6,669 matches
-
apă. Îi trecuse un gând prin minte. Își imaginase ce ar fi însemnat ca, pe parcursul nopții, să izbucnească din senin un incendiu. Ar fi fost moarte sigură, ori ardeau ca șobolanii în interior, ori săreau să stingă flăcările, devenind o pradă ușoară pentru arătarea însetată de sânge. Considerând că își luase toate măsurile de prevedere necesare, dădu dispoziție să se intre în clădiri. Făcuse apelul nominal în fiecare dormitor, asigurându-se că nu a rămas nimeni pe dinafară. Înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încet pe podeaua de metal. Groaza îl cuprinse din nou. Simțea iarăși valul de ură cople șitor apropiindu-se. Vâlva revenea la dânsul. Terminase probabil cu Boris și acum se întorcea la el. Nu știa dacă Godunov scăpase, ori căzuse pradă bestiei, dar iată că, acum, îi venise și lui rândul. De data asta nu mai avea scăpare. Deși știa că nu are nici o șansă, sări în picioare, pregătit să o înfrunte. Ar fi dat orice să aibă toiagul la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zilelor din luna lui cuptor rămă sese în urmă. Vârful coroanelor copacilor încă nu căpătase nuanțe ruginii însă aerul deja mirosea ușor a toamnă. Cerul era curat, numai deasupra orizontului pluteau doi nori ca niște scame albe. O pasăre de pradă descria cercuri largi deasupra muntelui. Întins pe spate în iarba înaltă de sub Stânca Adevărului, Cristian Toma închise ochii. Trecuseră cincisprezece ani de când se stabilise împreună cu soția și fiul său în Baia de Sus. Zi de zi, iarnă sau vară, trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
invers, fiindcă domnul Brener făcea drumul ăsta măcar o dată pe lună pentru negoț, fie la Arad, fie la Mako, Timișoara, Kecskemet, Subotica, Novi Sad și chiar la Budapesta - cu șareta. Lăsă deci șareta pe seama cailor și se lăsă și el pradă gîndurilor. La ce se gîndea un tîrgoveț evreu din Europa Centrală În ziua morții sale - putem numai presupune. Așa cum putem doar presimți la ce se gîndeau sau visau fiicele tîrgovețului evreu din Europa Centrală (de patruzeci și trei de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era acoperit de păduri, terenurile libere, poienile, terasele joase ale apelor, puținele locuri obținute prin defrișare, în principal prin foc, defrișări care vor lua amploare 190 începând cu secolul al XVII-lea. Insecuritatea, datorată cetelor de migratori în căutare de pradă, determina societatea românească să-și schimbe des locurile de așezare, căutând adăpost în desișul și luminișul codrilor sau în locuri mai greu accesibile, în văile munților, care devin „Cetatea Carpaților” în absența unor cetăți zidite din piatră. Pădurea, care ocrotea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu există nici o soluție. Barceló și-a savurat pipa stinsă, privirea lui de acvilă scrutînd cu interes cartea pe care eu o țineam În mînă. În pofida fațadei lui de comic de bîlci și a vorbăriei prelungi, Barceló putea adulmeca o pradă bună așa cum lupul adulmecă sîngele. — Să vedem, a zis Barceló, prefăcîndu-se dezinteresat. Ce-mi aduceți domniile voastre? Am aruncat o privire spre tata. El a Încuviințat. Fără alt preambul, i-am Întins cartea lui Barceló. Librarul a luat-o cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
boturile salivînde. Merceditas se cruci, surprinsă de turnura scabroasă pe care o căpătau faptele. — Mamele cîtorva dintre acei sărmani nevinovați, informate de această hoțomănie, au făcut reclamație pentru scandal public și atentat la morala cea mai elementară. Presa, pasăre de pradă care prosperă În nenorocire și În oprobriu, n-a Întîrziat În a adulmeca prada și, mulțumită arguțiilor unui pîrÎtor profesionist, nu trecuseră nici patruzeci de minute de la intrarea În scenă a celor doi membri ai autorității cînd se Înfățișă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mamele cîtorva dintre acei sărmani nevinovați, informate de această hoțomănie, au făcut reclamație pentru scandal public și atentat la morala cea mai elementară. Presa, pasăre de pradă care prosperă În nenorocire și În oprobriu, n-a Întîrziat În a adulmeca prada și, mulțumită arguțiilor unui pîrÎtor profesionist, nu trecuseră nici patruzeci de minute de la intrarea În scenă a celor doi membri ai autorității cînd se Înfățișă În pomenitul local Kiko Calabuig, reporter principal al ziarului El Caso, mai cunoscut sub numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prețurilor operelor de artă, precum și ale bunurilor imobiliare. Cuplul nu va mai fi principala bază a vieții și a sexualității; vor fi preferate, în transparență, iubirile simultane, poligame sau poliandre. Colecționari, bărbați și femei, mai interesați de vânătoare decât de pradă, acumulând și exhibându-și trofeele, într-o permanentă mobilitate pentru a-și întreține starea de amețeală, ei vor fi, în mare parte, copiii unor familii aflate în continuă mișcare, mereu recompuse, fără o bază geografică sau o cultură. Nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
același timp, o armă: avion, camion, tren, vapor și toate rețelele de comunicație. Pirații - religioși, nihiliști sau pur și simplu criminali - îi vor ataca pe sedentari prin surprindere, pentru a-i speria, căutând nu numai să pună mâna pe o pradă, ci și să taie niște linii de comunicație, să controleze strâmtorile sau trecătorile, să oprească schimburile, comerțul, turismul sau circulația. Ei vor ataca teritoriile - reale sau virtuale - ale imperiului cu viruși - reali sau virtuali -, transformând primele victime în arme nomade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sunteți pierdut, ce idee, după cum se vede încă n-ați înțeles că aici înăuntru oamenii nu se pierd, se găsesc, Fiți liniștit, nu vă amenințăm, vrem doar să nu vă grăbiți, nimic mai mult. Odată ajunși în acest punct, odată prada pusă la colț și epuizată, i se punea întrebarea fatală, Acum îmi veți spune cum ați votat, adică, pentru care partid v-ați dat votul. Or’, fiind chemați la interogatoriu cinci sute de suspecți vânați din cozile de alegători, situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu se mișcă nici măcar un milimetru, alții protestau că se comisese o trădare, Ni s-a garantat că putem trece fără probleme și iată strălucitul rezultat, guvernul a dat bir cu fugiții, a plecat în concediu și ne-a lăsat pradă păduchilor, iar acum, că aveam ocazia să plecăm de aici, nu-i e rușine să ne închidă ușa-n nas. Existau crize de nervi, copii plângând, bunici palizi de oboseală, bărbați exaltați cărora li se terminaseră țigările, femei istovite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îi face plăcere să ne invite la prânz și nouă asta nu ne strică deloc. Chiar o apreciez pentru ceea ce face. Privind lucrurile retrospectiv, cred că dna Strickland era cea mai inofensivă dintre toți vânătorii de celebrități care, își urmăreau prada de pe înălțimile cu aer rarefiat ale Hampstead-ului până în studiourile din Cheyne Walk aflat la polul opus. Își petrecuse o tinerețe liniștită la țară, iar cărțile care veneau de la biblioteca Mudie aduceau cu ele nu numai propriul lor romantism, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poți explica acest fenomen? Și-a ținut ochii ațintiți asupra mea până când am terminat de vorbit, apoi a întors capul. Pe fața lui era o expresie ciudată și m-am gândit că poate așa arată un om când a murit pradă torturilor. N-a scos un cuvânt. Am simțit că aici conversația noastră a luat sfârșit. XXII M-am instalat la Paris și am început să scriu o piesă. Duceam o viață foarte ordonată, lucrând dimineața, iar după amiaza învârtindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
blânde și acum îl chinuia gândul că Strickland ar putea să petreacă Crăciunul în singurătate. Îi atribuia acestuia propriile lui emoții și nu putea suporta ca într-o zi destinată înțelegerii și îngăduinței între oameni, pictorul singuratic să fie lăsat pradă propriei sale melancolii. Stroeve făcuse un pom de Crăciun în atelier și bănuiam că o să găsim și eu, și Strickland mici cadouri absurde atârnând de ramurile impodobite festiv. Dar Stroeve se jena să-l revadă pe Strickland. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe obraji. Și tot mai fugea în tăcere, iar el o urmărea tot fără o vorbă. Și când în cele din urmă o prindea în brațe, oare ce fiori străbăteau inima ei? De spaimă ori de extaz? Blanche Stroeve căzuse pradă poftei sălbatice. Poate că-l mai ura încă pe Strickland, dar îi era foame de el și tot ceea ce alcătuise până atunci viața ei ajunsese să nu mai conteze. Încetase să mai fie o femeie complexă, bună și veselă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fruntea în căutarea vreunei cute care să indice o emoție puternică. Dar chipul ei era o mască pe care nu puteai citi nimic. Mâinile îi stăteau nemișcate în poală, una peste alta. Știam că e o femeie care poate cădea pradă unor pasiuni violente. Iar lovitura aceea jignitoare pe care i-o dăduse lui Dirk, omul care o iubea și-i era atât de devotat, trăda un temperament nestăpânit și o cruzime înfiorătoare. Abandonase siguranța căminului soțului ei și odihna confortabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
după vreo vorbă, nici după vreun gest măcar schițat nu-și trădase în nici un fel simțămintele. Cu siguranță că el știa mai bine decât mine cât de tare era ea în stare să se stăpânească. Începu să-și frângă mâinile pradă unei emoții puternice: — Ah, sunt atât de speriat! Știu că o să se întâmple ceva. Un lucru îngrozitor, și nu pot face nimic să-l previn. Ce fel de lucru? — Ah, nu știu! gemu el, și-și cuprinse capul în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dorinței lui. Era deconcertant și cam scârbos. Viața lui era în mod ciudat detașată de lucrurile materiale și trupul lui parcă uneori se răzbuna groaznic pe spirit. Satirul din el punea brusc stăpânire pe toate și el era neputincios, căzut pradă unui instinct care avea întreaga vigoare a forțelor primitive ale naturii. Era o obsesie atât de totală, încât nu mai rămânea în sufletul lui loc și pentru prudență ori gratitudine. — Atunci de ce ai vrut s-o iei cu tine? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
orașului, dar Hôtel de la Fleur era la marginea acestuia, așa că am ajuns repede la țară. Șoseaua lată era umbrită de arbori de piper, iar de o parte și de alta erau plantațiile de cocotieri și arbori de vanilie. Pescărușii de pradă scoteau țipete ciudate printre frunzele palmierilor. Am ajuns la un pod de piatră arcuit peste un râușor puțin adânc și am zăbovit câteva minute ca să-i privim pe copilașii băștinașilor scăldându-se. Se alergau între, ei cu țipete și râsete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
râului și să ajungă până acolo. Cum ar fi putut face așa ceva cu un echipaj bolnav? Nu, cu siguranță, alta era cauza acelei hecatombe. Probabil că moartea dăduse târcoale la bord asemenea unui oaspete tăcut, trecându-și Îndelung ghearele pe deasupra prăzii, Înainte să lovească. Își ridică privirea, atras de scârțâitul steagului de pe vergă. Înainte ca drapelul să cadă moale la loc, apucă să zărească imaginea unui craniu, peste două oase În cruce. La mijlocul punții era un tambuchi care dădea spre cală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pocnet, una din verigi cedă. Priorul scoase lanțul cu repeziciune și apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, trase capacul cu un gest hotărât. Înăuntru, lada era complet goală, cu excepția micului postament din mijloc, acoperit de o țesătură. Dante se lăsă pradă unui sentiment contradictoriu, de ușurare și de dezamăgire În același timp. Relicva trebuie să fi fost cu adevărat prețioasă, dacă nu fusese lăsată nepăzită nici măcar Într-un spațiu protejat, ca acela. Întinse mâna și ridică țesătura. Dedesubt se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu lanțurile unei otrăvi subtile. Încerca aceeași stare de indispoziție care pusese stăpânire pe mintea lui atunci când asistase pentru prima oară la falsul miracol. Femeia rămăsese impasibilă. Numai În ochii ei măriți se mai putea citi groaza căreia Îi căzuse pradă. În două rânduri deschise și Închise gura, ca și când ar fi fost pe punctul de a spune ceva. Dante privi În jur. Mii de Întrebări Îi urcau spre buze, acum când Însuși sufletul acelei puneri În scenă se afla În mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văd una ca asta. Poetul nu răspunse, limitându-se să Îl fixeze pe bătrânul maestru. - Nu Îți cer mult, ci doar să te juri. Făgăduiește-mi că nu vei sufla o vorbă nimănui despre ceea ce o să-ți arăt. Arnolfo căzuse pradă unei emoții crescânde. Părea un mistic În contemplarea unei viziuni. Îngenunche În fața poetului. - Mi-o iau drept martoră pe Sfânta Fecioară și pe toți sfinții. Nimic din ceea ce voi vedea nu Îmi va ieși niciodată de pe buze. Dante scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un matematician nu ar fi fost În stare să socotească acel număr de pași. De ce era nevoie de un matematician pentru a duce la bun sfârșit proiectul acela obscur? O neliniște bruscă pusese stăpânire pe el. Se grăbi spre ușă, pradă unei presimțiri. Parcurse lungul drum până la han alergând din răsputeri. Între timp, se blestema pentru cât fusese de neprevăzător. Mișcat de ceea ce văzuse la Stinche, ordonase ca omul să plece liber. Fusese o decizie luată nu cu rațiunea, ci dictată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]