2,230 matches
-
tot nu pot să mă fac soare, Mă voi face umbră. Între copilărie și moarte doar pe ultimii ani îi mai știu, Aici te chem și te caut, bătrânețea e singurătate grea, O pipăi și mă doare, mai mult mă preling Iar oasele se frâng, așa, rarefiate de zare și mă fac totuna cu pietrele, cu uitarea. Habar nu aveam că ți-ai propus să mă iei de mână și să mă treci viața. Referință Bibliografică: M-ai luat de mână
M-AI LUAT DE MÂNĂ ŞI M-AI TRECUT VIAŢA de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343500_a_344829]
-
Autorul cât și Cartea și-au avut împreună propria lor viață, propria lor nădejde, propria lor prigoană, propria lor suferință, propria lor mărturisire, propria lor aură divină, nemuritoare. Partea I-a se răsfrânge în cele 10 capitole în care se preling concentric însușirile fundamentale caracteristice fiecărui trăitor creștin în destinul său ascensional, predestinat spre eroism și martiriu: caracterul, educația, tradiția, soarta, curajul, revelarea, harul, misiunea, responsabilitatea, vocația, crucea, învierea, înălțarea, desăvârșirea. Gândurile ostașilor se așterneau troienite peste tinerețea lor cutezătoare, ca
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
a dăruit din dragoste acestui bărbat de care este legată prin însăși viața ce i-a dăruit-o el în râpa de la Timișul de Sus. Când amândoi se eliberară de tensiunea acumulată în timpul dăruirii reciproce, Dalia simți cum i se prelinse printre pulpe un firicel cald de lichid. Se uită și descoperi că puritatea sa, și-a lăsat ofranda roșie peste cearceafurile imaculate de pe patul din interiorul bărcii lui Ștefan. Era așa cum visase cândva, petale roșii de trandafir, presărate peste albul
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
bună pentru a doua zi. Începuse să bată vântul și să se răcorească. Transpirația ce i se scurgea pe șira spinării începea să se răcească și Lili simțea un șir de apă rece cum i se scurgea pe sub elasticul chiloților, prelingându-se pe pulpele picioarelor. La început s-a speriat crezând că i s-a rupt apa și va naște acolo, în vârful carului. Când se controlă, și-a dat seama că s-a speriat degeaba. Era doar transpirația ce-i
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
Durerile de mijloc i se întețiseră. - Oare mă va apuca zorii? se gândea ea speriată. Prea mult efort făcuse până în ultima zi și soțul tot nemulțumit era. Între ei se instalase o răceala, precum cea a transpirației ce i se prelingea de la ceafă până pe elasticul chilotului. Simțea cum este încinsă de un fir rece de apă, ca și sufletul său. Intră în sfârșit în casă și primul lucru pe care-l făcu a fost acela de a bea pe nerăsuflate o
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
de interpretarea copilei. Și-a dat imediat seama că este un talent înnăscut și că are o voce deosebit de melodioasă și plină de căldură, care curge molcom, fără forțări și fără poticniri, ca un izvoraș cu apă lină, ce se prelinge leneș printre pietre. Când începeau să facă repetiție pentru serbarea de sfârșit de an, învățătoarea se adresa clasei ca și când nu ar fi știut pe cine invită să iasă în fața băncilor școlare: - Ia, să vină lângă mine canarul clasei! Copiii prima
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
agale printre stejari”...” Deodată femeia din brațele sale scoase un țipăt de plăcere și-și înfipse unghiile în mușchii puternici ai bărbatului, apoi gura îi căută gâtul și doi canini îi străpunseră vena. Cavalerul simți cum sângele cald i se prelinge pe piept spre deliciul vampirii...”. Este o carte deosebită, aș putea spune pentru o anume categorie de cititori, care se întreabă și ei ce s-a întâmplat cu tânărul ... din gura vampirii căci „Trecuse aproape un an și tânărul nu
«URMAȘUL LUI DRACULA DESPRE AUTOR ŞI LUCRAREA SA – DE PUIU RĂDUCAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343202_a_344531]
-
miros adevărul când țipete, leșinuri, văitări din senin își făcuseră apariția... Când ‘mam’ începuse să se agite, să se manifeste exploziv, când să leșine... explozive erau pentru mine țipetele, că începeam să înțeleg.. vedeam totul năruit... totul deformându-se și prelingându-se.. din material solidă, dar ciudată mai era o nouă simțire... Ne-a luat inginerul atunci și ne-a dus la morgă.. Văzându-l pe tatăl meu pe acel ‘pat’ de beton... încremenisem. Era așa de mic față de cum era
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
gutui, pânze de păianjen ce se agăță de crengi, sunet de tălăngi, și încă ceva ... ce seamănă cu o chemare-un dor intens. Și, cum mă plimbam eu, vrăjită de peisaj și cu gândurile aiurea, descopăr o potecă ce se prelinge printre trunchiurile arborilor seculari. Am senzația că am pășit pe o cărare magică, o cărare secretă care nu știu unde duce. Privesc nedumerită în jur. Printre coroanele arborilor se zărește un colț de cer albastru, iar lumina soarelui ce răzbate printre coroanele
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
în floare. Când ai să vii ... am să fiu ”vară târzie” cu cireșe roșii și parfumate. Îndrăznește, întinde mâna, trăiește clipa. Lasă “pomul vieții” să cânte cu toate frunzele-n înverzite, și să danseze cu florile întârziate ... Imnul iubirii se prelinge în inima mea ca un flutur noptatec ce caută lumina....mângâierea, viața. Deasupra cuvintelor rămâne ... doar gândul: În primăvara sufletului meu Ai intrat fără să-mi ceri părerea, Mi se părea că o să vii mereu, Că o să-ți simt tot
VARĂ TÂRZIE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343619_a_344948]
-
mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343684_a_345013]
-
faca.M-am așezat pe nisip lângă trupul inert și liniștit al tânărului.. Părea că doarme.. Priveam la chipul lui tânăr ce nu apucase să vadă multe din frumusețile vieții ... .Scormoneam în memorie o rugăciune și am lăsat să se prelingă pe obraz o lacrima ce aducea o ușoară liniște în sufletul meu.Buzele mele au rostit fără să îmi dau seama ... Iarta-l Doamne!
DESTIN DE FEMEIE.OANA-DRAMA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343671_a_345000]
-
SECUNDA Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 612 din 03 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-ai bătut în geam ca un clopot ce-și pierde secunda; buimaică m-am trezit căutând printre amintirile reci; am simțit cum se prelinge-n tot corpul roua, fecunda, și-aprinde scânteia-n cărbunii uitați ce-i credeam stinși pe veci. Se-nalță iar focul și-n dans se-mpletesc vise pentru rugul iubirii; la lumina lui voi picta anotimpul meu; voi alege culorile
SECUNDA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343749_a_345078]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DIN PIATRĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1685 din 12 august 2015 Toate Articolele Autorului teoretic sunt om și mă preling în salturi penibile pe lângă cunoaștere ea, ca o vulpe autohtonă se aruncă de multe ori în zăpada mieilor mă prinde ca pe un vânat rătăcit prin nămeți simt cum lovește zidurile de apărare ale cetății umanului cu fragmente tot mai
DIN PIATRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340225_a_341554]
-
parte din habitaclu; ... d) rezervorul de combustibil nu trebuie să constituie o suprafață (podea, perete sau panou); ... e) trebuie separat de habitaclu de un perete despărțitor cu orificii doar pentru cabluri; ... f) eventualele scurgeri din rezervor nu trebuie să se prelingă în habitaclu; ... g) orificiul de umplere al rezervorului nu trebuie să se găsească în habitaclu, în compartimentul de bagaje sau în compartimentul motor; ... h) amplasarea rezervorului trebuie astfel realizată încât acesta să fie protejat la un impact din față sau
REGLEMENTĂRI din 22 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/286528]
-
purtați de sentimentele romantice ale iubirii. Franz îi cuprinse cu palmele mijlocul și o îmbrățișă pătimaș. Ea se lăsă lin în voia lui și închise ochii, în timp ce buzele întredeschise așteaptau sărutul cavalerului. Deodată însă un sloi de gheață i se prelinse pe coloana vertebrală. Tresări surprinsă și văzu chipul prințului ca al unei statui de marmură, rece și neclintit. Sări în picioare gata s-o ia la fugă pe aleile cu arbuști și flori. Prințul Franz, surprins de reacția Narcisei, își
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > FĂ-MĂ DOAMNE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului fă-mă doamne fir de apă să mă preling pe pământ, fă-mă lacrimă sub pleoapă, și pe buze - cuvânt, fă-mă doamne nor de ceață să plutesc pe albastrul cer, sau mă fă un sloi de gheață, la porți nalte, un ienicer, fă-mă doamne vânt de noapte
FĂ-MĂ DOAMNE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377334_a_378663]
-
sensuri Răspândind cuvintele prin universuri C-o pană scriu gânduri pe ochii cerului.. Gândurile descriu planetele metamorfozate Se simte miros de cerneala pigmentată Bolta-mi aduce în minte clipe de demult Versul vine ca-un descânt recunoscut Ca apele izvoarelor prelinse sub pământ. Luceafărul luminează termeni sinonimi Din constelațile albastre ies viorii vibrând Pe trupul gol al cuvintelor ,ce niciodată nu mor! Stau agățate consoane și vocale disperate.. În noapte ritmurile aduc muzicalitate Noi simofonii de cuvinte scrise și-acordate Vor
SUNETELE RUP TĂCEREA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377370_a_378699]
-
slovele aurite ce țin pe paginile de piele rugăciunea. E iertăciuea mea... dată mie. Și iertarea ce mi-o țin din veșnicie și nu mi-o pot da. Mâna stângă se închide în piatra cenușie, iar ceara celei drepte se prelinge pagină peste pagină. Rugăciunea se sfârșește iar cerul în cor aduce un stins Amin. Ridic privirea. Iadul se oprește brusc. Zăpada devine din nou albă și curată, pădurea se schimbă înapoi în templul liniștii. Rămâne doar o adiere de vânt
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
vieții mele, Crâmpei în univers aprins Și toate zilele rebele Ce-n plete azi ți le-aș fi prins Ca un mănunchi de crizanteme Ori poate ca un foc desprins Din ale vremii diademe Ce peste chip ți s-au prelins. E zborul clipei dăruite În zori ce tu mi l-ai deschis Când toate fost-au rostuite La porți cândva de nedeschis! Iar azi când vreau să iau aminte La cele câte ți-am promis, Pun flori să crească în
PROMISIUNI, DE VIS de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377445_a_378774]
-
saitul cu pricina de acasă la serviciu îmbraci rând pe rând toate culorile gândurilor cvasiperverse ale vânzătorului de la tutungerie farmacistului șoferului de autobuz polițistului de la colț barmanului ale celui de la volanul mașinii grozave staționată în fața barului „la inteligenți” privirile liceanului prelinse de pe ciorapul lycra pe tocurile de zece centimetri care îl dă naibii pe arghezi ortografia și-ți cere prietenia pe net cf te întreabă pensionarul angajat cu jumătate de normă la poarta liceului care se repede amabil să deschidă ușa
LONELY AND FABULOUS de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377512_a_378841]
-
ele toatenu doar a Domnului căi,avem minți prea întunecatece în neguri se pierd pe văi.... XXII. FĂ-MĂ DOAMNE, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. fă-mă doamne fir de apă să mă preling pe pământ, fă-mă lacrimă sub pleoapă, și pe buze - cuvânt, fă-mă doamne nor de ceață să plutesc pe albastrul cer, sau mă fă un sloi de gheață, la porți nalte, un ienicer, fă-mă doamne vânt de noapte
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
diminețile, fă-mă murmur de șoapte să-mi cânt tinerețile, fă-mă doamne dacă poți, fă-mă șipot de izvor, fă-mă arcadă la porți să ascult cântec de dor. Citește mai mult fă-mă doamne fir de apăsă mă preling pe pământ,fă-mă lacrimă sub pleoapă,și pe buze - cuvânt,fă-mă doamne nor de ceațăsă plutesc pe albastrul cer,sau mă fă un sloi de gheață,la porți nalte, un ienicer,fă-mă doamne vânt de noaptesă bat
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
de termite.... XXIV. AMINTIRE, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017. pietrele nepietruite și cele de pământ urcau muntele de nepiatră și se opreau la izvoarele neizvorâte ce șușoteau în curgerea lor necursă și se prelingeau în suspendarea staționării secetei ce mustește în noroaiele secate ale satului, unde la umbra lumânărilor stinse tata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriu de pe o coală imaculat de albă, și înveșmântat în mantia roză precum cafeaua, am
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
un ceai de gargară din coajă de stejar, apoi l-am îmbătast cu două halbe goale de bere. Citește mai mult pietrele nepietruiteși cele de pământurcau muntele de nepiatrăși se opreau la izvoarele neizvorâtece șușoteau în curgerea lor necursăși se prelingeau în suspendarea staționării seceteice mustește în noroaiele secateale satului, unde la umbra lumânărilor stinsetata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriude pe o coală imaculat de albă,și înveșmântat în mantia rozăprecum cafeaua,am căutat să-l țin
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]