2,251 matches
-
ei, idealul feminin, perfecțiunea, intangibilul și puritatea. Pentru a o avea alături, sultanul este gata să renunțe la propria religie, conștientizând obstacolul cultural imens dintre ei, iar femeia devine un mesager al creștinismului, un adevărat apostol, rolul ei alegoric fiind prefigurat chiar din relatarea primelor evenimente ale narațiunii, căsătoria celor doi este mai mult decât o acțiune diplomatică, una misionar-creștină, la care își dau girul și prelații vremii. Femeia se metamorfozează în simplu instrument al voinței masculine, părerea ei nu contează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892 Viața domestică pare a urma cursul prefigurat de nunta celor doi, femeia este obedientă și nu își exprimă, în nicio manieră, gândurile, sentimentele, dorințele, cel care se evidențiază mereu fiind bătrânul ridicol. 887 Ibidem, p. 386. 888 Ibidem, p. 383. 889 Ibidem, p. 385. 890 „Părinții Bisericii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
șiret, inteligent, perspicace, își vede visul împlinit de a o avea alături pe una dintre femeile cinstite ale cetății, pe care a reușit, cu inteligență, să și-o apropie. Ars amandi se îmbină armonios cu ars dicendi, iar arta discursului prefigurează o nouă artă de trăi. Iubirea devine un joc, trebuie respectate anumite reguli, dar câștigă cel care este mai inteligent. Sentimentele sunt importante, dar ele nu ar avea sorți de izbândă fără sprijinul vicleniei și al abilității. Femeia nu mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
subtil, „ce nu așteaptă să fie înțeles în întregime de toți cititorii săi. Câteva dintre procedeele sale stilistice țin de un complex de cunoștințe pe care puțini cititori le au”1044, simplitatea stilistică este adoptată doar ca o mască. Defectele prefigurate în capodoperele celor doi scriitori vor apărea și în alte epoci: „În timpul Renașterii toate câte țin de <<jocul dublu>> - minciuna, spionajul, înșelarea, travestiul, masca, simularea, disimularea, folosirea identității false, provocarea, vânzarea de prieteni [...] constituiau, parcă, o molimă comportamentală, o boală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi eliberat de tabu-uri și de catalogări preconcepute în ceea ce privește eternul feminin. În ultimul capitol al lucrării noastre am evidențiat faptul că, plecând de la imaginea unei feminități eterate, simbolice, adorate pentru virtuțile pe care le deținea, înscriindu-se pe linia prefigurată de doi precursori iluștri, Dante Alighieri și Francesco Petrarca, cei doi scriitori au reușit să conștientizeze că acest model pozitiv, donna angelicata, nu este, de fapt, unul veridic, pe gustul unor spirite laice și realiste cum sunt cele de la sfârșitul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică cu cea a Naturii, deoarece abstinența se face în numele unui vot religios.” 532 Critica clerului corupt, prefigurată în primele pagini ale capodoperei boccaccești, va fi reluată și în alte povestiri de-a lungul culegerii, oferind unele din cele mai savuroase imagini și situații, delectând cititorul, portretizându-i o societate guvernată de promiscuitate, de decadență.533 Ceea ce li
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe vecie.”639 În dialogul care urmează între cei doi, purtat „pe un glas curtenitor, duios”640 de către personajul narator, „dulce și plăcut grăia”641 și cavalerul, și care va constitui cea mai amplă parte a poemului, avem din nou prefigurată imaginea acelei societăți medievale cizelate și elaborate, de această dată accentul căzând pe ritualul iubirii curtenești. O astfel de dragoste nu poate dura, de aceea cavalerul se simte neconsolat în ciuda intenției binevoitoare a naratorului de a-l sprijini în durerea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unor modele de viață și de dragoste autentice. Iubirea este privită ca o artă, cunoaște o adevărată stilizare, asemănătoare cu arta poeziei. Scrierea este alegorică, are aspectul unei fabule și valorifică motive cunoscute în epoca medievală: paradisiaca grădină a iubirii (prefigurând o atmosferă curtenească, galantă), descrierea templului lui Venus, zeitate protectoare a îndrăgostiților, care guvernează întreaga fire, inscripțiile de pe 669 Phillipa Hardman, Chaucer's Man of Sorrows: secular images of pity in the Book of the Duchess, the Squire's Tale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ei, idealul feminin, perfecțiunea, intangibilul și puritatea. Pentru a o avea alături, sultanul este gata să renunțe la propria religie, conștientizând obstacolul cultural imens dintre ei, iar femeia devine un mesager al creștinismului, un adevărat apostol, rolul ei alegoric fiind prefigurat chiar din relatarea primelor evenimente ale narațiunii, căsătoria celor doi este mai mult decât o acțiune diplomatică, una misionar-creștină, la care își dau girul și prelații vremii. Femeia se metamorfozează în simplu instrument al voinței masculine, părerea ei nu contează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892 Viața domestică pare a urma cursul prefigurat de nunta celor doi, femeia este obedientă și nu își exprimă, în nicio manieră, gândurile, sentimentele, dorințele, cel care se evidențiază mereu fiind bătrânul ridicol. 887 Ibidem, p. 386. 888 Ibidem, p. 383. 889 Ibidem, p. 385. 890 „Părinții Bisericii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
șiret, inteligent, perspicace, își vede visul împlinit de a o avea alături pe una dintre femeile cinstite ale cetății, pe care a reușit, cu inteligență, să și-o apropie. Ars amandi se îmbină armonios cu ars dicendi, iar arta discursului prefigurează o nouă artă de trăi. Iubirea devine un joc, trebuie respectate anumite reguli, dar câștigă cel care este mai inteligent. Sentimentele sunt importante, dar ele nu ar avea sorți de izbândă fără sprijinul vicleniei și al abilității. Femeia nu mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
subtil, „ce nu așteaptă să fie înțeles în întregime de toți cititorii săi. Câteva dintre procedeele sale stilistice țin de un complex de cunoștințe pe care puțini cititori le au”1044, simplitatea stilistică este adoptată doar ca o mască. Defectele prefigurate în capodoperele celor doi scriitori vor apărea și în alte epoci: „În timpul Renașterii toate câte țin de <<jocul dublu>> - minciuna, spionajul, înșelarea, travestiul, masca, simularea, disimularea, folosirea identității false, provocarea, vânzarea de prieteni [...] constituiau, parcă, o molimă comportamentală, o boală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fi eliberat de tabu-uri și de catalogări preconcepute în ceea ce privește eternul feminin. În ultimul capitol al lucrării noastre am evidențiat faptul că, plecând de la imaginea unei feminități eterate, simbolice, adorate pentru virtuțile pe care le deținea, înscriindu-se pe linia prefigurată de doi precursori iluștri, Dante Alighieri și Francesco Petrarca, cei doi scriitori au reușit să conștientizeze că acest model pozitiv, donna angelicata, nu este, de fapt, unul veridic, pe gustul unor spirite laice și realiste cum sunt cele de la sfârșitul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dus treptat la actualul statut de știință al ciberneticii. Evident că multe dintre aceste descoperiri sunt legate intrinsec de numele unor mari oameni de știință care, prin contribuțiile lor excepționale, au determinat progrese însemnate în știința secolului XX și au prefigurat marile transformări ce vor fi înregistrate în gândirea științifică a secolului XXI. Pe primul loc trebuie menționate numele celor care au contribuit decisiv la apariția și dezvoltarea ciberneticii, cum sunt cele ale lui Norbert Wiener, Arturo Rosenblueth și Julian Bigelow
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
Zeletin pe Tutoveanu: „Moartea maestrului a fost tristă, ca toate muririle. Ajunsese o umbră, o rămășiță de om, atât cât îi trebuie distincției ca să aibă prin ce să se exprime. Singure, înălțimea, fruntea generoasă și ținuta dreaptă îi rămăseseră aceleași, prefigurând însă «mâna din țarină», dar eu nu-mi dădeam seama de aceasta, confundând realitatea cu speranța... îl vizitase peste vară poetul 263 suprarealist Ștefan Roll, dintr-un impuls pe care încă nu-l pot desluși în determinările lui. L-a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
atinge scopurile). A scrie semnifică, În această perspectivă, a invoca spontaneitatea gândului, dar și a nega dreptul la existență al improvizației. „Totul se petrece ca și cum interogarea interiorității n-ar fi posibilă decât prin certitudinea unei transcendențe”6, conclude Jean Beauverd, prefigurând un drum În care intimul apare ca o predestinare, ca o proiecție fatală a unui real de grad secund. Adică proiecția unei proiecții. În nu puține cazuri, intimitatea se leagă de o percepere alterată a realității. Jurnalul va cuprinde, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Într-un permanent proces de definire și autodefinire. „Descompunerea exteriorității publice a omului”9, operată de autobiografia clasică, e preluată, tale quale, de către jurnalul intim. Sursele sale Îndepărtate (și inconștiente) sunt modificările aduse formelor publico-retorice ale antichității. Închiderea În sine, prefigurată de ivirea noii atitudini față de propria persoană, exclusivismul, intoleranța față de persoana a treia, oricine ar fi ea, terorismul irepresibil al mărturisirii (precedat de „biografiile” lui Cicero, de scrisorile către Atticus, de „consolațiile” lui Augustin și Boetius) deschid drumul unei modalități
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Iar dincolo nu există decât revelarea unui destin, piatra unghiulară a unei existențe. Însă revelația nu se produce decât sub forma exteriorității: adică a transcrierii care, pe de o parte, trimite la permanența mentală a eului, pe de alta, Îi prefigurează o destinație alienantă 53. Așadar, jurnalul intim va avea de Înfruntat două tendințe contrare, două surse de tensiune: a finitudinii temporale și a precarității concluziilor la care conduce. Destinația sa va fi, deci, și ea dublă. Jurnalul distorsionează relația existentă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de 17.03.2010). Dincolo de excese, mizele comemorărilor oficiale au fost destul de explicit diferențiate de o parte și de alta a Prutului: "în România, învingătorul de la Podul Înalt este unul dintre eroii care au dat măsura demnității naționale și au prefigurat unirea tuturor românilor, iar în contextul integrării europene obiectivul major al României din această perioadă încercările domnitorului de a inspira o cruciadă a Apusului împotriva Imperiului Otoman îl recomandă unora drept un... european avant la lettre. E vorba, așadar, de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu era decât o luptă permanentă pentru independență și unitate. Axioma preexistenței unui "întreg" național românesc a fost intens cultivată în anii '70-'80, fiind construită, la rândul său, pe o altă fixație, aceea a continuității etnice și statale milenare, prefigurată de traci și perpetuată până la "epoca" lui Nicolae Ceaușescu. 51 Mihai Manea, Bogdan Teodorescu, Istoria Românilor, de la 1821 până la 1989. Manual pentru clasa a XII-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994, p. 212. 52 Ibidem, p. 224. 53 Ibidem
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
la comunicarea publicitară etc.). Prin componenta "sancțiune", modelul introduce un element axiologic, care va fi preluat și reinterpretat de cititorul "lector in fabula": "înainte de a se termina, povestirea trasează o linie, pe care cititorul o reia la rîndul său. Sancțiunea prefigurează judecata la care este invitat lectorul" (Kibedi Varga, 1989: 68). În majoritatea cazurilor lectorul va evalua nu structura compozițională a intrigii, ci valorile sale, lecția morală indusă și/sau dedusă. "De fapt, în ficțiune lectorii caută aserțiuni despre lume" (J.
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
într-o categorie, într-un concept manipulat și manipulând, la rându-i, politic. În prezent, parodia este discutată ca o exagerare ce acționează prin anumiți "indici informaționali": presupune o "duplicitate funciară" întrucât "legitimează și subminează, în același timp, ceea ce parodiază", prefigurând, totodată, noua realitate (politice, morale sau artistice) pe care o anunță. Și, indiferent dacă ne referim la Isprăvile hazlii ale lui Francion sau la Levantul cărtărescian, parodia unește trecutul și prezentul prin intertextualitate, idei, motive, sintagme, forme prozodice ale textelor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cercetători o numesc parodia moravurilor unei societăți. Așa de pildă, în romanul Satyricon al lui Petronius, centrul spațial de greutate, locul unde se întâmplă totul nu mai este Roma, ci, la un moment dat al narației, un oraș provincial, Crotona, prefigurând "metropola", spațiu-nucleu al romanului modern, în care sunt vizibile multe din tarele societății ateniene. Asupra acestei idei vom reveni însă la momentul potrivit. Menționăm totuși că formula de parodie neliterară uzitată în asemenea cazuri nu ni se pare cea mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
caracterul parodic al intervențiilor sale) în haine "femeiești de culoare galbenă", descinde în Hades în căutarea unui poet demn de marile tradiții. Cuplul în sine este comic, înfățișându-ne un zeu detronat din condiția sa și un slujitor care îl prefigurează pe proverbialul Sancho Panza, căci vine "călare pe un măgar și duce pe umăr un băț gros cu crăcană, de care atârnă bagajul stăpânului"123. La fel sunt și aventurile ciudate prin care trec cei doi până ajung să asiste
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aflați că în anul acela a domnit o secetă atât de amarnică prin ținuturile Africii, încât treizeci și șase de luni, trei săptămâni, patru zile, treisprezece ceasuri, ba chiar mai mult, n-a căzut un strop de ploaie", menționează naratorul, prefigurând evenimentul printr-un amestec parodic al cifrelor, dintre care unele cu semnificația recunoscut fatidică, din basme. Ceea ce urmează, așadar, n-ar trebuie să rețină o semnificația pozitivă: când Badebec, soția lui Gargantua și fiica regelui amoruților din Utopia, îl naște
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]