1,382 matches
-
găsea pentru toți. Ceva din trăirile precreștine se pare că uneori mai dăinuie În subconștientul celor de astăzi și poate ceva mai mult În cel al Înaintașilor. Marea jale care dăinuia În sufletele celor rămași părea a lua sfârșit odată cu praznicul. Ici acolo se puteau auzi voci: bine că l-a strâns Dumnezeu, săracul, poate că acolo e mai bine de el! sau: Nu mai fi supărată, Ileană, că până la urmă toți acolo ajungem!. Pentru daci, se știe că moartea era
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
noastre se crede că În primele trei zile după moarte sufletul defunctului veghează prin preajmă și vede tot ce se Întâmplă, fiind atent mai ales dacă se respectă toate datinile. A treia zi, după slujba de pomenire, avea loc micul praznic când se dădeau de pomană din hainele defunctului. Până la patruzeci de zile se credea că sufletul colindă toate locurile pe unde a umblat În timpul vieții, iar apoi trece prin vămile văzduhului. De aceea, până se Împlinesc cele patruzeci de zile
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
locurile pe unde a umblat În timpul vieții, iar apoi trece prin vămile văzduhului. De aceea, până se Împlinesc cele patruzeci de zile, nu era bine să-l vorbești de rău pe cel care s-a dus. Acum se făcea iar praznic și slujbă de pomenire. Până la această dată toată Îmbrăcămintea pe care o avusese cel plecat dintre noi trebuia dată pomană la sărmani. Praznic și slujbă religioasă de pomenire se mai ținea la un an și la șapte ani. Cel rămas
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
era bine să-l vorbești de rău pe cel care s-a dus. Acum se făcea iar praznic și slujbă de pomenire. Până la această dată toată Îmbrăcămintea pe care o avusese cel plecat dintre noi trebuia dată pomană la sărmani. Praznic și slujbă religioasă de pomenire se mai ținea la un an și la șapte ani. Cel rămas văduv sau văduvă, dacă vroia să se recăsătorească, doar după acești ani ar fi avut dezlegarea să o facă. Altfel, intrau În gura
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ale sufletului sunt atinse și vibrează atunci când au loc evenimente plăcute, în locurile dragi, și cu oamenii dragi; r. 38 40 : „Să dea D-zeu tot anul să fie sărbători și numai o zi de lucru, și atunci să fie praznic și nuntă” dorința de a sta și de a 74 petrece continuu în mijlocul oamenilor; eternizarea stărilor de bine; p. 220, r. 12 13 : „cată să nu dăm cinstea pe rușine și pacea pe gâlceavă!”îndemn la păstrarea unui bun renume
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
scris istorie și care vor rămâne în Istorie pentru toate vremurile ce vor veni. Satul este de pe vremea marelui Ștefan, biserica noastră împlinește 150 de ani de la prima sfințire; nu ne-a poruncit nimeni dintre înaintașii noștri să facem acest praznic creștin și laic, nici noi nu poruncim celor care vor veni după noi, dar putem să sugerăm tuturor că fără astfel de sărbători ale localității și astfel de oameni plini de putere și noblețe ar putea dispărea iubitul nostru sat
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
neapărat ne-am luat. Pe viață. Sunt fericit că am reușit să mă încui în casă cu ea, dar fericirea n-a durat decât o oră. A sunat telefonul, șeful m-a felicitat și m-a trimis la dracu' în praznic, să dezleg altă enigmă, căci sucombase un pârlit de un cui al altuia. Peter Cheyney La pescuit pe Șontea Motorul „Zambilicăi” fornăia vesel, intuia probabil că avea să facă cu noi un drum lung, în căutarea acelei împărății a apelor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de Șerban Vodă m au legat simțăminte pe care moartea nu poate să le dezlege. Așa că, împreună cu stăreția mânăstirii Cotroceni pe care răposatul a ctitorit-o, voi să mă îngrijesc de panihida lui. Aceasta se va face în sâmbăta dinaintea praznicului Sfântului Nicolae, la mormântul voievodului, după care o rog pe văduva și pe copiii iubitului meu prieten să se retragă la moșia Drăgănești, ca să-i țină pomenile și la ctitoria sa de acolo. Tot așa, o rog pe doamna Maria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sub loviturile tunului nemaivăzut de mare, să intre ienicerii și bașbuzucii prin Kerka Porta, să pătrundă în biserici și să taie femeile, copiii și invalizii adunați la sfânta liturghie. „Pe deal la biserica Sfânta Teodosia era hram, 29 mai fiind praznicul sfintei, și obiceiul era ca toate fecioarele din oraș, înveșmântate în alb și încununate cu trandafiri, să urce în cortegiu treptele dealului spre preoții în odăjdii albe argintii ce așteptau în ușa pronaosului cu cruci și evanghelii în mâini. Erau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apoi a cerut să fie lăsat să doarmă, se simțea obosit. S-a trezit la toacă. Doamna mea și doamna Ilinca au crezut că s-a făcut bine după împărtășanie, avea obrajii rumeni și era tare vesel. Era 28 iulie, praznicul sfinților diaconi Prohor și Nicanor.S-a ridicat din pat și a vrut să iasă în foișor. S-a îmbrăcat aproape singur și a venit sprijinit de soața lui până în grădină. A ridicat ochii și s a uitat spre munți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
afară intra un aer cald, aproape înăbușitor, cerul deși senin era lăptos și asta mărea zăpușeala. Era 28 iunie. Mâine, după liturghia de la Mitropolia de la Adrianopol, vom porni să prindem convoiul deja plecat, începu voievodul să-și facă planuri. Este praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Îmi pare bine că ne am lămurit cu neamul Mavrocordaților. Azi când a venit să-și ia rămas bun de la noi mi-a dat să înțeleg că i-a părut rău că a fost amestecat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
semănat în arăturile negre și-și aștepta ploile. Drumurile erau sub stăpânirea turmelor ce se trăgeau spre munte venind dinspre Balta Brăilei unde iernaseră. La Mogoșoaia grădinile își revărsau prinosul de floare până spre lacul albit de nuferi. Mâine e praznicul Sfinților Mari Împărați Constantin și Elena, cei deopotrivă cu apostolii, și după sfânta liturghie de la Mitropolie, unde este și zi de hram și după ospățul de la curte, Constantin Vodă, plecând spre Târgoviște, va poposi spre seară pentru trei zile aci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcut treburi, poruncește doar și isprăvniceii or să îndeplinească totul. E drum de două ceasuri. — De ce mă ispitești, neică Mihai? Două ceasuri dus, pe urmă întorsul, și eu trebuie cu soru-mea să ajungem la vecernie la Mitropolie că mâine este praznic mare. Unde mai pui că și prâslea e cu noi. Stanca ajutată de slugile venite în grabă se coborî și ea din trăsură și se apropie salutându-și unchiul. Spătarul o măsură din cap până în picioare și, mulțumit, întrebă: — Aud
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
căpitanii și lefegiii, aiurea, prin bălțile Dunării, chipurile după hoți, ca să ne poată prinde mai ușor și să ne trimită legați la Istanbul. Sultanul ne e prieten, dar până când? Doamne, iartă-mă și ajută-mă să mă pot bucura de praznicul Sfintei Tale Învieri, ajută-mă să pot ierta, să pot să-mi iubesc vrăjmașii... Denia se termina și arhimandritul ieșit în mijlocul bisericii, aplecând cartea spre lumina pe care o ținea un diacon, prinse a citi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Hotin și a oprit la București ca să-i dea vodă salahori pentru curățirea Prutului”, așa gândeau boierii și negustorii din oraș văzându-și de treburile lor, pentru că venea Paștele și erau multe de pregătit. A doua zi, miercuri 25 martie, praznicul Sfintei Bunei Vestiri, se ținea divan mare la curte. Când trimisul sultanului intră în divan, domnul și marii boieri se ridicară în picioare pentru a-l întâmpina cum se cuvine. Constantin Vodă îi ieși în cale și, zâmbind calm, îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peste măsură. Aproape de Giurgiu, când să treacă hotarul spre raiaua turcească, s-au oprit din nou și Io Constantin Voievod și-a luat rămas bun de la boierii săi, rugându-i să se întoarcă la rosturile lor și urându-le ca praznicul Învierii lui Hristos să-i găsească împăcați creștinește și cu cugete curate. Boierii lăcrimau, doamna Marica plângea, la fel și celelalte femei, doar vodă și cei patru feciori ai săi zâmbeau ca de pe zugrăveala de la Hurezi, doar că între sprâncene
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
legată o funie ce se prelingea spre pârău. Curioasă, ca mai toate femeile din sat, țața Aglaia s-a aplecat să vadă ce este. țipătul ei a oprit nunta, iar mâncarea și tot ce mai rămăsese le-au pregătit pentru praznic. - Anica, trebuie să plângă în brațele unei ființe vii... Asta părea că-i șoptește vântul. Dar nu mai putea îndura ocara și vorba lumii. A stat așa nemișcată în mijlocul pădurii așteptând să treacă, să se trezească și să plângă ca
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mai de seamă, cărturarii și bătrînii norodului s-au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa; 4. și s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 5. Dar ziceau: Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod." 6. Cînd era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, 7. s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și pe cînd sta El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Ce vreți să-mi dați și-L voi da în mîinile voastre?" Ei i-au cîntărit treizeci de arginți. 16. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mîinile lor. 17. În ziua dintîi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, și I-au zis: "Unde vrei să-Ți pregătim să mănînci Paștele?" 18. El le-a răspuns: "Duceți-vă în cetate la cutare om, și spuneți-i: "Învățătorul zice: "Vremea Mea este aproape; voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
învinuirile preoților cei mai de seamă și bătrînilor. 13. Atunci Pilat I-a zis: "N-auzi de cîte lucruri Te învinuiesc ei?" 14. Isus nu i-a răspuns la nici un cuvînt; așa că se mira foarte mult dregătorul. 15. La fiecare praznic al Paștelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei. 16. Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba. 17. Cînd erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: "Pe care voiți să vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
iaca așa!... Tocmai era să-i povestesc dumnealui, domnului locotenent, dar cum m-a luat cu fata, am și uitat, uita-m-ar moartea! ― Doamne, iartă-ne păcatele și apără-ne de primejdii! murmură preotul, închinîndu-se cu evlavie. Moartea ține praznic mare în vremurile de azi... O, Doamne, neînțelese sunt și prea înțelepte hotărârile tale! Fie-ți milă de slăbiciunule noastre și nu ne lăsa fără mângâiere acum și pururea, amin! Apostol Bologa își făcu cruce de trei ori, cu ochii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
credință ne împinge, cel mai adesea, frica. Dacă în fața lui Dumnezeu suntem egali, de ce pe pământ ni se fac sumedenie de dosare? Sintagma “frica lui Dumnezeu” nu se potrivește unei religii a tuturor toleranțelor. Ortodocșii se luptă din greu cu praznicele. Refuzul transcendentului înseamnă o cantonare în burdihanul nesățios al comodității. Stalin și Hitler nu au fost primiți în Iad. Ca să nu se coalizeze cu Diavolul. Nu cred că spre Dumnezeu trebuie să ne îndrume îngerul spaimei. Eradicarea sărăciei în lume
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Premiului Nobel pentru pace înseamnă uneori un cumplit măcel. Unele primării nu mai fac trotuarele. La lasă doar în grija damelor. Principala mascotă a tineretului de astăzi rămâne prezervativul. Prin sentimentele noastre adie o briză de manele. Unii iau de la praznic cât pot duce, nu cât pot mânca. În cazul delicvenților, inteligența ar putea fi o circumstanță agravantă. Răutatea debutează cu cenzurarea admirației. Comoditatea ne obligă să mizăm pe frivolitate. La noi, capra vecinului nu poate avea decât un destin implacabil
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de reforme să se ocupe doar reformații. Bărbații tomnatici se plimbă cu tinerele doar ca să le compromită. Nu toate muștele din ciorbă de la cantina sunt subvenționate. Pe unele le plătim noi. Banii mulți îți împuținează libertatea. Politicienii popoarelor sărace fac praznice opulente. Amărâții sporesc sărăcia planetei, îmbogățind-o cu foarte mulți copii. Cei care au scos limba în fața valorilor, au fost nevoiți, până la urmă, să și-o înghită. Când libertatea este bezmetică, unii consumă și cota celor care vor veni după
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vie la Miroslava Iașilor pe 5 pogoane tocmai la Odobești. Da’ cine știe? Poate „preosfințitul mitropolit... Iacov” o fi având glas de sirenă și bietul egumen de Putna n-a priceput cum și-a făcut drum tocmai la „Dracu-n praznic” doar pentru 5 pogoane de vie! Așa se întâmplă când tu, muritor de rând, te afli în fața celui care are pâinea și cuțitul în mână... Ei, da’ să nu dăm bucuria pe scârbă, ci să vedem cum pe „rugătorii noștri
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]