiile care prezintă o mare încărcătură afectivă (conflictele maritale, abuzurile față de copii, boala, decesul, devianța, dependența de alcool și droguri) echivalează cu mari solicitări emoționale la adresa practicienilor. Eșecul în acordarea de ajutor poate fi interpretat ca un eșec personal. Responsabilitățile sunt mari, soluțiile disponibile sunt ambigue, resursele sunt limitate, generând riscuri de anxietate, culpabilitate, descurajare, frustrare. Natura asistenței sociale este un argument nu numai pentru nevoia de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
personal. Responsabilitățile sunt mari, soluțiile disponibile sunt ambigue, resursele sunt limitate, generând riscuri de anxietate, culpabilitate, descurajare, frustrare. Natura asistenței sociale este un argument nu numai pentru nevoia de supervizare în cazul debutanților, ci și în cazul celor mai experimentați practicieni. 13. Supervizarea în asistența socială are o semnificație deosebită întrucât îndeplinește funcții importante și necesare, ce răspund particularităților distinctive ale profesiei. Dezvoltarea unui aparat de supervizare nu s-a confruntat cu opoziții, date fiind caracteristicile de personalitate ale celor atrași
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
au nevoie de asistență pentru a se putea integra în multe domenii ale practicii, care sunt marginal acoperite de programele educaționale. Ar fi o iluzie să se creadă că un absolvent ar fi total pregătit să devină imediat un bun practician în toate domeniile asistenței sociale. C. Munson (1993, pp. 19-25) evidențiază mai multe tendințe profesionale înregistrate în SUA, care demonstrează nevoia de supervizare în domeniul asistenței sociale clinice: ● Revirimentul practicii clinice. În special după anii ’60, asistența de caz și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
acreditării. Reglementarea practicii asistenței sociale se face pe baza certificării, atestării, care presupune, pe lângă pregătirea de bază, și supervizarea. Măsurarea competenței se poate realiza prin intermediul examinărilor. În trecut, asistența socială se baza mai mult pe supervizare pentru a monitoriza competența practicienilor. Aceasta era realizată prin intermediul discuțiilor privind cazurile, teoriile, tehnicile, evaluarea și administrarea. Totuși, o astfel de examinare pierde ceva din vedere. Există limite ale testelor scrise, care pot numai să indice măsura în care candidatul este familiarizat cu termenii teoretici
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
pregătire limitată a studenților pentru o practică autonomă în domeniul clinic. Există puține cursuri de acest gen, de unde implicațiile negative asupra formării asistenților sociali și asupra motivației lor de a utiliza anumite modele ale practicii. ● Stresul și epuizarea la nivelul practicienilor au înregistrat tendințe de creștere, în condițiile în care s-a pus un accent mai redus pe supervizare. Epuizarea este asociată cu lipsa mecanismelor care să le permită practicienilor să facă față solicitărilor; atunci când ei se confruntă cu dificultăți, ar
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
a utiliza anumite modele ale practicii. ● Stresul și epuizarea la nivelul practicienilor au înregistrat tendințe de creștere, în condițiile în care s-a pus un accent mai redus pe supervizare. Epuizarea este asociată cu lipsa mecanismelor care să le permită practicienilor să facă față solicitărilor; atunci când ei se confruntă cu dificultăți, ar trebui să se adreseze pentru ajutor unor surse de încredere (supervizorilor). În absența acestor surse de suport, vor încerca să se descurce prin propriile forțe sau se vor adresa
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
propriile forțe sau se vor adresa colegilor, ceea ce ar putea înrăutăți situația. Cercetările privind stresul în muncă au demonstrat de fiecare dată că supervizarea reprezintă un puternic antidot și un factor de prevenire. ● Etica profesională capătă o semnificație deosebită pentru practicienii care lucrează în domeniul sănătății mintale. Numărul de cazuri de malpraxis este în creștere, în condițiile în care practica privată se extinde, în absența monitorizării. Unele agenții au reinstituit supervizarea ca un mijloc de asigurare împotriva abuzurilor ce pot apărea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
să precizeze o caracteristică unică a profesiei lor, printre alegerile lor probabile ar trebui să se regăsească în mod firesc supervizarea, ca unul dintre mecanismele majore de monitorizare a calității serviciului și ca un instrument esențial pentru dezvoltarea profesională a practicienilor. În concluzie, aspirațiile privind recunoașterea profesiei de asistent social în țara noastră impun acordarea atenției cuvenite elaborării unor standarde ale supervizării. Bibliografie Kadushin, A. (1992), Supervision in Social Work, ed. a III-a, Columbia University Press, New York. Munson, C.E. (1993
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
o uniune nu numai economică și culturală, dar și una judiciară. Se va pune, astfel, problema unei abordări unitare sau măcar apropiate a infractorilor și tratamentului aplicat acestora. Mai mult, dacă se dorește împlinirea acestui deziderat, se impune ca specialiștii, practicienii, cercetătorii acestui domeniu să comunice, să realizeze studii comparate și cercetări riguroase, ceea ce reclamă pentru început un limbaj comun. Nu pot fi comparate sisteme diferite dacă problema conceptelor este nerezolvată. Nu se pot stabili similitudini sau diferențe decât dacă fiecare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
multe motive. În primul rând, domeniul PMO este foarte larg și totodată foarte variat. Raportul secției de PM din cadrul APA (Asociația Psihologilor din America) după trecerea în reviste a peste 150 de sarcini (probleme) diferite, în care pot interveni psihologii practicieni, ajunge la concluzia că practic, psihologul care activează într-o întreprindere sau într-o organizație, se poate confrunta cu probleme umane de orice fel care apar în aceste unități. Bineînțeles, aceasta nu înseamnă că psihologul, specialist în PMO, rezolvă toate
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
tratate temele alese - așa cum apar ele astăzi, în 2004, așa cum au fost în 1982 sau în 1974 în perioada cea mai bună a psihologiei muncii din țara noastră? Dumneavoastră, cititorii acestui manual care veți lucra în următoarele decenii ca psihologi practicieni, consilieri, consultanți sau cercetători, trebuie să știți cine, când, unde și ce anume a făcut în acest domeniu, pentru a evita „redescoperirea” lucrurilor vechi. Pentru a vă putea ocupa de viitor, trebuie să cunoașteți și să înțelegeți trecutul, altfel riscați
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
întrebări „nuanțate”, sau recapitulative, menite a stimula ideile despre cum poate fi utilizat materialul din cadrul capitolului pentru a răspunde intereselor practice. Majoritatea autorilor acestui manual, pe lângă statutul lor de universitar, sunt și consultanți în Managementul Resurselor Umane, adică ei sunt practicieni care cunosc foarte bine realitatea din economia românească. Pentru mine, în calitate de coordonator al acestui manual, proiectul împlinit în această lucrare are o relevanță personală deosebită: toți autorii sunt foștii mei studenți, foarte buni la vremea lor, excelenți acum, ca tineri
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]