1,153 matches
-
pe linia relației subiect-obiect al educației. Desigur că și astăzi, conceptul de acțiune face obiectul a numeroase analize, preponderent proiective, metodologice, pe terenul științelor umane și sociale, de la simple înregistrări de opinii empirice, până la dezbateri epistemologice referitoare la esența, rolul praxisului. De fiecare dată s-au formulat modele interpretative asupra acțiunii rezultate din raportarea la contextele de cercetare, la metodele aplicate, la accentul pus pe diferite aspecte și implicit s-au conturat și consecințe asupra problematicii acțiunii educative, a praxisului efectiv
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
rolul praxisului. De fiecare dată s-au formulat modele interpretative asupra acțiunii rezultate din raportarea la contextele de cercetare, la metodele aplicate, la accentul pus pe diferite aspecte și implicit s-au conturat și consecințe asupra problematicii acțiunii educative, a praxisului efectiv educațional. Anumite referințe (Baudouin și Friedrich, 2001, pp. 27-28) sugerează chiar analize, perspective din care poate fi abordată educația în raport cu câteva paradigme și modele interpretative ale acțiunii: cea teleologică, cea multidisciplinară, cea praxiologică, cea a câmpului real, cea a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
să o proiectăm, ca fiind faptul concret desfășurat, iar practica ei să o abordăm ca ansamblul condițiilor, demersurilor în desfășurarea faptelor de influențare formativă, unde apar diferite probleme de soluționat, chiar de risc și trebuie făcut apel la concepția asupra praxisului. ► Iar praxisul, deși legat de aceste probleme ale practicii, constă în interpretarea, conceperea, proiectarea optimizării acțiunilor și ale practicii. Praxisul este acum mai mult decât și acțiunea și practica: este o abordare de reflecție, interpretare, cercetare, dezvoltare a condițiilor de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
proiectăm, ca fiind faptul concret desfășurat, iar practica ei să o abordăm ca ansamblul condițiilor, demersurilor în desfășurarea faptelor de influențare formativă, unde apar diferite probleme de soluționat, chiar de risc și trebuie făcut apel la concepția asupra praxisului. ► Iar praxisul, deși legat de aceste probleme ale practicii, constă în interpretarea, conceperea, proiectarea optimizării acțiunilor și ale practicii. Praxisul este acum mai mult decât și acțiunea și practica: este o abordare de reflecție, interpretare, cercetare, dezvoltare a condițiilor de eficiență, o
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
faptelor de influențare formativă, unde apar diferite probleme de soluționat, chiar de risc și trebuie făcut apel la concepția asupra praxisului. ► Iar praxisul, deși legat de aceste probleme ale practicii, constă în interpretarea, conceperea, proiectarea optimizării acțiunilor și ale practicii. Praxisul este acum mai mult decât și acțiunea și practica: este o abordare de reflecție, interpretare, cercetare, dezvoltare a condițiilor de eficiență, o apropiere de precizarea și antrenarea unei strategii, în care sunt antrenați actorii situației, contextului, pentru cele două prin
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
decât și acțiunea și practica: este o abordare de reflecție, interpretare, cercetare, dezvoltare a condițiilor de eficiență, o apropiere de precizarea și antrenarea unei strategii, în care sunt antrenați actorii situației, contextului, pentru cele două prin raportare la specificul contextului. ► Praxisul reflectă intervenția raționalității și mai ales cercetarea-acțiune, pentru că sesizează problemele acțiunii și ale practicii, formulează ipoteze, cere documentare, oferă alternative, efectuează experimente, provoacă reflecții asupra acțiunilor și a practicii, în complexitatea lor. ► Educatorul, ca cercetător și practician reflexiv, înainte, în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
lor, cu proiectarea, cu adaptarea și dezvoltarea lor, cu decizia și intervenția conștientă, rațională, autonomă, eficientă și eficace, adică face apel la știința acțiunii educative reale praxiologia (educațională). Și încă: este aici trecerea de la paradigma educației ca acțiune, la paradigma praxisului educațional, fiind expresia unei relații între general (teoria, știința despre educația ca acțiune) și particular (situația concretă, faptul, actul component). Deosebim atunci acțiunea de practica, pragmatica desfășurării educației și de praxisul educației, ca fondul pentru obținerea eficienței lor și praxiologia
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aici trecerea de la paradigma educației ca acțiune, la paradigma praxisului educațional, fiind expresia unei relații între general (teoria, știința despre educația ca acțiune) și particular (situația concretă, faptul, actul component). Deosebim atunci acțiunea de practica, pragmatica desfășurării educației și de praxisul educației, ca fondul pentru obținerea eficienței lor și praxiologia știința acțiunii eficiente. Conform noii științe conturate, derivată din filosofie, mai bine spus din morala bunei conduite practice (ca premergătoare praxiologiei), praxiologia a fost definită ca disciplina, știința care analizează complex
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
implicați, exerciții de adaptare la diferite situații și interlocutori, exersarea de tipuri de dialog, formularea de ipoteze și interpretări, conceperea și aplicarea de modele în situații variate, studierea și cercetarea explicită a tipurilor de erori, verificarea tehnicilor de autoreglare a praxisului educațional. 1.4. Pentru schimbări de paradigme și în metodologia educației Complexitatea realității vieții sociale, a mediului, a evoluției personale generează o cerere pe măsură a formării, o prelungire a învățării de-a lungul întregii vieți, a noi competențe, dar
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
esențiale în studiile documentare), cât mai ales sensul ascuns conturat (Potolea, 2002, pp. 69-83). Anume sesizarea dificultăților majore în trecerea de la paradigmă la construcția de modele alternative de concretizare efectivă, apoi la aplicare eficientă și la reconstrucție, sub influența efectelor praxisului, ale evoluției determinanților, ale valorizării situațiilor, a experiențelor de învățare. Ar rezulta atunci și posibilitatea conceperii unui model multidimensional, analizat din mai multe perspective (structurală, procesuală, ca produs), care să sprijine înțelegerea și rezolvarea practică a problematicii elementelor sale componente
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și analiza de gen sunt contribuții importante, dar reprezintă numai punctele de plecare pentru scopurile feministe de a transforma ierarhiile sociale globale (Persram 1994; Ship 1994; Hutchings 2000; Robinson în curs de apariție). Teoretizările feministe aduc în prim plan descoperirile praxisului feminist spre exemplu etica preocupării și activismul social al femeilor din Lumea a Treia pentru a intra în dezbateri despre etica internațională, ajutorul și intervenția umanitară, și instrumentele ce țin de drepturile omului (Cochran 1999; Robinson 1999; Hutchings 2000; Ackerly
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Citizenship: A Third Way for British Foreign Policy", International Affairs, 74. Wheen, F. (1999) Karl Marx (London). Whitworth, S. (1994) Feminism and International Relations: Towards a Political Economy of Gender in Interstate and Non-Governmental Institutions (London). (2001) "The Practice, and Praxis, of Feminist Research in International Relations", în R. W. Jones (ed.), Critical Theory and World Politics (Boulder). (2004) Men, Militarism and UN Peacekeeping: A Gendered Analysis (Boulder). Wight, M. (1966a) "Why Is There No International Theory?" în H. Butterfield și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de o parte și de alta a Atlanticului (filmul american Philadelphia este din 1994, Guibert moare În 1991 iar Freddy Mercury, liderul lui Queen, În 1993: este epoca numită de Frédéric Martel a „hecatombei”, cu urmări importante asupra eticii și praxisului comunității homosexuale). și În cazul lui Guibert, preferința pentru zone fetide ale imaginarului - exploatate Însă cu mai multă relativizare, cu umor și, la final, cu cinism - ne face să ajungem la concluzia lui Simone de Beauvoir: homosexualul provoacă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
12 L'empire de la vérité, Fayard, 1983. 13 Paroles poétiques échappées du texte, p. 9. 14 Op. cit., p. 243. 15 Aceste prepoziții: "cu, în și prin", constituie o clasificare foarte diferită de cea a lui Don Ihde, în "Technics and Praxis, a philosophy of technology", în Boston Studies in the Philosophy of Science, D. Reidel publishing Company, 1979, vol. XXIV. 16 Ele coincid, de asemenea, cu teoria clasică, carteziană, a deciziei. Vezi despre acest punct Critique de la décision, Presses de la Fondation
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fundamentală a filosofiei o constituie posibilitatea de a vedea cât mai multe din multiplele straturi ale realului și modalitatea în care acestea sunt constituite. Ceea ce situează acest mod de-a fi mai curând în zona contemplației decât în cea a praxisului. * În condițiile în care raportările oamenilor la timp sunt tot mai problematice e nevoie de un manual de petrecut timpul, care să aducă sentimentul de control asupra scurgerii propriei existențe. Primul pas ar fi să învățăm contemplația. * Tehnica, prin infinitatea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
nu apare decât în vecinătatea altor idei, fiind direct proporțională cu valoarea acestora. * Tehnica este modalitatea prevalentă de obiectivare a gândirii în perioada contemporană. Religia a căzut în domeniul artei. * Disputa contemporană nu cade atât asupra sensului filosofiei cât asupra praxisului ei. Este căutarea rostului filosofiei dintr-o perspectivă utilitară. * Omul contemporan este într-o continuă fugă după rețete ale existenței. * Marea insuficiență a acestor rânduri este solitudinea, absența perspectivei critice și dialogului lipsindu-le de modulările necesare. Provocarea finală căreia
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vom vorbi de SUPRASTRUCTURĂ, fie unei structuri secvențiale date ocazional, nefamiliară deci, pe care o vom desemna prin noțiunea planul textului. Diferența majoră dintre suprastructură și planul textului constă în caracterul dobîndit și memorat ("profund") al celei dintîi, în cadrul unui praxis, și în caracterul dat, supus variației ("superficial") al celui de-al doilea. Întrebarea (la care vom încerca să răspundem mai ales în capitolul 3) este următoarea: se poate vorbi de suprastructură descriptivă așa cum se vor-bește de suprastructură narativă? Se înțelege
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
exprimă prin gesturi, comportamente, dar și prin efectele lor retroactive. Ea este o manifestare a unei intenții prealabile actului și constituie realizarea unui proiect. În fine, ea transformă actorul și obiectele acțiunii. Această viziune globală va fi continuată prin teoria praxis-ului prezentat ca acțiune revoluționară de clasă, începând cu Marx. Pe linia lui Immanuel Kant (Critica facultății de judecare), Hannah Arendt (1906-1981) așază activitatea de judecată la baza gustului, ca practică discriminantă: "Gustul este principala activitate culturală [...], activitatea unui spirit
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
artistul transformă ceea ce atinge prin efectul unei puteri magice care-l pune în raport cu însuși misterul creației." Pierre Francastel, Art et technique, Minuit, Paris, 1956, p. 244. "Desigur că formele primitive, magice și animiste ale operelor de artă în calitate de componente ale praxisului ritualic se situau în afara autonomiei; dar tocmai caracterul lor sacral împiedica desfătarea." Theodor Adorno, 1995, p. 32 Creația este, înainte de toate, o imagine teologică. Pornind de la aceasta, se organizează ierarhia tuturor religiilor monoteiste care plasează un Dumnezeu creator supraterestru la
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
28, 37, 39, 44, 46, 59, 64, 68, 73, 77, 85-86, 89, 92-100, 104-106, 109-111, 113-140, 142-143, 145-146, 151-158, 161, 167, 189, 196, 199, 201, 205, 213-214, 218, 270, 272, 274-275, 281-282, 284-285, 294, 298-300. Pragmatism, 44, 60, 62, 65. Praxis, 106, 162. Preot, 167, 182-183, 271. Presă, 46, 57, 88, 90, 98, 100, 107, 116, 122, 142, 156, 168, 173, 186, 194, 199, 246, 253, 257, 267. Prestigiu, 26, 74, 169, 171, 220, 254, 270, 273. Probe, 28, 41, 46-47
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vrea, a ști, a putea să faci). Detectivul din romanele polițiste trebuie să știe să mînuiască și armele și inferențele logice, să poată, adică să fie apt (fizic și mental) să o facă (a se vedea cazul teoreticianul ineficient în praxisul real). La fel în prezentarea competențelor într-un curriculum vitae (frecventă narațiune cotidiană) apar cu necesitate cele patru componente ale competenței: • postulantul trebuie să fie agentul ideal pentru acel job; • solicitantul trebuie să-și evidențieze motivația (vouloir faire); • postulantul trebuie
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unei propoziții sincronice verbo-vizuale, ale cărei arabescuri solicită în egală măsură inteligența și emotivitatea receptorului. A devenit deci banal să vorbim despre o civilizație a imaginii, care depășind rapid zonele inițiale a pătruns progresiv în ansamblul manifestărilor culturale și în praxisul cotidian (proiectarea de imagini de vacanță ca diapozitive, renunțînd la scrisori și chiar albume de fotografii, imortalizarea momentelor esențiale ale existenței cu camera video, compunerea de text la ordinator, interacția ludică și didactică cu același actant: ordinatorul). În această nouă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
incomplet lingvistic) pot prelungi sau contrazice enunțul. Gesturile substitutive nu sînt esențiale în comunicarea contemporană (apariția lor este legată de situații speciale: distanța prea mare între participanți, necunoașterea limbii, emoție puternică). 8.5. Gestul în discurs În cofuncționarea gestualitate/limbaj, praxisul gestual joacă deci o serie de roluri: Gestul care se substituie enunțului din rațiuni fizice (distanță, zgomot), psihologice (mai ales în cazul reacțiilor negative cînd o privire plictisită sau dezaprobatoare se poate totuși retrage prudent în umbra lui "Dar n-
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
postură. Determinate de ansamblul normelor, conduitelor, valorilor comunității, gesturile au permis discriminarea între: * societăți caracterizate de un contact puternic high contact: Europa mediteraneană, America latină, societățile arabe; * societăți caracterizate de un contact scazut low contact: Europa nordică, Extremul Orient. Diferențele în praxisul gestual se manifestă atît cantitativ (gesticulația italienilor este percepută ca excesivă și ridicolă de alte grupuri), cît și calitativ (alături de gesturi cu aceeași semnificație în diverse culturi care confirmă ipoteza gesturilor ca semne motivate, există și o multitudine de gesturi
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
început să prindă contur: 1. existența unei biblioteci medicale foarte bine pusă la punct, în care se găseau toate revistele de specialitate din presa medicală românească și patru reviste de circulație internațională: Lancet, La Revue de Practiciene, Press Medicale și Praxis, la care se adăugau tratate de specialitate în limbile engleză și franceză, care se achiziționau periodic pe măsură ce apăreau, în cadrul unui program special al ministerului sănătății; 2. existența unui cadru organizatoric la nivelul fiecărui județ, prin filialele județene ale Uniunii Societăților
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]