1,380 matches
-
retorice nu au transmis un mesaj suficient de clar, iată ce am vrut să spun prin intermediul lor: obiecția că moraliștii urmăresc depășirea sau dislocarea politicii democratice (a procedurilor democratice de decizie) este neconvingătoare pentru că se bazează pe cel puțin două presupoziții problematice, dacă nu chiar evident false. Prima este presupoziția că doar moraliștii - nu și realiștii - care propun politici, reguli sau idealuri de organizare socială pot fi suspectați de dorința de a "depăși" sau "disloca" politica democratică. A doua este presupoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
iată ce am vrut să spun prin intermediul lor: obiecția că moraliștii urmăresc depășirea sau dislocarea politicii democratice (a procedurilor democratice de decizie) este neconvingătoare pentru că se bazează pe cel puțin două presupoziții problematice, dacă nu chiar evident false. Prima este presupoziția că doar moraliștii - nu și realiștii - care propun politici, reguli sau idealuri de organizare socială pot fi suspectați de dorința de a "depăși" sau "disloca" politica democratică. A doua este presupoziția că propunerile de politici, reguli sau idealuri de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
presupoziții problematice, dacă nu chiar evident false. Prima este presupoziția că doar moraliștii - nu și realiștii - care propun politici, reguli sau idealuri de organizare socială pot fi suspectați de dorința de a "depăși" sau "disloca" politica democratică. A doua este presupoziția că propunerile de politici, reguli sau idealuri de organizare socială venite de la filosofi (fie moraliști, fie realiști) afectează în mod negativ procesul democratic de decizie sau contrazic spiritul democrației. De fapt, așa cum a argumentat, într-un alt context, Rutger Claassen
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de dreapta, 146 politici de gen, 17 politici de stânga, 146 politici multiculturaliste, 16 politici publice, 44-45, 47, 83, 101, 131, 146 politici redistributive, 17 politici social-democrate, 45 politologie, 97, 152 populism, 44 practică politică, 23, 117, 136-137, 141, 146-147 presupozițiile morale ale argumentării, 90 principii de organizare (socială și politică), 32, 93, 136-137, 141 principii epistemice, 102 principii morale, 31, 41, 53, 73-76, 90-92, 102-103, 109, 125-126, 164 principii morale comprehensive, 73, 90 principii morale universale, 75 principiul echității în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Ashgate, Aldershot, 2012), pp. 29-40, Matthew Clayton, ",Liberal Equality: Political not Erinaceous", în Critical Review of International Social and Political Philosophy (2016), DOI: 10.1080/13698230.2016. 1146307). Cea mai importantă dintre aceste neînțelegeri este, din punctul meu de vedere, presupoziția, criticată cu precădere de Quong, că liberalismul politic aspiră să ofere o justificare "externă" liberalismului, i.e., să justifice liberalismul chiar și celor care nu împărtășesc convingeri liberale fundamentale precum principiul tratării tuturor indivizilor ca liberi și egali sau principiul echității
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
se bazează apoi pe bogăția epistemologică care are istoria drept fundament, istorie care este totodată una a conceptelor și a ipotezelor teoretice. Studiul acestei istorii, cu prelungiri în preocupările noastre contemporane, este esențial, deoarece toate științele umaniste au la bază presupoziții antropologice, implicite în cele mai multe cazuri, presupoziții pe care numai analiza le poate scoate la lumină. În această lucrare a cărei miză este partea practică vrem să punem la dispoziția cititorului instrumentele care îl pot ajuta să înțeleagă diversitatea lumii actuale
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
care are istoria drept fundament, istorie care este totodată una a conceptelor și a ipotezelor teoretice. Studiul acestei istorii, cu prelungiri în preocupările noastre contemporane, este esențial, deoarece toate științele umaniste au la bază presupoziții antropologice, implicite în cele mai multe cazuri, presupoziții pe care numai analiza le poate scoate la lumină. În această lucrare a cărei miză este partea practică vrem să punem la dispoziția cititorului instrumentele care îl pot ajuta să înțeleagă diversitatea lumii actuale. Dacă obiectivul pare simplu, drumul pentru
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Dobrogeanu-Gherea asupra neoiobăgiei ca "invariant structural al societății românești după 1864". Studiile de teren mai recente, efectuate comparativ pe mai multe țări (vezi Inglehart) au impus câteva concluzii în raport cu problema modernizării și au infirmat, în același timp, o serie de presupoziții legate de aceasta. Astfel, modernizarea nu se realizează în mod linear, așa cum a susținut una din abordările la modă (Rostow, Lenski), căile de dezvoltare fiind multiple, și putând exista înapoieri sau întoarceri la stadii anterioare de dezvoltare; societățile nu devin
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
zentării pro porționale sau al sistemului majoritar în două tururi nu este necesară maximi zarea numărului de voturi, și nici existența unui sistem bipartid. Ignoranță rațională și asimetrie informațională În discutarea scopurilor participării partidelor la competiția politică voi utiliza următoarea presupoziție: scopul unui partid este de a putea exercita influență asupra procesului decizional fie pentru a culege beneficiile atașate ocupării funcțiilor fie pentru a implementa politicile preferate, fie pentru a putea controla distribuția resurselor către propriul colegiu, vizând men ținerea în
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
prin care să intenționeze reducerea ratei de participare la vot cu scopul scăderii costurilor de convingere a votanților. Partidele pot fi interesate să reducă setul de votanți doar la cei radicali sau la cei accesibili prin stimulente selective. Una dintre presupozițiile pe care le voi utiliza în acest capitol ia în calcul raționalitatea partidelor (a competitorilor electorali), indiferent de scopul final pe care și-l propun. În acest context, prin raționalitatea comportamentului politic al participanților la competiția politică înțeleg adoptarea acelor
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
perioada 1992 2004 se observă o similaritate în ceea ce privește rata de participare la alegerile parlamentare și la primul tur al alegerilor prezidențiale 11 (ținute simultan), lucru care nu este valabil pentru alegerile din 2008 (parlamentare) și 2009 (prezidențiale). În enunțarea acestei presupoziții am în vedere atât schimbarea modalității de alegere a senatorilor și deputaților, cât mai ales decizia de a decupla organizarea alegerilor parlamentare de a celor prezidențiale 12. Tipurile de abordări diferă la alegerile prezidențiale față de cele parlamentare; la prezidențiale sunt
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
de guvernământ în care guvernanții sunt considerați responsabili pentru acțiunile lor în sfera publică, din perspectiva cetățenilor, care acționează indirect, prin intermediul competiției și cooperării dintre reprezentanții aleși" (1993: 40). 13 Sartori (1987, paragraful 6.91) pleacă în esență de la această presupoziție, pentru a urma, apoi, o cale diferită, care duce la o definiție normativă originală a democrației ca "poliarhie selectivă" sau "poliarhie de merit". Drumul pe care-l vom urma în această lucrare poziționează în prim-plan conexiunea necesară între democrațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dezvoltarea sa să nu introducă nici o propoziție care să contrazică un conținut exprimat sau presupus de un enunț anterior sau deductibil din acesta, prin inferență. În secvența: “Mătușa este văduvă. Soțul ei colecționează timbre”, “văduvă” presupune că soțul a murit, presupoziție contrazisă de cea a propoziției următoare, “soțul ei colecționează” (soțul trăiește). (cf. Moeschler și Reboul, 1999: 441- 442). 2.3. Consistența logică a discursului Acceptam, mai sus, că un șir de enunțuri poate fi considerat ca fiind o secvență discursivă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sintactic. Analiza consistenței unei secvențe discursive ne ajută să vedem dacă aceasta stă în picioare din punctul de vedere al valorilor de adevăr. Astfel, dacă o intervenție discursivă pune în scenă două enunțuri contradictorii (fie explicit, fie implicit sub forma presupozițiilor sau deducțiilor), atunci, conform definiției principiului noncontradicției conjugată cu cea a conjuncției logice, întreaga intervenție discursivă este contradictorie și chiar falsă; principiul noncontradicției specificând că este imposibil A și non-A, și dacă A este adevărat, atunci non-A este
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
asupra lumii, în care lumea fizică există independent de gândirea noastră, ceea ce nu înseamnă că și cunoașterea sau experiența lumii reale este independentă de gândirea noastră sau că nu putem acționa asupra ei. Voi prezenta în continuare o serie de presupoziții ale viziunii realiste asupra lumii, preluate din Realitatea ca proiect social a lui John Searle: Lumea fizică există independent de reprezentarea noastră. Oamenii au acces la o lume prin diverse moduri interconexe (precepția, gândirea, limbajul, convingeri, imagini, hărți, etc.), ele
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de pildă în teoriile dependenței. De asemenea, nici înclinația normativă către scepticism nu îl deosebește: din acest punct de vedere, el s-a văzut depășit, nu cu mult timp în urmă, de către poststructuralism. Ne apropiem cel mai mult de o presupoziție care să ducă la o demarcare a realismului, dacă luăm în considerare ideea de anarhie. Anarhia se referă la ideea fundamentală că nu există un guvern internațional, comparabil cu cele naționale. Această distincție are, se spune, o influență decisivă asupra
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de implementare, în care alegerile raționale pot fi împiedicate de gama limitată a opțiunilor pregătite. Modelul politicii guvernamentale (al treilea) tratează deciziile ca rezultat al negocierilor între grupuri. El seamănă cu primul model prin aceea că se bazează tot pe presupoziția actorului rațional (din acest motiv, Steinbruner le-a inclus pe amîndouă în aceeași categorie). Ele diferă în principal în privința nivelurilor cărora le sînt aplicate. În timp ce în primul model alegerea este cauzată de constrîngerile sistemice și de interacțiunea strategică a statelor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
I determină o serie întreagă de explicații diferite, care este restrînsă de modelele subsecvente. De aceea, explicațiile excluse de modelul actorului rațional ar trebui să nu se dovedească posibile, din perspectiva celorlalte modele. Totuși, aceasta din urmă este o posibilitate. Presupoziția unui sistem anarhic este aceea că statele care nu urmează calea cea mai bună (politica rațională) vor avea de suferit. Presupunînd că deciziile de politică externă pot fi rezultatul unui proces nonrațional, nu mai este chiar evident că o deviere
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
primul rînd de funcțiile constitutive, și nu de cele instrumentale ale teoriei. El se preocupă de felul în care modelele contribuie la construirea unei interpretări, și nu de felul în care modelele pot deveni teorii mai generale. "Eu cercetez influența presupozițiilor neconștientizate asupra gîndirii noastre despre evenimente cum ar fi criza rachetelor. Soluțiile la probleme [...] pot fi afectate de presupozițiile fundamentale pe care le facem, de categoriile pe care le folosim, de unghiul din care vedem lucrurile" (Allison 1971: v). Într-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
modelele contribuie la construirea unei interpretări, și nu de felul în care modelele pot deveni teorii mai generale. "Eu cercetez influența presupozițiilor neconștientizate asupra gîndirii noastre despre evenimente cum ar fi criza rachetelor. Soluțiile la probleme [...] pot fi afectate de presupozițiile fundamentale pe care le facem, de categoriile pe care le folosim, de unghiul din care vedem lucrurile" (Allison 1971: v). Într-o astfel de lectură, modelele pot fi reciproc exclusive, pentru că logica de bază a receptării și interpretării realității poate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
80 a fost propusă o soluție menită să alunge confuzia dintre școlile de gîndire și paradigmele în domeniul relațiilor internaționale, pe de o parte, și ideologiile anglo-americane pe de altă parte. Această soluție a suprimat componenta normativă a Weltanschauung. Restul presupozițiilor ontologice despre "ființă" au fost puse în legătură cu problema epistemologică a naturii cunoașterii, precum și cu chestiunea metodologică a felului în care este dobîndită cunoașterea. Așa cum vom vedea mai tîrziu, ultimele două au fost îmbinate. Acest curent a dus la limită transformarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sunt legate de fenomenul de legitimare a accesului/ menținerii la putere, ci de persuadarea publicului cititor în sensul ideilor și atitudinilor politice împărtășite de jurnalist. Considerăm că întoarcerea la publicistica eminesciană, din prisma epistemei ce caracterizează epoca noastră, și conștientizarea presupozițiilor care domină receptarea conduc la redimensionarea lumii de sensuri pe care o construiesc articolele poetului. Suntem convinși că abandonarea declarativă a clișeelor, a locurilor comune în analiza operei eminesciene, nu anulează pericolul elaborării altor scheme vide, insipide, de interpretare. De
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
le însoțesc (schimb de cuvinte, mimică, gesturi etc.), fiind alcătuit din înșiruirea actelor de limbaj într-o secvență interdiscursivă, guvernată de reguli specifice; d) context epistemic acoperă totalitatea credințelor și valorilor pe care le împărtășesc locutorii. Contextul presupozițional cuprinde totalitatea presupozițiilor interlocutorilor, așteptările și intențiile acestora, care modelează emisia și receptarea mesajelor verbale. Plecând de la taxonomia indicată mai sus, putem simplifica, vorbind de un context restrâns, care cuprinde datele imediate ale situației de comunicare, și un context larg, care include presupoziții
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
presupozițiilor interlocutorilor, așteptările și intențiile acestora, care modelează emisia și receptarea mesajelor verbale. Plecând de la taxonomia indicată mai sus, putem simplifica, vorbind de un context restrâns, care cuprinde datele imediate ale situației de comunicare, și un context larg, care include presupoziții, credințe, valori, atitudini etc. Raportat la datele contextuale, limbajul politic se nuanțează, dobândind un profil particular, iar analiza lui impune o serie de operații cognitive care constau în interogarea: * contextului imediat al enunțării, permițând degajarea unor informații pertinente care să
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lexicale 141. Implicaturile conversaționale sau discursive funcționează în context și depind în mod direct de contextul referențial, factual, având o finalitate informațională certă, iar implicaturile convenționale sau lexicale au ca suport lexicul, semnificațiile convențional atașate cuvintelor (ele se deosebesc de presupozițiile semantice prin faptul că nu contribuie la condițiile de adevăr ale frazelor). Mai mult decât în cazul altor tipuri de limbaj, în construirea semnificației limbajului politic, un rol deosebit îl joacă implicaturile conversaționale sau, altfel spus, "propozițiile nerostite dintre rânduri
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]