1,827 matches
-
cu brațele-amorse modelate în sus (Ibidem, fig. 10/12). În acest context, și dacă situația se repetă și în alte stațiuni preistorice, am putea evidenția existența orantei, feminină sau masculină, numai la unele comunități umane, cu rolul de mare preot ( preoteasă), deci în cadrul relației htonic-uranic. În diferite stațiuni aparținând eneoliticului, au fost identificate relativ numeroase piese de artă, ce ar putea fi incluse în categoria reprezentărilor orantei. Ne referim mai întâi la piesele descoperite la Alba Iulia - „Lumea Nouă”, aparținând eneoliticului
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
sau a altor favoruri cerești. Este evident faptul că însăși prezența orantei în arta neoeneolitică este considerată ca reprezentarea relației htonic uranic, dar poate și a unei relații speciale, uranic uranic, dacă vom considera modelarea orantei ca divinitate, nu simplă preoteasă, după modelele religiilor antice, îndeosebi din Orientul Apropiat și Mijlociu, sau cum ar putea sugera statueta masculină, cu brațele ridicate, de la Scînteia Iași, dar ca posibilitate de existență numai la unele comunități umane, fără tendința de generalizare. În ceea ce privește ierarhia divinităților
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Domnului (Fig. 11/2-3), potrivit celor spuse de Însuși Mântuitorul, la Cina cea de Taină : „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea” (Luca, 22, 19). Așadar, relația htonic uranic, sau uranic-uranic (dacă acceptăm că statuetele feminine reprezentau divinitatea, nu marea preoteasă), este reprezentată, în arta și religiile paleolitice și neolitice prin asocierea dualității feminin-masculin. De altfel, J. Cauvin (1997, p. 51) consideră că < femeia este în mod cert o zeiță >. Noi înclinăm să credem că, mai ales în Paleolitic, dar și
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
nu ne spună mare lucru. Se cere o analiză mai adîncită și multidisciplinară. Bocetul, de pildă, cunoaște o întreagă tipologie. El se practică în împrejurări diverse (și la nuntă, și la moarte), ține de competența anumitor actori, divinități ale vegetației, preotese, femei specializate pe segmente ritualice, de unde alunecările de sens de la un caz la altul. Inanna vechilor sumerieni este, în fapt, o divinitate războinică, dar patronează, totodată, cultul vegetației și al rodniciei. Coboară înlăcrimată în infern, la sora ei, Ereșkigal, pentru ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aceasta, de plantă. Cel mai strîns și caracteristic element de legătură dintre Miorița și Caloian îl constituie episodul plecării maicii în căutarea fiului. Se recunosc aici semne de adîncă arhaitate. Pe scurt, bătrîna este un personaj chtonian din familia vechilor preotese și spirite sapiențiale ale gliei. Stă de vorbă cu ceața, cu luna, cu soarele, deci cu forțe cosmice atoateștiutoare; primește sfaturi de taină de la Sfînta Vineri ori de la Sfînta Duminică, stăpîne peste tărîmuri îndepărtate; se metamorfozează în păsări, știe vrăji
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu plînge pentru că, prin moarte, a devenit „altcineva”. Așa cum bătaia este „ruptă din rai”, după cum meșteșugurile, artele și ocupațiile, scrierea și hrana au fost experimentate „prima dată” de anumite divinități civilizatoare, și plînsul ritualic s-a impus prin divinități competente. Preotesele aflate în slujba lor, practicantele, bocitoarele profesioniste imită plînsul modelator. În Caloian, plînsul „maicii bătrîne” este mimat de cortegiul funerar al fetelor, iar în Miorița, oricît s-ar părea de ciudat, de însăși turma de oi, în frunte cu mioara
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mult întinse pe portative lirice. Textul în întregime dă impresia că este destinat să arate efectele miraculoase ale cîntecului asupra mediului sensibil înconjurător, păsări/animale/plante, așa cum formele și culorile năvălesc pe trupurile divinităților egiptene, pe Isis înainte de toate, ca preoteasă, investind-o cu puteri magice mereu reînnoite. O secvență cvasinarativă are ca obiect „școala” lui Orfeu; mai bine zis, înfățișarea micului grup de ucenici, în frunte cu Musaios. Așa se ajunge la orfism, la instituirea misteriilor, care au ca obiect
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
veșnic neastîmpăr și răscolitoare de lume, te întrebi dacă oaia își justifică prezența în imaginarul bestiar și fabulos. O primă impresie. În fond, ea este „năzdrăvană”, poziție proprie și unică în inventarul mitologic. De aici înrudirea cu puterile chtoniene, cu preotesele, cu prezicătoarele. Răsare surprinzător din anonimatul turmei, ca o plantă miraculoasă în mijlocul cîmpiei, îndemnată de puteri neștiute să dea sfaturi de bună purtare, să transmită vești vrednice de luat în seamă. Grecii aveau încredere în Pytia, carpaticii, mai „primitivi”, s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Grecii aveau încredere în Pytia, carpaticii, mai „primitivi”, s-au atașat de „mioara năzdrăvană” atoateștiutoare, cu naivă sinceritate și familiaritate. Dar, în vreme ce insularii, cu firea lor mereu dilematică, sensibilizată de cauzalități și de principii, o plasau pe celebra și misterioasa preoteasă într-un spațiu care favoriza răspunsuri probabile, cel mult să-l scoată în față pe „ori-ori”, mesajele Mioarei erau formulate cu claritate cutremurătoare, direct prin „viu grai” și în chip univoc, fără fisuri și intenții de răstălmăcire. Era glasul sever
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de nerecunoscut. O ilustrare o găsim în Epopeea lui Ghilgameș, în pasajul următor: Sălbăticiunile-l hrăneau cu lapte, Necunoscînd ce-i pîinea dulce, coaptă. Nu știe ce e pîinea, Enkidu! Nici cît e vinul, cînd îl guști, de dulce. Harimtu, preoteasa, însă-i spune: Enkidu, gustă pîinea, nu uita Că ea e viața însăși, iară vinul Pe care glia ni l-a hărăzit, E darul cel mai scump. Atunci Enkidu, S-a săturat cu pîinea ce i-au dat Abia ieșită
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
interminabile cu tramvaiul pentru a da lecții de pian, pentru o sumă modestă), istovit la cei patruzeci și nouă de ani într-o existență umilă, își declanșează prin replica : "Pe arșița asta, ia-o, Gavrilescule, înapoi cu tramvaiul până în strada Preoteselor"296 începutul aventurii (înțeles de Eliade în sensul său primar, de "risc existențial"297) care-i va elibera îngerul din obezile fricii. Regăsirea "centrului" și recuperarea identității presupun pierderea servietei cu partituri, semnul servituții sale de biet profesor de pian
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eliade în Istoria credințelor 313), cu mașina din romanul Noaptea de Sânziene, cu trenul din Podul 314, și care-l poartă dintr-un labirint (bordeiul) într-altul (București). Toponimele aparțin atât Realului, cât și Realului modificat. Un prim toponim, Strada Preoteselor unde locuiesc Otilia Pandele, eleva lui Gavrilescu și mătușa ei, doamna Voitinovici, este locul de unde vine abulicul profesor înainte de a ajunge la țigănci; relația dintre Otilia și doamna Voitinovici traduce structura clasică inițiat-inițiator (tocmai pentru că nu este o relație gen
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
354 se referă la cea pe care locotenentul trebuie să o identifice printre cele unsprezece sau douăsprezece femei. Echivalențe semantice cu femeile implicate în ceremonial, "femei tinere, domnișoare, doamne - soții, vreau să spun - văduve, divorțate..."355 stabilește și toponimul Strada Preoteselor, unde se află casa locotenentului. Analizat din perspectiva filozofiei tantrice, numele locotenentului de roșiori care trece călare spre casă, în amurg, frumos ca un luceafăr, este o metaforă simbolică; personajul apare ca un "un substitut sinonimic al cavalerului unei regalități
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o singură deschidere în vîrf, pe culmile munților. Herodot ne spune că Satrii un popor din Tracia, au la dânșii un oracol al lui Bacus pe munții cei mai înalți, unde un neam dintrînșii, Besii, sunt profeții templului și o preoteasă dă răspunsul oracolului, ca la Delfi, și numai puțin întunecos. Cultul lui Sabazius, ca și al zeului din care el deriva, Dionisos, se făcea în afară de partea lui publică și în niște misterii, dintre care deveniră celebre ale celui din urmă
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
dacăversurile Pythiei n-ar fi cu nimic mai prejos decât cele ale lui Homer, să nu ne lăsăm totuși Înșelați de iluzia că Zeul le-a făcut. Probabil că a dat doar un simplu impuls recitării, impuls pe care fiecare preoteasă l-a receptat conform naturii ei. (C) Într-adevăr, dacă ar fi existat necesitatea ca oracolele să fie scrise, În loc să fie pronunțate cu voce tare, nu vom crede, după părerea mea, că literele În sine sunt opera Zeului și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sunt mai puțin frumos scrise decât cele din edictele regale. Nu Zeului aparțin vocea șpreoteseiț, sunetele acestei voci, expresiile și versurile oracolului nu provin de la Zeu2. El se mulțumește s-o inspire pe femeie. El se mulțumește să trimită viziuni preotesei și să aprindă În sufletul ei lumina care Îi va dezvălui viitorul; iată dar În ce constă «enthousiasmos» ș„entuziasmul”ț. De altfel, la modul general, voi, ceilalți «profeți» ai lui Epicur, căci este limpede că și tu ai trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În ce constă «enthousiasmos» ș„entuziasmul”ț. De altfel, la modul general, voi, ceilalți «profeți» ai lui Epicur, căci este limpede că și tu ai trecut de partea lui, ( D) este peste putință să nu realizați acest lucru. Pe fostele preotese le Învinuiți că făceau versuri proaste; pe cele de azi că se exprimă În proză, folosind la buna Întâmplare cuvintele care le vin În minte, ca nu cumva să fie trase la răspundere pentru versuri greșite la Începutul, la mijlocul și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de aci Înainte vor fi siliți să are pământul cu un brăzdar de argint 2. Atenienilor, care Îl consultară și ei despre expediția șpe care proiectau să o facă În Siciliaț 3, le dădu sfatul să fie adusă de la Erythrai preoteasa zeiței Atena. Or, această femeie se numea Hesychia 4. Când sicilianul Deinomenes 1 Îl consultă pe Zeu despre viitorul fiilor săi, Îi răspunse că trei dintre ei vor domni. Atunci Deinomenes făcu următoarea remarcă: (C) „Va fi, fără Îndoială, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Bestia a sosit aici atrasă de pustietate; nu ea a adus părăsirea ținutului. Mai târziu, când prin voința Zeului Grecia a devenit puternică și s-a acoperit de așezări cetățenești, când ținutul a dobândit o populație bogată, oracolul folosea două preotese care coborau pe rând În subteran 4, ca să nu mai vorbim de o a treia, cu rol de Înlocuitoare. Astăzi, Oracolul nu mai are decât o singură preoteasă, destul pentru câtă treabă este. Prin urmare, nu se cuvine să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
așezări cetățenești, când ținutul a dobândit o populație bogată, oracolul folosea două preotese care coborau pe rând În subteran 4, ca să nu mai vorbim de o a treia, cu rol de Înlocuitoare. Astăzi, Oracolul nu mai are decât o singură preoteasă, destul pentru câtă treabă este. Prin urmare, nu se cuvine să-i reproșăm nimic Zeului. Ceea ce a mai rămas În materie de divinație este Îndestulător pentru toți consultanții. Oamenii se Întorc la casele lor satisfăcuți de răspunsurile primite. Agamemnon, odinioară
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pleacă, rămân Întocmai unor instrumente de muzică devenite inutile și mute. Dar o asemenea observație atrage o alta, ceva mai importantă. Prin ce mijloc oare sau În virtutea cărei puteri reușesc daimonii să pună stăpânire și să le inducă profeților și preoteselor starea de enthousiasmos și dispoziția de a vedea viitorul? Nu esteposibil să considerăm plecarea demonilor răspunzătoare de liniștea care s-a așternut peste oracole dacă, mai Întâi de toate, nu ne-am lămurit cum le animă și le Îndeamnă să
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
neprihănită la trup, neamestecată și neatinsă de vreo relație cu străinii toată viața. Și tot astfel se explică de ce, Înainte de consultarea oracolului, se ține totuși seama de voința divină, În ideea că Zeul știe foarte bine În ce momente propice preoteasa, aflându-se Într-o stare și o dispoziție potrivită, va suporta fără vreo vătămare «enthousiasm-ul». Puterea exalației nu acționează la fel asupra tuturor, nici nu are mereu același efect asupra uneia și aceleiași persoane. Ea produce Înflăcărare șhypekkaumaț și pune
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lui Dumnezeu, căci ungerea constituia ritualul nunții sacre, prin care cel uns devenea rege sfânt. Ritualul hieros gamos era unirea sacră între regele preot și regina-preoteasă. Rolul celei din urmă i-a revenit Mariei Magdalena, care era o hierodulă, o preoteasă păgână, urmașa zeiței Isis. Iisus și Maria s-au supus unui ritual "tantric", în sensul imnurilor din Cântarea Cântărilor. Ea l-a uns pe Iisus pentru îngropare și înviere, cel uns devenind Crist 288. În evangheliile gnostice, Maria Magdalena este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acea adunare și luă cuvântul, cerând să fie înscris între membrii fondatori și depunând taxa prescrisă de 100 fiorini. Sfârșinduse ședința, văd pe acel bătrân cum se apropie de o venerabilă matronă octogenară și-i sărută mâna cu mult respect. Preoteasa cu o prezență de spirit admirabilă ascunde repede pe tânăr, iar dânsa ieșind în ușă ca cloșca, când își apără puii. spune husarilor: „Vă rog, nu intrați în această odaie, avem prunci de țâță și se sperie de arme". Oricât
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în timp de revoluție, în fața unei mame, ce-și apără copiii, se simte înduioșat. Husarii trecură în odaia părintelui, își făcură formalitățile, iar în acest timp tânărul scăpă. Acel tânăr era Ion Popescu, care după 40 de ani săruta mâna preotesei care i-a salvat viața, iar preoteasa era... bunica mea și Anica, pe care avea de gând să o ia de soție era... mama mea. Toți trei sunt astăzi într-o lume mai fericită. Dumnezeu să le ierte păcatele". Mai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]