19,544 matches
-
egoismului, riscul de a suporta comportamentul pasagerului clandestin în cazurile de gratuitate. Subliniind aceasta, nu considerăm că oamenii sunt întotdeauna și pretutindeni niște egoiști, ci căutăm să evidențiem un mecanism, piața, care obligă pe fiecare să-și dezvăluie capacitățile și preferințele. În al doilea caz, cu ajutorul oportunismului, subliniem faptul că piața însăși poate, în anumite cazuri, eșua în garantarea loialității actorilor. Constrîngerea se prezintă atunci ca o ieșire posibilă. Economia publică nu spune altceva cînd evocă necesara intervenție a Statului în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
diferită a bunăstării între indivizi. Or, analiza economică este incapabilă de a defini repartiția "bu-nă", exceptînd un criteriu obiectiv de dreptate. Optimul social fiind, deci, indefinibil a priori, s-ar dori căutarea procedurilor democratice de decizie care să reușească agregarea preferințelor indivizilor, pentru a deduce din ele alegerile colective. Dar teoria alegerilor publice demonstrează faptul că nici o procedură democratică nu poate garanta alegeri eficace, stabile și coerente. Teoria economică pură nu are, prin urmare, de oferit recomandări simple și sistematice pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în 1947) arată că imposibilitatea determinării alegerilor publice optime nu poate fi rezolvată decît adăugînd modelului microeconomic o funcție a utilității colective, sau a bunăstării sociale (F.B.S.). Această funcție, desemnată în mod obișnuit prin litera W (de la welfare = bunăstare), reprezintă preferințele colectivității referitoare la repartiția bunăstării între indivizi. W este funcție de utilitatea (satisfacția) fiecăruia dintre cei n indivizi ce compun societatea: W1,W2 (U1,U2,...,Un) Frontiera lui Pareto Această funcție operează un clasament între toate repartițiile posibile și se traduce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
1976) de M.C. Kemp și Y.K. Ng, pe de o parte, și R.P. Parks, pe de alta. Acești autori arată că argumentele funcției W trebuie să fie sau utilități cardinale (și nu ordinale) ale indivizilor, sau cantități măsurabile, sau preferințe ale unui dictator. Altfel spus, o F.B.S. nu poate determina alegeri publice coerente și non dictatoriale decît dacă aceste elemente sunt măsurabile și comparabile: ori indivizii sunt capabili să-și cuantifice satisfacția printr-un etalon comun (utilitate cardinală), ori se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cantitative, bunăstarea individuală nedepinzînd decît de acumularea de bunuri și servicii cuantificabile. Dar dacă este imposibil de măsurat și de comparat bunăstarea indivizilor, nici un calcul nu permite efectuarea unui oarecare arbitraj și determinarea soluțiilor la problemele de repartiție. Singură funcția preferințelor unui dictator permite tranșarea problemei și deschiderea către alegeri publice coerente. Dar această soluție este pe cît de posibilă, pe atît de inacceptabilă. Astfel, pista deschisă de Bergson și Samuelson are meritul de a atrage atenția asupra necesității de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este oricînd posibil să le fie substituită o alegere care ameliorează satisfacția tuturor sau ameliorează bunăstarea unora fără să o afecteze pe a altora; Postulatul nr. 2: Absența dictaturii. Nici un individ și nici un grup de indivizi nu-și poate impune preferințele colectivității; Postulatul nr. 3: Tranzitivitatea alegerilor colective. Dacă societatea estimează că A>B și B>C, atunci ea estimează de asemenea că A>C. Altfel spus, procedura alegerii colective trebuie să evite paradoxul lui Condorcet (sau efectul Condorcet), enunțat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nr. 3: Tranzitivitatea alegerilor colective. Dacă societatea estimează că A>B și B>C, atunci ea estimează de asemenea că A>C. Altfel spus, procedura alegerii colective trebuie să evite paradoxul lui Condorcet (sau efectul Condorcet), enunțat în 1785 astfel: preferințe individuale tranzitive pot antrena alegeri colective nontranzitive, dacă se decide astfel prin votul majorității. Alegerile colective riscă să fie arbitrare și instabile. Arbitrare, de-oarece alegerea depinde de ordinea în care chestiunile sunt supuse la vot, adevărata putere aparținînd atunci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
aparținînd atunci celor care stabilesc ordinea de zi și putînd să apară astfel un element de dictatură a unui grup particular; instabile, deoarece o alegere particulară, odată efectuată, va putea tot timpul să fie repusă în cauză în numele unei alte preferințe care întrunește majoritatea. Postulatul nr. 4: Nonlimitarea alegerilor previzibile. Nici o chestiune, nici o propunere, nici o soluție nu este, a priori, exclusă de la procedura alegerii colective. Este vorba, în acest caz, de postularea unei libertăți minimale de expresie: toate preferințele individuale pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unei alte preferințe care întrunește majoritatea. Postulatul nr. 4: Nonlimitarea alegerilor previzibile. Nici o chestiune, nici o propunere, nici o soluție nu este, a priori, exclusă de la procedura alegerii colective. Este vorba, în acest caz, de postularea unei libertăți minimale de expresie: toate preferințele individuale pot fi luate în seamă în elaborarea alegerilor colective. Postulatul nr. 5: Independența alegerii de alternativele non pertinente. Aceasta semnifică faptul că alegerea societății între X și Y nu depinde decît de comparația dintre X și Y și nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
respecte patru condiții: primele trei condiții ale lui Arrow (principiul unanimității, nondictaturii, nonlimitării a priori a alegerilor previzibile), plus o condiție de libertate individuală. Această ultimă condiție se exprimă astfel: pentru fiecare individ în societate, există o alegere pentru care preferințele sale sunt decisive, oricare ar fi preferințele restului societății. Este vorba de o condiție de libertate minimală. Concret, aceasta înseamnă că fiecare poate decide în chestiuni precum modul de locuit, de a se hrăni, de a-și petrece vacanțele etc.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
lui Arrow (principiul unanimității, nondictaturii, nonlimitării a priori a alegerilor previzibile), plus o condiție de libertate individuală. Această ultimă condiție se exprimă astfel: pentru fiecare individ în societate, există o alegere pentru care preferințele sale sunt decisive, oricare ar fi preferințele restului societății. Este vorba de o condiție de libertate minimală. Concret, aceasta înseamnă că fiecare poate decide în chestiuni precum modul de locuit, de a se hrăni, de a-și petrece vacanțele etc., colectivitatea neputîndu-i impune o alegere diferită. Sen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Sen demonstrează că nici o procedură de decizie colectivă ce respectă cele patru condiții nu permite asigurarea alegerilor colective nonciclice. Consecința practică a acestor teoreme ale imposibilității este următoarea: alegeri publice coerente și eficace nu pot fi deduse direct din agregarea preferințelor individuale, și aceasta oricare ar fi procedura de agregare imaginată. Alegerile publice coerente necesită, într-un fel sau altul, un fenomen de putere, capacitatea unui individ (sau a unui grup de indivizi) de a impune alegerile sale, opțiunile sale, colectivității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
aici, nu mai este posibil să se respecte actele de credință privind efectele benefice ale concurenței, sau privind necesitatea unei binevenite tutele publice. În toate cazurile, problema va fi de a găsi mijlocul de a incita actorii să-și dezvăluie preferințele și capacitățile. Este ceea ce se străduiește să demonstreze de vreo 20 de ani teoria incitațiilor (W. Vickrey și L. Mirles premiul Nobel în 1996, dar și J. J. Laffont și J. Tirole). În sectorul public, ca și în sectorul privat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sectorul privat, între-barea e cum evităm rentele de situație și organizațiile suboptimale? Răspunsurile se concentrează mai întîi în conținutul contactelor, durata lor, procedurile de renegociere etc. Dar ele pot de asemenea tranzita prin mecanisme mai complexe, sau prin asimilarea expresiei preferințelor la un vot, care se cheamă îmbogățit, sau vot plătit, se vor strădui să discearnă care sunt realmente preferințele individuale, pentru a pu-tea deduce mai bine preferințele colective. Nici o piedică nu există ca acestea din urmă să aibă o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
contactelor, durata lor, procedurile de renegociere etc. Dar ele pot de asemenea tranzita prin mecanisme mai complexe, sau prin asimilarea expresiei preferințelor la un vot, care se cheamă îmbogățit, sau vot plătit, se vor strădui să discearnă care sunt realmente preferințele individuale, pentru a pu-tea deduce mai bine preferințele colective. Nici o piedică nu există ca acestea din urmă să aibă o dimensiune proprie, ce a fost calificată drept tutelară, dar aceasta ne scutește ca, în numele interesului general, să ne străduim să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ele pot de asemenea tranzita prin mecanisme mai complexe, sau prin asimilarea expresiei preferințelor la un vot, care se cheamă îmbogățit, sau vot plătit, se vor strădui să discearnă care sunt realmente preferințele individuale, pentru a pu-tea deduce mai bine preferințele colective. Nici o piedică nu există ca acestea din urmă să aibă o dimensiune proprie, ce a fost calificată drept tutelară, dar aceasta ne scutește ca, în numele interesului general, să ne străduim să apărăm fie interese particulare, fie o concepție obsoletă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o situație fără precedent. Reacțiile și întreg comportamentul lor, ca și al autorităților, nu fac decît să agraveze incertitudinile și amenințările, antrenînd mișcări de prețuri și capitaluri cu totul neașteptate, în absența unui control prudențial efectiv, crize de lichidități datorate preferinței pentru active-refugiu ș.a.m.d. Toate acestea clatină piețele și conduc la reconsiderarea sistemului. Astfel, riscul sistemic latent se transformă în eveniment sistemic, adică într-o criză de proporții pe care mecanismele pieței nu o mai pot depăși prin ajustări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este purtătoarea unui proiect, asupra căruia economiștii au un punct de vedere interesant. 6.5.1.2. Ambivalența economică a națiunilor În lucrările lui F. Perroux, mai ales în L'Economie du XXe siècle, națiunea este prezentată ambivalent. Loc al preferințelor colective, care nu sunt neapărat cele ale pieței, ea este un mijloc de opoziție față de dorința de dominație a marilor puteri, un spațiu în care desfășurarea anumitor politici este posibilă. Aceasta este și ideea lui F. List, care opune economiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
au denunțat relațiile asimetrice pe care comerțul mondial le întreține între țările industrializate și cele emergente. Odată cu creșterea puterii țărilor asiatice și cu accelerarea globalizării economiilor, prin intermediul unei deschideri crescînde a piețelor, națiunile au din ce în ce mai puțin posibilitatea de a dezvolta preferințe structurale, iar eventuala lor avariție nu poate decît să le dăuneze. Astfel, țări ca Albania, care a ales să "conteze pe propriile forțe", după formula maoistă, se găsește astăzi mult înapoiată în competiția mondială. Această abordare merită totuși mai mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sfidare cu care se confruntă astăzi națiunea e cea a solidarității. Față cu dinamica inegalităților dezvoltată de piețe, ce prin-cipiu de echitate este de reținut? Tradiția europeană este foarte departe de ceea ce se întîmplă în Statele Unite, de exemplu. Iată o preferință stucturală, ce ne arată actualitatea acestei noțiuni durabile cum e cea de solidaritate, chiar dacă ea a glisat din sfera producției în cea a repartiției. Dar chiar această glisare însăși devine purtătoarea unei noi dinamici naționale, cu scopul de a răspunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
totuși o limită legată de caracterul său prea utilitarist. Așa cum am arătat, o națiune nu este numai o juxtapunere de consumatori raționali de bunuri și servicii publice și private. Există, chiar între bunurile publice, producții particulare ce ne reamintesc existența preferințelor colective. Altfel spus, individual, oricît de utilitarist, nu este numaidecît un egoist feroce, incapabil să sesizeze ne-cesitatea unei solidarități. Mai precis și contrar opiniei avansate de criticii naivi sau insidioși ai utilitarismului, este cu totul normal să integrăm în raționamentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în serie mare și reducerea costurilor unitare, toate fiind supuse unor exigențe de calitate. Instaurarea liberei circulații a capitalurilor duce lucrurile mai departe, deoarece, în mod implicit, ea lasă investitorilor libertatea de alegere. Aceștia pot deci să pună între paranteze preferințele naționale și să riște căutînd profituri mai mari într-o zonă mai largă. Aici apare un risc de creștere a inegalităților între națiuni, pe care U.E. se străduiește să le combată prin instrumente specifice sunt fondurile structurale și de coeziune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Bulandra (...)." (p. 183). Maestrul Mircea Albulescu își analizează în versuri propriile trăiri și neliniști , iar maestrul Dorel Vișan este autorul unor poeme în care filonul principal de inspirație îl constituie trecerea timpului. La modul general se poate vorbi despre o preferință a poeților actori pentru versificația clasică (cu ritm și rimă) și, în anumite situații, chiar pentru versul popular. Poemele lor sunt cel mai adesea simple, clare, au o anumită genuinitate. Firește, există și excepții, dar Radu Stanca, Ioana Crăciunescu, Dinu
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
Rodica Zafiu Există mai multe sisteme de indicare a bibliografiei unei lucrări de specialitate. Unele reguli reflectă tradiții ale culturilor naționale (sistem franțuzesc, german, englez etc.), ale domeniilor știin-ți-fi-ce (preferințele matematicienilor nu sînt aceleași cu cele ale teoreticienilor literari, ale sociologilor etc.) și chiar ale unor edituri sau reviste. Regulile - privind or-dinea informațiilor, abrevierile, semnele de punctuație folosite - sînt în genere convenționale și adesea echivalente: nu e în sine mai
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]
-
ale unor edituri sau reviste. Regulile - privind or-dinea informațiilor, abrevierile, semnele de punctuație folosite - sînt în genere convenționale și adesea echivalente: nu e în sine mai bine sau mai rău a despărți informațiile prin punct, virgulă sau punct și virgulă. Preferința pentru un model sau altul are o istorie particulară; de pildă, în spațiul românesc, numărul mare de titluri științifice scoase în ultimii ani de Editura Polirom face ca mulți autori să-i urmeze modelul de a indica, la cărțile trecute
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]