2,576 matches
-
Asia de Est nu a moștenit din perioada Războiului Rece un grup bine dezvoltat de instituții internaționale (Buzan și Segal, 1994, pp. 15-17). Într-adevăr, instituționaliștii înșiși au recunoscut că în contextul asiatic nu există condițiile care să le susțină predicțiile. Joseph Nye, în calitate de Asistent al Secretarului Apărării în 1995, a recomandat ca SUA să mențină o prezență militară defensivă puternică în Asia de Est, ca bază a dezvoltării multilateralismului în regiune (Office for International Security Affairs, 1995; vezi și Nye
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
consolidarea capacităților Japoniei de apărare împotriva rachetelor balistice a cauzat anumite îngrijorări în China. Totuși, în mod remarcabil, sugerează și o posibilă reducere a personalului SDF, de la numărul curent, de 180.000, la 150.000 (Sasae, 1994, p. 17). În ciuda predicțiilor neorealiste, Japonia a luat în considerare cu precauție chestiunea statutului de membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU în perioada post-Război Rece, și evită îndepărtarea de politicile existente de multă vreme (Drifte, 2000). Astfel, instituționaliștii pot identifica dovezi semnificative
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un rol critic în explicarea comportamentului și efectelor internaționale în modelul liberal. De asemenea, liberalismul anticipează că statele care adoptă o orientare competitivă asupra securității și/sau o tendință economică mercantilistă vor fi presate să internalizeze o identitate liberală. Această predicție va fi evaluată în secțiunea finală, unde abordăm opțiunile strategice ale Japoniei. Mai întâi, totuși, este necesar să stabilim că rolul jucat de factorii interni în modelarea politicii externe a Japoniei în perioada post-Război Rece este mai autonom decât au
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interni în modelarea politicii externe a Japoniei în perioada post-Război Rece este mai autonom decât au anticipat neorealismul și instituționalismul. Există semnale că strategiile Japoniei după Războiul Rece îi influențează politica externă într-un mod ce prezintă anomalii atât pentru predicțiile neorealiste, cât și pentru cele instituționaliste. Heginbotham și Samuels notează că faptul că Japonia nu s-a remilitarizat este problematic pentru neorealism. Așa cum indică NDPO, "există puține dovezi că planificatorii japonezi se gândesc cu adevărat la o strategie de apărare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Est, anunțul japonez din 1991, că, în viitor, ODA acordată de Japonia va fi legată de comportamentul militar chinez, s-a dovedit a fi lipsit de conținut (Heginbotham și Samuels, 1999, p. 195). Un astfel de comportament contrazice puternic esența predicțiilor neorealiste despre comportamentul Japoniei în sistemul internațional după Războiul Rece. Diplomația economică a Japoniei ridică probleme la fel de semnificative pentru predicțiile instituționaliste. Afirmațiile instituționaliste trec cu vederea relațiile economice dificile ale Japoniei cu statele industrializate, precum și semnificația gaitsu. După cum s-a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a dovedit a fi lipsit de conținut (Heginbotham și Samuels, 1999, p. 195). Un astfel de comportament contrazice puternic esența predicțiilor neorealiste despre comportamentul Japoniei în sistemul internațional după Războiul Rece. Diplomația economică a Japoniei ridică probleme la fel de semnificative pentru predicțiile instituționaliste. Afirmațiile instituționaliste trec cu vederea relațiile economice dificile ale Japoniei cu statele industrializate, precum și semnificația gaitsu. După cum s-a menționat, acest fapt este vizibil în relațiile comerciale ale Japoniei cu Occidentul în anii 1990. Situația s-a agravat în timpul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mercantilă, ele pot dezvolta o relație complementară. De asemenea, realismul mercantil explică de ce există anomalii în utilizarea deciziei Japoniei de a nu se remilitariza pentru interpretarea strategiilor ei în termeni instituționaliști. Conceptul de realism mercantil și instituționalismul au în comun predicția că statele acordă cea mai mare prioritate intereselor economice. În acest sens, cele două perspective prevăd că Japonia va adopta o reacție în primul rând non-militară față de sfârșitul Războiului Rece. Totuși, instituționalismul nu poate explica modul în care Japonia este
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că Japonia va adopta o reacție în primul rând non-militară față de sfârșitul Războiului Rece. Totuși, instituționalismul nu poate explica modul în care Japonia este preocupată de urmărirea unei strategii non-militare. Relațiile economice japoneze cu statele asiatice nu se potrivesc cu predicțiile modelului instituționalist, pentru că ele sunt foarte politizate. Totuși, tocmai astfel de tendințe se potrivesc foarte bine în cazul unei strategii realiste mercantile. Tendința ca Japonia să întrețină bune relații economice cu vecinii asiatici, în timp ce relațiile cu puterile occidentale continuă să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de structurile interne" (Katzenstein și Okawara, 1993, pp. 116-117; vezi și Macleod, 1997; Inoguchi și Jain, 2000; Katzenstein și Okawara, 2001). În ciuda sfârșitului Războiului Rece, Japonia continuă să exprime preferințe strategice dezvoltate la începutul perioadei postbelice. În general, putem susține predicțiile modelului liberal, deși aceasta nu înseamnă că Japonia și-a conturat un set liberal de preferințe strategice. În schimb, comportamentul din politica externă japoneză iese din cadrul prevăzut de neorealism și instituționalism, din cauza influenței identității interne asupra comportamentului său internațional. O
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
realismului mercantil, aceasta ar însemna că strategiile japoneze privind investițiile și acordarea de ajutor pentru China vor deveni mai rigide. La rândul lor, aceste evoluții economice vor susține rivalitățile chino-japoneze. În cele din urmă, orientarea către o strategie pe direcția predicțiilor neorealiste ar face jocul unei anumite grupări în interiorul Japoniei cea a "naționalismului tradițional" (Tadokoro, 1994, p. 1014). Deși aceasta nu este o poziție care să câștige popularitate în rândul reformatorilor, neorealiștii ar putea afirma că, probabil, sprijinul în acest sens
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care a avut de suferit pentru că nu a reușit să urmeze această direcție. Probabil că cel mai bun exemplu este disputa Japoniei cu Uniunea Sovietică privind Insulele Kurile, din 1991. La suprafață, s-ar putea considera că intransigența japoneză confirmă predicțiile neorealiste privitoare la multipolaritatea emergentă. Totuși, în literatura de specialitate apare frecvent opinia că reacția Japoniei a fost determinată mai mult de relațiile sale de dependență cu SUA, și mai puțin de conflictul structural cu Uniunea Sovietică. Din această perspectivă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
internațional emergent care o încurajează să se îndepărteze de orientarea realistă mercantilă. În prezent, Japonia trebuie să joace un rol mai activ în negocierea și susținerea unei structuri mai egale a relațiilor dintre marile puteri. O astfel de analiză corespunde predicțiilor teoriei liberale despre tiparul general al activității instituționalizate ce apare în sistemul internațional după Războiul Rece. Această analiză ridică întrebări importante privind ceea ce Buzan numește "relația Japoniei cu sine" (Buzan, 1995, p. 38). Presiunile din sistemul internațional prezintă provocări majore
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de China în perioada 1989-1999. În baza acestei discuții vom concluziona cu privire la tipul reacției Chinei față de sfârșitul Războiului Rece, și la opțiunile ei strategice în sistemul internațional emergent. Neorealismul Waltz, Layne și Mearsheimer au folosit modelul neorealist pentru a face predicții cu privire la comportamentul Chinei în sistemul internațional post-Război Rece, identificând-o ca o "putere în afirmare" în structura de putere internațională (Waltz, 1993; Layne, 1996; Mearsheimer, 2001). Într-adevăr, Dibb observă consensul general conform căruia China poate susține rate de creștere
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Munro observă că posibilitatea unificării coreene ar putea fi un factor important în schimbarea atitudinii Chinei față de prezența militară a SUA în Asia de Nord-Est (Bernstein și Munro, 1997, p. 30). O astfel de schimbare ar fi în concordanță cu predicția neorealistă potrivit căreia China va fi împinsă treptat către conflict cu status quo-ul regional. Totuși, Beijingul consideră că viitorul Taiwanului este principala problemă din dezbaterea dintre SUA și China. Documentul emis de administrația chineză în 1993, cu privire la reunificarea Chinei a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a exprimat și îngrijorarea cu privire la posibila achiziționare de către China a tehnologiei de alimentare în aer, și a emis avertizări publice cu privire la achiziționarea unui portavion (Segal, 1993, p. 30; Roy, 1994, p. 163). Se poate afirma că astfel de tendințe sprijină predicțiile neorealiste privitoare la conflictul structural emergent între Japonia și China. Rolul Chinei în dinamica geopolitică din Asia vine în sprijinul interpretării neorealiste a strategiilor sale post-Război Rece. China a afișat o perspectivă de sumă nulă asupra suveranității sale în Hong Kong
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
diplomatică majoră în Africa. Totuși, odată cu progresele modernizării economice a Chinei, aceste contacte au devenit depășite (Snow, 1994, p. 320). Așadar, tiparul general al relațiilor Chinei cu Rusia, India și Pakistan, precum și cu state africane poate fi înțeles în termenii predicțiilor neorealiste. China are relații avantajoase cu aceste state când este marginalizată, dar pe măsură ce marginalizarea se reduce, politicile ei reflectă interese ce decurg din capacitățile în schimbare. Conform analizei neorealiste, comportamentul Chinei față de menținerea păcii de către ONU reflectă puternic o preocupare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a fost motivat în primul rând de preocupările legate de influență, și nu de o transformare fundamentală a atitudinilor sale față de suveranitate (Gill și Reilly, 2000, p. 50). Astfel, comportamentul Chinei în privința intervenției internaționale pe parcursul anilor 1990 este compatibil cu predicțiile neorealiste. Poziția Chinei cu privire la regimul de non-proliferare poate fi interpretat ca reflectând un comportament compatibil cu neorealismul. China a aderat la Tratatul de Neproliferare în 1992, la extinderea acestuia în 1995 și la Regimul de Control al Tehnologiilor pentru Rachete
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nucleară în cadrul regimului, NPT și extinderea NPT din 1995 nu au constrâns în nici un fel capacitatea Chinei de a dezvolta arme nucleare (Godement, 1997, p. 103). Acțiunile Chinei de a controla proliferarea nucleară în Coreea de Nord sunt în totalitate compatibile cu predicțiile neorealiste datorită interesului ei față de luarea unor astfel de măsuri. Mai mult, China nu a susținut sancțiunile economice impuse de Consiliul de Securitate al ONU, ci a insistat asupra acțiunii bilaterale. Prin urmare, China a făcut ca eforturile sale să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
anuleze sancțiunile din domeniul înaltei tehnologii, și a subliniat că angajamentul său nu este în nici un caz ireversibil (Godement, 1997, p. 102). Mai mult, au existat în continuare acuzații că RPC încalcă regulile regimului (Mullins, 1995, p. 138). Astfel, conform predicțiilor neorealiste, MTCR fie este atât de slab încât nu impune constrângeri reale asupra transferurilor de rachete ale Chinei, fie este ineficient, probabil. În cele din urmă, aspecte ale strategiilor economice ale Chinei aduc dovezi care sprijină argumentele neorealiste. Surplusul comercial
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Asia de Est. Relațiile Chinei cu alte state din sistemul internațional s-au schimbat în funcție de capacitățile ei relative, iar atitudinile față de intervenție și regimul de non-proliferare, precum și față de includerea în OMC indică tipare de comportament care pot fi asociate cu predicțiile neorealiste. Instituționalismul Potrivit teoriei instituționaliste, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare instrumentală pentru state. În anumite condiții, statele vor fi încurajate să instituționalizeze aspecte ale interrelaționărilor lor, atunci când acest lucru facilitează urmărirea intereselor naționale. Totuși, când instituționalizarea impune costuri nete
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
p. 109; vezi și Wallerstein, 1996, p. 64). Un astfel de comportament reflectă recunoașterea tacită a normelor MTCR. Aderarea Chinei la Tratatul de Interzicere Totală a Testelor Nucleare (CTBT) în iunie 1996 poate să ofere dovezi și mai puternice în favoarea predicțiilor instituționaliste. În timp ce China a desfășurat un test nuclear în 1995, acceptarea unui CTBT de nivel zero i-a înghețat capacitățile nucleare. Comentatorii explică acceptarea de către China a CTBT prin referire la faptul că acesta prevede "câștiguri de securitate ... într-o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
acord cu SUA, care garanta accesul bilateral pe piață, și prin care se angaja să abordeze majoritatea chestiunilor dificile legate de accederea în OMC (Pearson, 1999, p. 337). De asemenea, implicarea Chinei în APEC începând cu 1991 oferă dovezi în favoarea predicțiilor instituționaliste. Pe lângă faptul că îi crește statutul, China consideră că APEC este un mijloc pentru urmărirea obiectivelor de accedere în OMC, și mai ales un mijloc prin care să preseze SUA cu privire la non-discriminare. Angajamentele APEC "sunt mai puțin specifice decât
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în mod implicit (Funabashi, 1994, p. 44; Yahuda, 1996a, p. 215). Faptul că în anii 1990 China s-a folosit din plin de normele regimurilor economice internaționale și s-a adaptat la ele poate fi interpretat ca venind în sprijinul predicțiilor instituționaliste referitoare la comportamentul ei. Totuși, în ansamblu, trebuie făcute câteva observații generale cu privire la punctele tari ale interpretării instituționaliste a strategiilor Chinei după Războiul Rece. Susținerea instituționalismului se bazează pe argumentul negativ potrivit căruia, deși China se comportă tot mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
comportamentului și a efectelor pe plan internațional în modelul liberal. De asemenea, liberalismul anticipează că statele care adoptă o orientare competitivă față de securitate și/sau o tendință economică mercantilistă vor fi presate să internalizeze o identitate liberală. Vom evalua această predicție în secțiunea finală, unde abordăm opțiunile strategice ale Chinei. Mai întâi, totuși, este necesar să stabilim că rolul jucat de factorii interni în modelarea politicii externe a Chinei a fost mai autonom în perioada post-Război Rece decât a anticipat neorealismul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statutul, ci identitatea (Beylerian și Canivet, 1997, p. 222). Astfel, spre deosebire de alternativele neorealiste și instituționaliste, realismul identității surprinde clar modul distinct prin care politica externă chineză reflectă complexitatea relației dintre autoritatea internă a regimului și mediul extern. În linii mari, predicțiile modelului liberal cu privire la strategiile Chinei după Războiul Rece pot fi convingătoare. Aceasta nu înseamnă că China și-a conturat un set în general liberal, de preferințe strategice. În schimb, comportamentul Chinei în politica externă trece dincolo de predicțiile neorealiste și instituționaliste
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]