1,913 matches
-
apuce de afacerile trecătoare, aveau o inimă atît de sfîntă și sufletul cu adevărat episcopal încît nu făceau aceste lucruri decît cu nemărginită durere și cu lacrimi, nu așa a fost și cu succesorii lor. De la episcopatul sărac și ostenitor, predicat de Evanghelie, și de la grija nemijlocită pentru suflete, toți cei care erau mînați de un spirit secular, de lăcomia după bogății și de aviditatea de putere profană erau atît de departe de episcopat prin ei înșiși; și, așadar, nu găseau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
te-ai Întors la vremurile bune. Neveste-tii Începe să-i placă de-adevăratelea să și-o tragă cu tine, prima dată după ani buni. Funcționează, Charles... — Dar rețeta e Îngrozitoare. Altă cale nu mai există? Ai putea să le predici, să devii Savonarola de pe Costa del Sol. — Am Încercat, răspunse Crawford, privindu-se posomorît În oglinda retrovizoare. Niciun Mesia nu se poate pune cu ora de siestă. Infracțiunea are o istorie respectabilă - Londra lui Shakespeare, Florența familiei Medici. Furnicar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Andrei vocația spre adevăr și s-a format la picioarele lui Iisus. De acum va arăta prin viața sa urmarea lui Hristos, va convinge pe alții și va transmite învățătura Evangheliei. A efectuat o primă călătorie misionară împreună cu apostolul Ioan, predicând în cetățile Asiei, întemeind comunități creștine în Antiohia, Efes, Elicori (numită Niceea, pe vremea lui Traian) și până la Bizanț, pregătind astfel calea apostolului Pavel. Purta un toiag, cu Cruce la capăt, prin care făcea minuni, ca oarecând Moise (Ieșire 15
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
istorie sătească a d-lui Ion Slavici! Popa Tanda, prin caracterul lui cam prea drept, își atrage defavoarea mai marilor lui și se vede strămutat în mizerul și sălbăticitul sat Sărăcenii din Valea-Seacă. Aici preotul începe în anul dintâi să predice poporenilor săi cu multă seriozitate Evangelia îndreptării. Când vede că predica e în zadar încearcă in anul al doilea batjocura și în anul al treilea dojana. Toate însă sânt degeaba; în mijlocul sărăciei și lenei obștești-se și vede pierdut în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a milioane de oameni se bucură, ca și când ieri proconsulul Pilat din Pont și-ar fi spălat mînile ș-ar fi rostit acea mare, vecinică îndoială a omenirii: "Ce este adevărul? ". Ce este adevărul? De două mii de ani aproape ni se predică să ne iubim, și noi ne sfâșiem. De mai multe mii de ani Buddha-Cakya-Muni visează împăcarea omenirii, liniștea inimei și a minții, îndurarea și nepizmuirea, si cu toate aceste de tot atâtea mii de ani, de la începutul lumii, războaiele presură
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
extremitate într-alta și au început să ieie o atitudine violentă față cu Rusia; noi însă am rămas consecuenți, adică rezervați, plini de respect, dar demni si hotărâți. {EminescuOpX 82} "Romînul" dezmințea încă știrea despre cererea de retrocedare a Rusiei, predica încă cetitorilor săi încredere în generozitatea țarului, pe când, luând act despre zgomotul răspândit, noi puneam la îndoială temeinicia lui, dar în acea vreme declaram scurt, cuprinzător, cu demnitate și hotărît: Nu dăm nimic Rusiei si nu primim nimic de la Rusia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mai apropiați decât neamul evreilor poloneji. Această deosebire între cele două mari neamuri ale jidovimei moderne e în genere recunoscută chiar de către istoriografi prieteni ai evreilor, precum era de ex. răposatul H. Wuttke. Dar și d. Graetz concede deosebirea aceasta, predicând mereu contra aristocraților marani. El se preface a nu înțelege simplul mers al gândurilor mele; el [î]mi substituie lucrul așa ca să facă să se crează cumcă eu n-aș fi știind că evreii poloni au fost mai blând tractați
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
astfel fierb mereu cuvintele de hulă asupra "îngîmfatei fiice a mumei robite", asupra "Dumnezeului răstignit", asupra,, abisului pe care creștinismul l-a săpat între sine și rațiune". Apoi se susține de-a dreptul că "e cu totul neadevărat cumcă creștinismul predică generală iubire de oameni și frăție" (197) și apoi: "în realitate nici un evreu n-a fost Shylock, desigur însă nu creștin". "Un domn anume Israel Jacobsohn introdusese în sinagogă rugăciuni germane și confirmațiunea ("recitarea ca din minaveta crezului", zice cartea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fiindcă Schleiermacher a ademenit pe evreii din Berlin la creștinism*, d. Graetz compară activitatea acestui bărbat cu cultul Astartei (181 sq). Din mijlocul acestor virtuozități dumnealui asigură în fine că e "prejudițiu prostesc sau minciună când cineva zice că jidovismul predică ură contra creștinătății" O seamă de cititori vor fi punând toate acestea în socoteala zelului religios; dar pentru hulirile sale în contra Germaniei d. Graetz nu poate solicita o asemenea scuză. "Germanii, acești inventori ai servituții, ai nobilimii feudale și simțului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
d. Graetz nu poate solicita o asemenea scuză. "Germanii, acești inventori ai servituții, ai nobilimii feudale și simțului comun de slugărnicie. " - astfel ne descrie d-sa (260). Boerne în tinerețe - zice - era deja atât de germanizat prin "amețeală patriotică, încît predică ascultare oarbă" (372). "Boerne la maturitate însă și Enric Heine deveniră doi îngeri răzbunători, cari biciuiră cu vergi de foc căpățînele strâmbe ale germanilor și descoperiră fără cruțare meschina lor micime" (367). "Străvechiul nostru timp german îl răpi la admirare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
arată mai degrabă că se născuse într-o lume încă neieșită din barbarie, decât că îi e proprie omului crima abjectă. Cristos a fost un bărbat vânjos, dacă a putut străbate tot timpul provinciile Palestinei pe jos, mâncând puțin și predicând neobosit. Numai pe cruce a avut un moment de slăbiciune, s-a simțit singur în fața morții, iar noi, reintegrați în univers, putem trece mai ușor pe sub pod, cum spune Stendhal." "Și mai ușor cu un tub, ca în vis", a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
consecinționale în cristalizarea conștiinței naționale engleze. În primul rând, ruperea de Roma a favorizat configurarea unei identități distincte în cadrul lumii creștine. În al doilea rând, ideea lui Martin Luther a "preoției universale", centrală doctrinei protestante, potrivit căreia dreptul de a predica învățătura creștină nu este monopolul tagmei clericale, ci este prerogativa tuturor membrilor comunității religioase, a promovat individualismul raționalist pe care se sprijinea ideea națiunii în Anglia. În al treilea rând, protestantismul a promovat alfabetizarea în masă a populației, ca efect
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ultima parte a secolului al XIX-lea. În paralel cu aceste evoluții politice, autoritatea statală, devenită unitară și centralizată, a continuat procesul de transformare a școlii într-o "a doua biserică" (Melidon, 1874, p. VIII) din amvonul căreia s-a predicat "Evanghelia națională" (Ghibu, 1975, p. 118). Cărturari militanți ai ideii naționale ca Simion Bărnuțiu au elaborat, prin scrierea de tratate de specialitate, o nouă viziune asupra naționalității care a fost rapid pusă în circulație în literatura școlară. S-a produs
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
societatea comunistă a-națională. Însă nu toți socialiștii au fost dispuși la compromisul tactic, în care vedeau o ireparabilă compromitere doctrinară. Facțiunea rămasă fidelă purismului socialist, conștientă de inconciliabilitatea funciară dintre doctrina socialistă și crezul naționalist, este reprezentată de antipatriotismul predicat cu ostentație de Gustave Hervé. Refuzând cu obstinație orice compromis doctrinar pe care l-ar recomanda tactica concesiilor politice, Hervé a împins raționamentul socialist până la consecințele sale logice ultime. Iar concluzia terminală, singura autorizată de logica principiilor politice, este necesitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin care să înfăptuiască revoluția socială (ibidem, p. 142). Patria proletară transnațională la care visează socialiștii este prefigurată în sindicalismul antipatriot, întemeiat pe loialitatea clasială triumfătoare chiar și atunci când aceasta se împotrivește intereselor naționale. Hervéismul, cu al său ax ideologic predicând purismul antipatriotic al socialismului, a reprezentat doar un curent intelectual care a trecut fără să lase aluviuni politice concrete. Cu totul altfel au stat lucrurile în Uniunea sovietică, în care linia concesionistă recomandată de formula "național în formă, socialist în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a lucrurilor“. Râsul vesel se iscă din nou, musafirii se înviorară; toți se ridicară de la masă ca să-și dezmorțească picioarele și să se plimbe pe terasă. Numai Keller rămăsese nemulțumit de discursul lui Lebedev și era extrem de surescitat: — Atacă civilizația, predică barbaria din veacul al doisprezecelea, se fandosește, și o face chiar fără nici un pic de inocență sufletească: cum și-a agonisit casa, dați-mi voie să întreb? întreba el cu voce tare, oprindu-i pe toți și pe fiecare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de faptul că lucrurile s-au încheiat atât de bine, mi-a mulțumit pentru ceva, mi-a explicat ce bine se simte acum, după o faptă bună, mă încredința că tot meritul îmi aparține și că degeaba mulți susțin și predică acum că o faptă bună, singulară, nu înseamnă nimic. Și eu aveam un chef grozav de vorbă. Cine atentează la «pomana» singulară, am început eu, acela atentează la natura omului și-i disprețuiește demnitatea personală. Dar organizarea «pomenei obștești» și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o mânăstire catolică din străinătate. Nu știu cum se face că ai noștri nu rezistă, dacă cedează acestor inși... descurcăreți... mai ales în străinătate... — Cred că astea ni se trag de la... oboseala noastră, bolborosi competent bătrânelul. Și au o manieră de a predica... elegantă, originală... se pricep și să te sperie. Și pe mine, la Viena, în opt sute treizeci și doi, m-au speriat, credeți-mă, dar nu am cedat și am dat bir cu fugiții, ha-ha! — Am auzit că atunci, domnul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din nou, extrem de surescitat și peste măsură de tăios. Asta în primul rând. Iar în al doilea rând, catolicismul roman e mai rău decât ateismul însuși, asta-i părerea mea! Da, asta-i părerea mea! Ateismul nu face decât să predice zeroul, dar catolicismul merge și mai departe: predică un Hristos denaturat, pe care tot el l-a ponegrit și profanat, un Hristos contrar celui adevărat! Catolicismul îl predică pe Antihrist, jur, vă asigur de asta! E convingerea mea personală, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tăios. Asta în primul rând. Iar în al doilea rând, catolicismul roman e mai rău decât ateismul însuși, asta-i părerea mea! Da, asta-i părerea mea! Ateismul nu face decât să predice zeroul, dar catolicismul merge și mai departe: predică un Hristos denaturat, pe care tot el l-a ponegrit și profanat, un Hristos contrar celui adevărat! Catolicismul îl predică pe Antihrist, jur, vă asigur de asta! E convingerea mea personală, pe care o am demult și m-a chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
părerea mea! Da, asta-i părerea mea! Ateismul nu face decât să predice zeroul, dar catolicismul merge și mai departe: predică un Hristos denaturat, pe care tot el l-a ponegrit și profanat, un Hristos contrar celui adevărat! Catolicismul îl predică pe Antihrist, jur, vă asigur de asta! E convingerea mea personală, pe care o am demult și m-a chinuit peste poate... Catolicismul roman crede că biserica nu va rezista pe pământ dacă nu va deveni puterea de stat universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu va mai fi cod (penal), nu vor mai fi jandarmi. Nu va mai fi guvern: anarhie. Tot ce vedem din această eră este poezie, o sublimă radiare de justiție. Redactorul i-a mai făcut următoarea observare: V-am auzit predicând revolta și revoluțiunea sângeroasă. Nicidecum. Am zis numai că nu trebuie s-avem frică a ucide p' un om spre a scăpa o sută. Aprobați teoria regicidului lui Felix Pyat? Defel. Acesta e un sistem întrebuințat de nihiliști. Vi se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Voci din centru). N-a fost credincios. - Domnilor, n-o pot apreția aceasta, căci sunt ateist (ilaritate ). și cine nu știe că papa Clement IV a murit de moarte nenaturală; pentru că desființase Ordinul Iezuiților. Nu socialiștii sunt aceia cari au predicat dintru început regicidul. Ni s-au atribuit nouă Hodel și Nobiling, dar până astăzi se refuză de-a publica procesele verbale care - ar fi s-o probeze aceasta. Aduceți-vă aminte de atentatele asupra lui Friedrich Wilhelm IV și atentatul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sentința dată în Londra contra lui Most. Nu e vorba aici, zice Sir W. Harcourt în Camera Comunelor, de o crimă în contra unei țări străine, ci de o crimă comisă înlăuntrul țării. E o atingere a moralei publice de-a predica uciderea în contra cuiva, oricine ar fi acela. Guvernul nu și-ar fi înțeles misiunea daca ar fi permis ca să se abuzeze de azilul unui stat liber pentru propagarea uciderii. Toate datele istorice citate de d. Bebel nu dovedesc teza că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu prea sperăm, și o zicem aceasta - noi, ce din nenorocire facem în țara noastră (de acuma, în regatul nostru) literatură, chip și seama artă - o zicem cu tot dezgustul de care trebuie să fie plină viața celui osândit a predica în pustie. Ne-ar părea însă foarte rău daca amicii noștri, mulți puțini câți i-avem și cu cari suntem chemați a împărtăși aceeași soartă în dezgustătoarea viață publică de la noi, n-ar putea veni mâine seară să uite împreună cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]