1,205 matches
-
Gacel, dar celălalt căzuse într-un somn profund. Foarte, foarte departe, spre sud... N-am ajuns niciodată până acolo. Ieși fără să facă zgomot și odată ajuns afară, la aer curat, simți o senzație de gol în stomac, ca o presimțire pe cere n-o mai încercase niciodată înainte. îl neliniștea ceva la acei doi oameni aparent inofensivi. Nu aveau arme și aspectul lor nu dădea impresia că ar fi fost primejdioși, dar un abur de teamă plutea în jurul lor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
targuí și tradițiile milenare ale deșertului îi spuneau că se purtase corect primindu-i pe călători sub acoperișul lui, pentru că simțul ospitalității e prima poruncă a legii nescrise a imohag-ilor, dar instinctul lui de bărbat obișnuit să se călăuzească după presimțiri și cel de-al șaselea simț, care-l salvase de la moarte de atâtea ori, îi șopteau că îl paște o mare primejdie și că noii-sosiți puneau în pericol pacea pe care o obținuse cu prețul atâtor eforturi. Laila apăru lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
extravaganta lui pălărie de paie, iar peretele neted al unei stânci, în fundul unei mici scobituri ferite de vânturi și ploi, îl făcea să nutrească speranțe întemeiate privind o nouă și, poate, revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ascunse cutremurătoare care la prima vedere par netede și fără expresie - „să exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“, nu știu, nici nu vreau să aflu ce mecanism secret le-a declanșat, ce amintire sau ce presimțire și-a tremurat pentru o secundă imaginea pe retină ca să-și lepede apoi de bunăvoie forma reală topindu-se docil În cîteva cuvinte. Am mai vorbit despre toate astea cu el mai de mult; mi-a spus că Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața mea de parcă vînturi mari de scorțișoară mi-ar răvăși presimțirile amăgindu-mă, un desfrîu de confuzii și fiecare strecurîndu-se insidios În capsula unui cuvînt. Aș Înșira acum un pomelnic de nume Ramona, Adolfo, Giuliamo, Dorothy, Hroswitha, vorbe neutre, atît de discrete, de vide, asemenea unor sunete acvatice, eoliene, asemenea căderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fiecare dată se Întorcea acasă doar cu cîte un exemplar uzat din Micul duce de Charlotte Yonge sau cu vreo broșură desuetă care recomanda ceaiul de Mazawattee; și totuși, nu era deloc dezamăgit, căci purta În suflet muzica alămurilor și presimțirea unui viitor strălucit, chiar mai promițător decît superba zi ce-i fusese hărăzită. În adolescență, emoția lui avea să se hrănească din alte surse; Își Închipuia că va Întîlni În grădina parohială vreo fată necunoscută, căreia va cuteza să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dreptul la existență. Rainer spune că el însuși are, de asemenea, dreptul la non‑existență, la fel ca pisica aceasta, pe care o va trimite acuși spre propria ei non‑existență până să apuce să zică pâs. Pisica are o presimțire, de unde și neliniștea din sac. Sophie poartă o rochie sport de lână, lucrată la casa de modă Adlmüller. Pardesiul Annei e lucrat la mașina de cusut a mamei, chestie care se observă imediat. Sophie aleargă cu pas elastic peste rădăcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nimeni. Nici n-ar avea de ce, știu cu toții că nu prea beau, așa, În general. Mă deprimă. Oricum, o jumătate de bere Îmi Îngăduie să zâmbesc. Ospitalier: - Voi? Ce-i cu voi? Adică: ce v-ați adunat așa? Aveam o presimțire, știam de la Leac, ori poate de la Cătălin, că se pune ceva la cale. Era evident că se pregătește ceva, altfel cum s-ar fi explicat că se adunaseră toți patru. De obicei umblau câte doi, Florin cu Cătălin ori Cătălin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
viziuni despre fericirea festivă și despre seninătatea rapidelor despărțiri de viață. Tot mai surpată de bătrânețe, tot mai vagă și rară plăcere de a primi lumina, de a atinge lucrurile încă vii din preajmă, persistența înceată și subțire a oboselii, presimțirea, prin ceață, a morții, pândind, misterioasă, slăbiciunea de a nu voi să dispari, de-a nu fi de ajuns de puternic sau de învins. Bătrân, incapabil să mai țină pensula în mână, fără a renunța la încercările zilnice de a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă prelungită în monotonie și presimțiri negre. Mă poartă, cumva, spre funeralii sau cununie ? Încerc să-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scrise În inima mea. A trecut peste mine În bătaia ritmică a aripilor sale puternice, a țîșnit În șuierul de glonț al bucuriei demonice purtate de vîrtejul iute al vîntului de iarnă; a poposit, blînd și tăcut, aducînd cu sine presimțirea neîndoielnică a bucuriei sălbatice coborîte din cerul Întunecat și moale, Încărcat de zăpadă, a zăbovit În noapte, sălbatic, Întunecat și tainic, peste pămînt și peste tăcerea uriașă, mișcătoare, a orașului Încremenit În milioane de celule adormite, vibrînd veșnic În noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și tare, respirînd aerul cu miros de zăpadă, dătător de viață, porni pe peron alături de zeci de oameni care Înaintau toți În aceeași direcție, unii spre casă și spre certitudine, alții spre un liman nou, spre speranță și foame, spre presimțirea Înălțătoare a bucuriei, spre promisiunile unui oraș strălucitor. El știa că se Îndreaptă din nou către casă. Patru suflete rătăcite Deodată, În miezul verde al lui iunie, am auzit din nou glasul tatălui meu. În anul acela am Împlinit șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne umpleau sufletul. Căci războiul dăruiește bărbaților atît viață cît și moarte. Războiul umple inimile tinerilor de cîntec și de bucurie sălbatică. Face ca strigătul sălbatic de durere și de bucurie să izbucnească În nopțile Înstelate. Umple sufletele lor de presimțirea de nedescris, sălbatică, nu a morții, ci a vieții, căci le vorbește despre ținuturi noi, despre biruință și descoperire, despre fapte eroice, despre gloria și camaraderia eroilor, și dragostea minunatelor femei necunoscute - despre o victorie răsunătoare și o faimă uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el. „Ești obosită și istovită și ți s-a părut.“ Apoi au Început să bată toate clopotele și s-a sculat și el. „Vai, nu pleca!“ i-am zis. „Te rog să nu te duci“ - știi, aveam un fel de presimțire și mă neliniștea gîndul să-l știu plecat. Și-atunci am auzit din nou: „Doi... doi“ - rostea primul glas și „douăzeci... douăzeci“ rostea celălalt și știu, știu... da, da! Ei, Doamne! Cum să nu-mi amintesc, măi băiete, și timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
luat, nici nu-mi trecea prin cap să mă uit la ele, eram gata să le azvîrl În sobă și să le dau foc. „Le-o fi lăsat acolo ca să le rupă“ - mi-am zis, dar parc-am avut o presimțire, sau mai știu eu cum să-i zic, odată mi-a trecut prin gînd că mi le-a scos În cale providența tocmai ca să le citesc, și ce crezi că găsesc, chiar hotărîrea de divorț, de Maggie Efird, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trebui să mă lași singură În starea În care mă aflu“ - am zis. „Ei, Doamne, mă-ntorc Într-o oră“ - a zis. „Ești În siguranță, doar nu ți se poate Întîmpla nimic“ - a zis. Am dat din cap... aveam o presimțire, că altfel nu pot să-i spun... că o să se-ntîmple ceva Îngrozitor, Îngrozitor, că o să se-ntîmple o nenorocire. „Te rog să nu pleci“ - am zis, dar el s-a ridicat și dus a fost. Chiar cînd ieșea pe ușă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
moarte. În alt plan, Dincolo de măceșii roșii, adică dincolo de zare, de lumea tangibilă, sunt Poemele cu îngeri, de unde Pasărea Visului pogoară peste noi!... Nevoia de echilibru, amintită mai sus aduce, de asemenea, vagi ecouri dinspre expresionism, spre exemplu, cum e presimțirea, nerostită însă, a posibilei destrămări a lumii, neînstare să mai citească: Scriu poeme cu Îngeri / pe care nu le mai citește nimeni - / alfabetul e vechi, mâna e singură, / prea înceată, / parcă nimeni n-ar mai vrea să mai știe / lumina
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
eu mă dizolv..., simțind, ca orice creator, golul de după ce a trecut divinul, dar căpătând totodată conștiința faptului că, prin poem, se poate dărui ca o bucată bună de suflet / o bucată bună de moarte / de veșnicie... Și, dacă are presimțirea ruperii apei, aceasta înseamnă promisiunea nașterii unei galaxii pline de diamante / de lapislazuli / de mântuiri. S-a împlinit astfel ciclul care a început prin cununia trivială, a rămas parțial în lume, a simțit statornicia jegului, euforia neterminării, având senzația unui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și el, ca și Palatul Regal, la o azvârlitură de băț de strada Italiană, veneau, probabil, telegrame îngrijorate care prevesteau că va fi război în Europa, întrucît Hitler și Mussolini deveneau din ce în ce mai amenințători. Ziarele vremii vorbeau, presupun, și de aceste presimțiri sumbre și de procesele din Rusia unde Stalin își lichida ultimii adversari. Dar eu mă aflam într-o stare de ignoranță istorică încă și mai mare decât aceea din Lisa. Nici măcar de informațiile date de omul cu goarna nu mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dădu înapoi. Ajunsă în dreptul ei portiera din spate se deschise rapid cu un păcănit... ca o invitație. Femeia intră fericită înăuntru unde o aștepta liniștea și căldura. Brusc un presentiment, un gând străin se interpuse între ea și bărbat, o presimțire grea venită de nicăieri o copleși însă mașina porni fără să-i dea șansa de reacționa dacă a fost bine că s-a urcat în ea. Vedea tânărul prin oglindă... era brunet, elegant, spilcuit cu părul mânjit cu briantină sau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
strâmt, dar l-am îmbrăcat oricum. La ora nouă, lasagna bolborosea mulțumitor, masa era pusă, vinul era răcit. M-am dus în apartamentul Fionei. Nu era în camera de zi și nu mi-a răspuns când am strigat-o. O presimțire bruscă m-a dus în dormitor. Fiona stătea pe pardoseală în fața șifonierului deschis. Era îmbrăcată cu o rochie lungă albastră de bumbac al cărei fermoar nu era încă tras la spate. Se legăna încet în spate și în față, luptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când căpătă viteză și se desprinse de suprafața apei, ridicându-se lin în aer. Se uită după el până când nu mai rămase decât o pată neagră pe albastrul cerului. Apoi se întoarse și intră în casă. Avea inima grea de presimțiri. Era îngrijorată pentru Michael; îngrijorată că se aștepta deja la prea multe de la ea, îngrijorată că preocuparea lui pentru trecut era obsesivă; chiar adolescentină. Era greu să-și amintească uneori că era cu șapte sau opt ani mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scriu, pentru că trebuie să hrănesc altceva. Și nu doar cu mâncare, ci și cu emoții și senzații. Care vin în stoluri, în roiuri, agățându-mă din toate părțile și târându-mă între văzut și nevăzut, învârtejindu-mă printre presupuneri și presimțiri, în zona unde proiecția și așteptarea fac casă bună. Dacă, cumva, o parte dintre astea sunt și resorturile literaturii, atunci e de înțeles de ce nu scriu. De Crăciun, din nou acasă, în București, Antonia este deja cu noi. Are o
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
sala de curs. Eu nu am astăzi nici curs, nici seminar. Schimb câteva impresii cu colegii, urc în birou, scot din servietă caietul lui P.H.Lippa și reiau lectura. Sunt pagini în care își fac loc, de astădată, neliniști și presimțiri obișnuite la un bărbat aflat la o vârstă „coaptă” (dar nu „răscoaptă”! ține să precizeze apăsat P.H.L.). Domnul R. este încă foarte ocupat, are „descinderi” mai lungi în București încât, ca să fie aproape de Teodora, îi scrie. Este de ajuns? La
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-i înmâneze Teodorei dovada slăbiciunii sale din momentele de singurătate. Parcă nu ar vrea să observe și ea cum evenimentele îi iau cu asalt „cetatea interioară”. Se surprinde tot mai des înfiorat de gândul vremelniciei, de „spectrul sfârșitului” și de presimțirea că nu va ajunge niciodată să fie sigur de „adevăratul rost” al vieții sale. Mai mult! Așteptarea nașterii copilului lor, apariția acestui punct luminiscent pe magma lumii obosite și îmbătrânite îl face să se întoarcă asupră-și cu întrebări de-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]