2,032 matches
-
Convenția Democratică, prin care să se regrupeze forțele de dreapta, să se facă o alternativă la USL etc”. Noile formațiuni, cum este platforma agrariană, au puțin timp pentru a se înscrie la tribunal, mai ales că apariția unor contestații poate prelungi termenele cu jumătate de an după alegeri. La fel de dificil este să obțină notorietate în două-trei luni, cât au mai rămas până la generale. Miza: 50 la sută plus unu Antonie Momoc crede că PDL și Traian Băsescu își continuă planul de
Ce planuri pregătesc PDL și Traian Băsescu după referendum () [Corola-journal/Journalistic/42817_a_44142]
-
Milesi, iubita sa romană. Rezultat: prelucrări în românește după Petrarca, dar și compuneri în care spiritul petrarchist pare profund asimilat, punct de plecare pentru o poezie complet nouă. E greu să distingem, în sonetul Dafne, între textul lui Petrarca și prelungul său ecou românesc: "Eu care-n două a stelelor lumine Văd chiar minuni ce-s mai presus de fire, Numai trecînd privesc la alte zine. Spre Dafne zboară aprins-a me gîndire, Și ajungînd l-a ei lumini senine, Pere
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bâzâit bucuros, infinit. Poate o cană adâncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fântână, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blând de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avânt de samovarul credincios al familiei, lăudându-ne
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bâzâit bucuros, infinit. Poate o cană adâncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fântână, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blând de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avânt de samovarul credincios al familiei, lăudându-ne
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
de ființă pe care n-o poți minți. Trupul ei de adolescentă, de domnișoară frivolă ce pare să nu se fi culcat niciodată cu vreun bărbat, te scoate din minți. Gesturile ei nervoase, degetele ei subțiri, pulpele și coapsele ei prelungi te omoară. Are probabil o piele roz, foarte sensibilă la soare și vînt, o piele prin care trece tot timpul curentul electric al unei sensibilități ultragiate. Dar acela era un simplu film. În filmul acela Nicole e o actriță și
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
sau a unei vietăți atipice, nerepertoriate încă în atlasele de specialitate. L-am urmărit de mai multe ori, abătîndu-mă din drum, fără vreun gînd și fără vreun scop anume. Ca să nu mă apropii prea tare îmi sincronizam pașii cu hîrșîitul prelung al bocancilor lui scîlciați și fără șireturi, iar cînd el se oprea să-și mai tragă sufletul și să-și mai șteargă, cu latul palmei, transpirația care îi șiroia pe față, mă opream și eu prefăcîndu-mă că-mi leg, cu
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
pieptu-mi rău, Slab, și fricos, și păcătos, și tulbur, Aroma raiul deodată la-ndemînă, Cu heruvimii să-ți cînt lin din tuburi, Ca să te-aleg mireasă și stăpînă, Și să te plimb printre copaci cu mere, Și printre șerpișori cu sîsîit prelung, Pînă ce carnea-n noi o să dispere, Plăcerile o să ne prindă-n jug, De o să dăm cu Dumnezeu de-a dura Și-o să mîncăm bezmeticiți: zmeura, mura... Cîntec naiv Ce umeri și rotunzi aveai și plini! Îți vine să îngenuchezi
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
de fereastră. O priveam înfigându-se în perdele, molie bezmetică, tânjind să fie străpunsă cât mai curând de lumina-nvechită și pală a înserării. După o clipă, un mort a urcat în patul meu. S-a întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de tei umpluse paharul acela iubita mea, înainte să plece. Eu singur tăgăduiam. Mierea îi curgea musafirului meu de pe bărbie pe cearșaful imaculat al patului nupțial. Ne încleiasem. Am înțeles atunci că
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
lumânări și pahare înalte toți morții familiei. I-am învăluit îndelung cu privirea ca să le deslușesc gândurile ca să le ghicesc chipurile. Când au plecat am văzut pur și simplu aerul dimineții intrându-mi în piept ca un cuțit alb și prelung azvârlit de aproape. Și chipurile lor încă dansau chicoteau jur împrejur în lumină inexistente și calde. Tocmai te-ntorci dintr-un ținut ambiguu. Parcă te-ar fi aruncat o mână de brută din duba poliției municipale pe pavajul unui cartier
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
când îi invoc Și caut semnul Lui din loc în loc Pe fața mea să simt cum se așează De unde vii și unde vrei să-ajungi Poate un nor se va alege-odată În dunga lumii foarte depărtată Ca să-ți răspundă-n tunete prelungi Mă-ntorci din Biblii și mă bântui, Tată, Nu știu, să mă primești ori să mă-alungi! Poate prea golu-i Poate prea golu-i, poate prea plinu-i Ori stau la pândă zeii auguștii Și prins de neguri mai spui că nu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
tremurau deasupra umbrelor, din urmă și de apoi. Prin sita lor - ah, iar și iar, fi-vom plecați de umbra și toamna din noi. Din melancolia pasului răsărea brândușa de toamnă, din rădăcina ei au zburat și-acele nostalgice păsări prelungi, prin nouri, c-un ochi mereu către viața din vis. Acea dorință mai clară decât o oglindă e-n ochiul pătimaș al brândușei. Acea dorință de a sorbi cerul brumelor, de a îndemna păsări prelungi către trestia inimii, de-a
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
zburat și-acele nostalgice păsări prelungi, prin nouri, c-un ochi mereu către viața din vis. Acea dorință mai clară decât o oglindă e-n ochiul pătimaș al brândușei. Acea dorință de a sorbi cerul brumelor, de a îndemna păsări prelungi către trestia inimii, de-a face să tremure-n dâre de soare căzute-ntre fagi, deasupra umbrelor, din urmă și de apoi, genele subțiate și pașii putreziți de veri întregi de frunze care au făgăduit de noi. Lângă vocea fără
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să vorbim despre uscăciune, suflet de sare! 10. Membre subțiri, o formă prelungă de pasăre de apă. Părul, crudă mătase a porumbului. Spațială, lină ca o plutire în aer. Un fel de claritate a mișcărilor. Atâta subțirime și o stranie spațialitate încât delicatețea ar fi un moft. 11. Față incandescentă, o densă flacără
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
pe față, cu buzele spoite violet, cu cearcăne negre trase în jurul ochilor, cu o pulbere de aur presărată pe păr: "... acum mi se părea că ființa ce mă tîra cu ea în umbră nu era un bărbat.... Trăsăturile feței sale prelungi se ascuțiseră, de la albastrul fraged de floare, culoarea ochilor lui trecuse la albastrul cu licăriri aspre ale oțelului, iar pe buzele subțiate zîmbetul i se făcuse crud" (p. 44). Într-o lectură lineară, dar cu retrospecții reflexive, Aubrey devine tot
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
cel tenor (măs. 65-122). Fiecare intervenție a sa poartă indicația poco in rilievo<footnote În traducere: puțin în relief. footnote>, în concordanță și cu scriitura generală: vocile corului prezintă o textură sonoră rezultată din intrări succesive pe verticală și sunete prelungi, în timp ce saxofonul alto are o linie melodică derivată din cea a saxofonului tenor. Ritmurile dublu punctate din știma lui se păstrează, ilustrând acea apogiatură care însoțea isonul, dar evenimentele melodice sunt acum mult mai dense. Corul își desfășoară sonoritățile având
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
calitate a fotografiilor realizate de Nicu Ilfoveanu și de Victor Bortaș. Iar alături de epica imaginii, de mistica subînțeleasă a formelor și de contrastele spectaculoase ale paginii în sine (alb-negru, cald - rece, argintiu - ocru auriu), textul Aureliei Mocanu, scris într-o prelungă șoaptă clamoroasă, pe un ton în care efuziunea lirică și insinuarea esoterică se unesc spre a țese văluri de penumbre în jurul unui mister abia penetrat, este el însuși o componentă a jocului, imponderabil și voluptuos în același timp, pe care
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
priveam, admiram bicicleta. Sub tavan, prinsă pe două piroane bătute în perete, era bicicleta domnului director Zamfirescu. O cursieră cum nu exista în tot orașul. Cu pneuri subțiri ca degetele mele, cu cadrul suplu, ghidonul în coarne de berbec, șaua prelungă și înaltă. ... După câteva luni, comandamentul sovietic a dat ordin să părăsim imobilul în 48 de ore. Din funcționarii băncii au mai rămas câțiva. Directorul își luase cursiera și soția aduse din Anglia după terminarea studiilor și plecase. Mi-a
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
manuscris. Axiomă este raza fugară și o bei intuind consecința - Verbele se sinucid tot mai des. Când? Pe malul Senei cu tine la braț Nu mi-e dat să pășesc. Fiecare își trimite gândurile spre celălalt Cum niște zburătoare albe, prelungi, Dar nu mai ajung. Flux amar ne încearcă, ne macină, Săptămânile noastre trec Unele pe lângă celelalte Asemeni trenurilor de mare viteză Mergând în sensuri opuse. Când se va limpezi orizontul? Sufletele când vor cânta din nou? Poate niciodată, niciodată, Poate
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
pentru Dumnezeu, Și pentru Diavol, susurînd a cîntec Clipocitor de-amor iscat alene Cînd tîndălești pe chilote de pene Bombată-n răsfățatul tandru pîntec Și amăgindu-ți viața pîn'te dumeri Că numai eu mă-ncumet să-ți suspin Picioarele prelungi și dulci pe umeri într-un amurg cleios supt de destin. Căci clipa ne-o învîrt moi patefoane Pe plăcile topite-n bulioane... Emil cel lovit cu leica în cap chiar de teleleica Lui Pe drumul de costișă ce duce
Cănd clipa ne-o ănvărt moi patefoane... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9989_a_11314]
-
vin în colțul ispășirii lumea poate ar deveni mai bună pentru o noapte pisicile albe-ar aluneca atunci pe bordura scării în spirală ca fulgii din poveștile copilăriei în poala morții și s-ar topi torcând molcom sub mâinile ei prelungi până în umbra nostalgiilor care încă ne mai veghează la masa rotundă din centrul vechi al orașului cufundați în briza densă a celuilalt ca-ntr-un graal pentru câte vieți? o musculiță de oțet abia născută și deja bătrână în cerul
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
dulce pâine e tristețea. Ce moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi, e aducătoare de transe abisale. La toate astea, nu există alternativă - trudim, fără s-o știm, pe vastele domenii ale Morții: Abis ce se deschide în abis, din viață Ea-și cioplește stâlpii porții. Când orbitele-mi vor fi goale
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
aer proaspăt în presa noastră literară pângărită de lozinci bătute în cuiele proletcultismului, la Titu coboram și cumpăram țigări - o gară mare, mohorâtă, peronul gol, acoperit cu resturi de mâncare, hârtii semințe, flegme, sticle goale, pe urmă împiegatul, un șuierat prelung, urcam, în două ore mă aflam în vechea capitală a Țării pe unde hălăduisem cu ani în urmă disperat și hăituit de caraule și tot în zile de duminică - fusesem parcă blestemat să văd Târgoviștea nu din capriciu sau apetit
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
zei, Chiar și munții dormeau Cu umbre cuminți lângă ei; În drum spre castel, Am privit în oglinzile mele, Printre cruci pământii, De departe, de-aproape, Nici o urmă de stele, Nici o urmă de ape, Nici un ochi de câmpii, Numai vântul prelung, Numai goluri de sloi, Numai nopți înainte; Cum să-ncerc să ajung, Spre tărâmul de ploi, Cum să caut cuvinte? Și fără drum Risipă și avere fiecare, Oglindă de pustiuri și pășuni, Ne-am împlinit sub semnele contrare, Din care
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
rîuri și case și livezi. Și tu mi-ai spus că nu-ți plăcea copilă fiind să înoptezi de cealaltă parte a rîului departe de casă. Cum nici eu dincolo de podul de peste gară, - rîul meu din trenuri și din șuierat prelung din nopțile copilăriei mele cu regina nopții și cu gust de lubeniță vara. Azi după ce am trecut rîul și m-am întors în mica mea grădină am aflat pe drum o oglindă. Tu te-ai privit îndelung în cearcănul ei
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
am iar douăzeci de ani. Și cînd mă rog am iar șapte ani și uneori o sută. Restul e taină." Scrisoare I înaintez prin pădurea cu feciorelnicii tei, cu feciorelnice raze. Pe deal ei plopii, magnificii îmi aruncă umbrele lor prelungi Giacometti i-a desenat de mult, într-un vis și iată cum apar ei deodat în Moldova cea plină de mir și de pace din Săptămîna Luminată. Berzele au scos pui. Ziua se îngîna cu noaptea și cu respirația acestui
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]