1,676 matches
-
vizuale corespondente pot fi considerate peisajele marine ale lui Whistler sau pastelurile mai puțin cunoscute ale lui Degas, care se presupune că ar fi fost admirate de către Debussy. Privind din prisma celei de-a doua semnificații, numeroși comentatori consideră acest preludiu ca o posibilă aluzie la voalurile strălucitoare ale lui Loie Fuller, celebra dansatoare americană renumită la Paris în acele timpuri, înfățișată de altfel și într-una din schițele lui Toulouse-Lautrec. În acest sens, preludiul poate fi interpretat ca o replică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
doua semnificații, numeroși comentatori consideră acest preludiu ca o posibilă aluzie la voalurile strălucitoare ale lui Loie Fuller, celebra dansatoare americană renumită la Paris în acele timpuri, înfățișată de altfel și într-una din schițele lui Toulouse-Lautrec. În acest sens, preludiul poate fi interpretat ca o replică sonoră a acelui spectacol, în care se explora efectul vizual produs de iluminarea colorată ce reflecta pe voalurile translucide ale protagonistei. Delimitarea celor trei planuri contrapunctice independente ale discursului este determinată de funcția structural-expresivă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al acesteia se plasează într-o relație de opoziție cu aspectul discontinuu al „motivului-decor”; planul inferior se identifică cu ostinato ul sonor al pedalei de , a cărei evoluție monotonă și insistentă se impune ca element unificator pe parcursul întregului discurs al preludiului. La nivel conceptual, acesta descrie o afinitate simbolică elocventă cu imaginea impasibilă a peisajului marin supus evocării. Factorul armonic îndeplinește o funcție decisivă în contextul circumscrierii secțiunilor constitutive. Astfel, armonia preludiului ce gravitează aproape în întregime într-o zonă exclusiv
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
se impune ca element unificator pe parcursul întregului discurs al preludiului. La nivel conceptual, acesta descrie o afinitate simbolică elocventă cu imaginea impasibilă a peisajului marin supus evocării. Factorul armonic îndeplinește o funcție decisivă în contextul circumscrierii secțiunilor constitutive. Astfel, armonia preludiului ce gravitează aproape în întregime într-o zonă exclusiv hexatonală se va juxtapune configurației pentatonice a părții intermediare, determinând o structură formală tripartită: A (măsurile 1 - 41), B (măsurile 42 - 47), Av (măsurile 48 64). La nivel interpretativ, indicația de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
relaxări imediate) par adecvate concepției ce stă sub semnul imprevizibilului, a nestatorniciei vântului și a apei, sau (de ce nu?) a vieții însăși. Această imagine de instabilitate își va găsi forme oportune de exprimare în frecventele schimbări agogice inserate pe parcursul întregului preludiu, fapt ce constituie un vector determinant suplimentar în procesul delimitării acelorași subunități formale. Alături de Danseuses de Delphes, La cathédrale engloutie și La danse de Puck, preludiul Voiles va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 25 mai 1910
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
își va găsi forme oportune de exprimare în frecventele schimbări agogice inserate pe parcursul întregului preludiu, fapt ce constituie un vector determinant suplimentar în procesul delimitării acelorași subunități formale. Alături de Danseuses de Delphes, La cathédrale engloutie și La danse de Puck, preludiul Voiles va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 25 mai 1910. În contextul înlănțuirii succesive a preludiilor, risipirea completă a ultimelor sunete ale Dansatoarelor se dovedește necesară, astfel încât pauza introductivă să coincidă cu o respirație ținută, o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
determinant suplimentar în procesul delimitării acelorași subunități formale. Alături de Danseuses de Delphes, La cathédrale engloutie și La danse de Puck, preludiul Voiles va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 25 mai 1910. În contextul înlănțuirii succesive a preludiilor, risipirea completă a ultimelor sunete ale Dansatoarelor se dovedește necesară, astfel încât pauza introductivă să coincidă cu o respirație ținută, o cezură ce se interpune în cadrul legăturii intime statornicită între ecoul rezonanței acordului de și pedala sonoră a aceluiași centru tonal
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu o respirație ținută, o cezură ce se interpune în cadrul legăturii intime statornicită între ecoul rezonanței acordului de și pedala sonoră a aceluiași centru tonal, ce intervine în cea de-a cincea măsură a Pânzelor. Proiecția acestei pauze în debutul preludiului modifică structura metrică a discursului, generând o configurație anacruzică cu evidente conotații expresive la nivelul imaginii conceptuale. Astfel, se distinge o senzație de alunecare imponderabilă, alimentată în mod adițional prin aspectul metro-ritmic ambiguu al „motivuluidecor” și natura non gravitațională a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
din contextul scării uniforme (privată de „centre de greutate”) prin investirea acestora cu valori mai lungi de durată. Interesant de remarcat este strategia de stratificare a planurilor dinamice ce excelează în precizia și meticulozitatea indicațiilor menționate. Astfel, discursul introductiv al preludiului prezintă ipostaza suprapunerii a trei planuri sonore individualizate, în care evoluția ritmico-melodică distinctă a fiecăruia apare în mod suplimentar „personalizată” prin atribuirea unor trepte dinamice specifice. De asemenea, Debussy va apela la distribuirea fiecărui plan constitutiv într-un registru fix
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
evoluția ritmico-melodică distinctă a fiecăruia apare în mod suplimentar „personalizată” prin atribuirea unor trepte dinamice specifice. De asemenea, Debussy va apela la distribuirea fiecărui plan constitutiv într-un registru fix, aspect ce devine factor determinant în procesul diferențierii timbrale. Tema preludiului reprezintă cea din urmă apariție în contextul discursului expozitiv (măsura 7), o intervenție îndelung premeditată, cu o atitudine inițial ezitantă ce difuzează apoi o atmosferă sumbră, „conștientă” de iminența declinului. Acest conținut noțional decurge din traseul său constant descendent al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
configurația hexatonală, asociindu-se deopotrivă cu precipitarea tempo-ului (En animant - animând) și dinamizarea discursului prin expresia arpeggiato-urilor sale rapide (cvasi-glissando), adevărate metafore sonore ale unor țâșniri eliberatoare spre văzduh. Secțiunea de Aur coincide cu atingerea climax-ului dinamic al preludiului (cresc. molto mf - f ), al cărui efect apare în mod suplimentar alimentat de animarea expresivă a acordurilor arpeggiate și culoarea timbrală inedită generată de evadarea discursului spre registrul extrem acut al claviaturii. La nivel interpretativ, finalul secțiunii secunde prezintă circumstanța
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
liniștit și foarte atenuat până la final), concluzia va suprapune „motivul-decor” cu fragmente „îndepărtate”, vag aluzive ale materialul tematic principal (acordurile de septimă mică plasate în penultimul portativ prezintă afinități cu acordurile ascendente ale configurației tematice introductive). Ultimele trei măsuri ale preludiului poartă indicațiile de pedalizare originale ale compozitorului, solicitând activarea unui efect prelungit din măsura 62 până la final, unde va fi eliberat pentru a facilita rezonarea izolată a terței mari do - mi, dând curs astfel respirației asociate cu fermata. Folosirea surdinei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
compozitorului, solicitând activarea unui efect prelungit din măsura 62 până la final, unde va fi eliberat pentru a facilita rezonarea izolată a terței mari do - mi, dând curs astfel respirației asociate cu fermata. Folosirea surdinei este necesară pe parcursul întregii desfășurări a preludiului datorită diferențierii sonore ce se stabilește între cele trei planuri independente, integrate într-un spațiu dinamic general extrem de redus. Excepția de la această normă o va constitui în exclusivitate atingerea vârfului dinamic ce coincide cu punctul culminant al preludiului. III.3
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
desfășurări a preludiului datorită diferențierii sonore ce se stabilește între cele trei planuri independente, integrate într-un spațiu dinamic general extrem de redus. Excepția de la această normă o va constitui în exclusivitate atingerea vârfului dinamic ce coincide cu punctul culminant al preludiului. III.3. Le vent dans la plaine (Vântul în câmpie) Atitudinea descriptivă a acestor pagini proiectează una dintre cele mai familiare imagini ale naturii surprinse de briza uscată a unui vânt de primăvară, ce bântuie suprafața întinsă a câmpiei. Mișcările
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nouă izbucnire imprevizibilă ce animă întreg peisajul se pierde în cele din urmă în murmurarea stinsă a finalului. Presupus a fi inspirat de versurile poetului francez Charles Simon Favart ce le regăsim deopotrivă în antetul primei melodii din Ariettes oubliées, preludiul Le vent dans la plaine pare să propună continuarea istorisirii în care respirația îți este adesea întretăiată de izbucniri bruște și zgomotoase, prevestind violența Vântului de Vest. Sunetele își dizolvă „identitatea” într-un efect sonor indisolubil determinat de recurența aceluiași
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
B - măsurile 22 - 43; Av - măsurile 44 - 59). În plan conceptual, explorarea repetitivă a motivului ostinato, aflată într-o consecventă utilizare a registrului mediu, depășește menirea unei simple convenții de limbaj, atribuind imaginii sonore semnificații onomatopeice. Discursul de ansamblu al preludiului impune soluționarea unei probleme tehnice prioritare, și anume, controlul egalității de atac a figurației repetitive proiectată la un nivel dinamic extrem de redus (pp). Acest aspect va necesita o atentă diferențiere dinamică în momentul apariției celui de-al doilea plan melodic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acesteia ca unison al ambelor voci melodice. Acest aspect aparent neînsemnat operează o diferențiere de pregnanță tematică la nivelul țesăturii verticale, solicitând o distinctă evidențiere interpretativă a vocii principale (planul inferior) în raport cu „motivul-decor” al fondului descriptiv. Astfel, același sunet-pivot al preludiului anterior va rezona în auzul ascultătorului și pe parcursul acestor pagini, realizând o tranziție fluentă între cele două tablouri sonore. Debussy recurge la un proces de distincție a celor două planuri independent-evolutive determinată de suprapunerea seriei pentatonice hemitonice a motivului tematic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
coda (măsurile 53 - 59) va descrie o ascensiune cromatică de acorduri majore, însoțită concomitent de o reducere dinamică progresivă, ale cărei etape intermediare apar indicate cu remarcabilă meticulozitate (p - pp - più pp - ppp). Acordul de (reprezentând tonalitatea de bază a preludiului) va rămâne până la final o simplă iluzie sonoră, invocată cu subtilitate de traseul cromatic ce tinde doar spre rezonarea acestuia. Lipsa acelui finalis așteptat conduce la un deznodământ ce rămâne sub semnul enigmei, al cărei echivoc predispune la o continuare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prin menținerea sa peste octava arpegiată de . Astfel, interpretul va trebui să mențină apăsate toate sunetele, misiunea finală de distilare sonoră revenindu-i, în mod exclusiv, modalității de folosire a pedalei de rezonanță. Evitarea pauzei intermediare în tranziția spre următorul preludiu va face posibilă realizarea unui subtil transfer de centru tonal (), receptat ca o rezolvare firească, o detensionare oportună a tensiunii ritmice acumulate anterior. Aceeași idee a continuității înlănțuirii de imagini sonore își află un argument suplimentar în corespondența intimă ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de a-și exprima totala adeziune față de ideologia acestuia), în care arta se dorea a fi salvată de pericolul superficialității de analiză la care fusese supusă de-a lungul mișcării realiste (al cărei principiu fundamental promova simpla descriere a lucrurilor). Preludiul Les sons et les parfums tournent dans l’air du soir atinge pentru o clipă zona intimă a punctului de incidență dintre conștient și subconștient, sugerând o trăire profund interioară ce te îndeamnă să lași în urmă toate simțurile clar
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a coincidenței cu structura metrică, este în mod evident un aspect determinat de prezența pedalei ostinato a registrului grav pe timpul inițial al măsurii. În consecință, independența planurilor evolutive se va realiza prin natura structurii metrice și registrele diferențiate ale acestora. Preludiul proiectează sugestia vagă a unui ritm de vals (Modéré , harmonieux et souple - armonios și suplu), ce alternează structurile de 2/4 și 3/4 într-o măsură atipică de 5/4. Interesant de remarcat este diferențierea de plasare a momentelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de rezonanță îl va mixa într-un efect comun cu acordul de anterior, rezultând astfel o armonie de cluster ca metaforă a momentului de relaxare sau de fuziune a simțurilor. De altfel, frecventa reiterare a cvartei perfecte descendente, pe parcursul întregului preludiu, conduce la investirea acesteia cu semnificații profunde la nivelul viziunii conceptuale. Cel de-al doilea material tematic al preludiului poartă aluzia „valsului melancolic” al lui Baudelaire datorită animării tempo-ului, precum și cantabilității vocii superioare asupra căreia Debussy atrage atenția, în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ca metaforă a momentului de relaxare sau de fuziune a simțurilor. De altfel, frecventa reiterare a cvartei perfecte descendente, pe parcursul întregului preludiu, conduce la investirea acesteia cu semnificații profunde la nivelul viziunii conceptuale. Cel de-al doilea material tematic al preludiului poartă aluzia „valsului melancolic” al lui Baudelaire datorită animării tempo-ului, precum și cantabilității vocii superioare asupra căreia Debussy atrage atenția, în mod suplimentar, prin noutatea plasării scriiturii în tonuri. Episodul ulterior expune un caz semnificativ al preschimbării funcției inițial deținute
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
intervenții melodico-ritmice. Astfel, arpegiul în rubato, simbol al extravaganței și frivolității, o imagine ce se dorește incisivă prin proiecția sa în dinamica de mf, se va opune stării de abandonare lipsită de energie ce pare să domine atmosfera generală a preludiului. Secțiunea finală coincide cu o desfășurare pentatonicanhemitonică, care în pofida diminuării ritmice ( ) la care recurge nu urmărește dinamizarea discursului, ci crearea acelei imagini de flou sonor, de curgere liberă și imponderabilă, atât de caracteristică muzicii debussyiste. Progresia cadențială a măsurii 50
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ritmice ( ) la care recurge nu urmărește dinamizarea discursului, ci crearea acelei imagini de flou sonor, de curgere liberă și imponderabilă, atât de caracteristică muzicii debussyiste. Progresia cadențială a măsurii 50 (Plus retenu) solicită rezolvarea ascendentă a lui sol# la tonica preludiului, fapt care se va petrece o dată cu apariția codei Comme une lointaine sonnerie de cors (ca un semnal îndepărtat de corni) și stingerea progresivă a discursului. Acordul de la major al măsurilor finale primește o culoare modală inedită grație sunetului re#, tratat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]