1,686 matches
-
o ploicică tristă și fără chef; se declanșase din senin și se oprise imediat, nici n-apucase să mă ude; numărul doi mai făcea din astea, pe la începutul relației chiar foarte des, dar la numărul trei era ceva nou și prevestea încă o criză majoră. A doua zi dimineață a mușcat de două ori din sendviș, apoi l-a lăsat în farfurie; seara - secetă. Următoarea dimineață l-am găsit pe șantier, lângă baracă. Îi trezea pe muncitori, îi zorea să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
aceste tinerețe, / Până la adânci bătrânețe!"97 Polimorfismul imaginilor reface legăturile a-temporale și a-spațiale cu starea dintâi a creației, dezvăluind ființa ca lume descifrată. Între om și casă se stabilește, de-a lungul vieții, "o legătură de sânge". Casa prevestește trecerea omului în "cea lume" prin semne: pocnirea neașteptată a unor obiecte din casă a meselor, a scaunelor, a laițelor, a paturilor, a lăzilor, a stâlpilor de la horn, a ușilor, a pereților, a icoanelor, a oglinzilor și a grinzilor. 98
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
general.132 În mitologia românească se poate vorbi de o adevărată tipologie a apei care stă la baza "facerii", "creației", dar și a "desfacerii", "descântecului". Astfel, complementaritatea apă vie-apă învietoare / apă moartă apă întrupătoare reclădește umanul din temelii (în basme), prevestind desăvârșirea parcursului inițiatic. În schimb, apa moartă, în mentalitatea tradițională, are și conotații negative, la construirea unei fântâni sau în ritualul de înmormântare. Astfel, la facerea puțurilor, apa vie e apa care curge sau țâșnește din pământ, apa moartă e
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pumn de grâu în sân, zicând: "Să fiți cu îndemn la lucru, ca albina, / Îmbrăcați ca iarna, / Frumoși ca primăvara, / Înfocați ca vara, / Plini de roade ca toamna" 262. c. Înmormântarea Ca și "apa tulbure", pământul care apare în vis, prevestește moartea; moare cineva apropiat dacă, în vis, se rupe și se dărâmă o bucată de pământ, iar de se visează că scoate cineva stâlpii de la poartă, e semn că stăpânul casei va muri.263 În Moldova, când se termină o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
neîncepută. O dată Vergelul început, fiecare participant la ceremonie aruncă în apa neîncepută un obiect cuțitaș, crucer, bumb, inel, cheiță, cercel). Apoi, un băiat, de 10-13 ani, scoate câte un obiect din apă și, împreună cu "vergelatorul" sau vestitorul de Anul Nou, prevesteau norocul fiecăruia, rostind, în același timp, urarea de Anul Nou: "Anul vechi, ici, se sfârșește / Și cel nou ni se ivește. / Mergeți măi, tăiați un bou, / Căci mâni este Anul Nou! / Și fripturi bune făcând, / Să bem vinul gâlgâind.../ Demnele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la care s-a gândit nu-i va fi partea. Alteori, fetele fac niște lumânări mici de ceară, la un capăt turtite, și le dau drumul să plutească pe apă. Dacă aceste lumânări botezate cu numele lor se întâlnesc, aceasta prevestește unirea dintre tineri, cununia.361 În apa din fântână se poate vedea chipul celui sortit, dacă se merge acolo, cu niște lumânări de la cununie aprinse.362 În Bucovina, în seara Sfântului Vasile, fetele pun busuioc deasupra apei, iar dacă se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
focului", atunci se spune că tinerii respectivi se vor căsători, iar dacă perii se îndepărtează unul de altul, fata nu va avea parte de feciorul pe care "a pus ochii".420 Cărbunii de pa foc au rolul și de a prevesti rodnicia pământului dintr-un an. Astfel, în Ajunul Sfântului Vasile, cărbunii, obținuți dintr-un singur fel de lemn, se denumesc după rod (ovăz, porumb, grâu, secară etc. ) și se înșiră pe vatră. Dacă a doua zi dimineață, cărbunii sunt prefăcuți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din făină, crestată pe margine), sau un colac, în formă de lopată care se să de pomană celui care face focul.429 Atât în Basarabia cât și în Bucovina, în noaptea de Paști, lângă biserică, se face un foc care prevestește Lumina Învierii 430, iar cârpa, cu care s-au șters ouăle roșii, se sfințește la Paști și se păstrează pentru a se aprinde la nevoie, pentru vindecarea diferitelor boli durere de dinți și de măsele, de urechi, de grumaz, de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nici un bine. Și chiar de-am făcut vreun rău, / Mi-a răsplăti Dumnezeu!"91 În basme, elementele cosmice antropomorfizate realizează schema narativă, participând, în același timp, la acțiunea propriu-zisă, având multiple valențe. Astfel, natura realizează cadrul parcursului inițiatic, vestind și prevestind destinul: "Lângă curtea aceea se afla un măr nalt și frumos, carele înflorea îndată ce sosia ficiorul babei acasă; și când se ducea de acasă, pica floarea. Mărul acesta era așadară sămnul cel mai bun de știa baba când îi vine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tot m-a frige și m-a arde; / Dincotro vântul m-a-mpinge, / Tot m-a arde și m-a frige, / Nime-n brațe nu m-a strânge."211 Natura însăși devine antagonică în momentul "făuririi" destinului uman care este prevestit de elementele cosmice sau de formele teluricului: "Pasăre galbenă-n cioc / Rău mi-ai cântat de noroc; De ți-ar pica ciocul tău, / Cum mi-ai cântat tu de rău; / Că toată viața mea / Mi-ai cântat să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fețe, una spre trecut și alta spre viitor, unul din cei mai vechi zei romani, moștenit de la etrusci, era venerat cu ocazia calendelor ianuarii care celebrau noul an agrar, timp în care se făceau urări de sănătate și belșug, se prevestea viitorul, se practica aratul și semănatul simbolic.41 Primele 12 zile ale lui ianuarie erau prevestitoare pentru întregul an, fiecare zi identificându-se cu una din lunile anului. În mijlocul acestui ciclu tradițional roman a apărut o sărbătoare de influență asiatică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iarna.56 În Bucovina, sărbătorile pe care se măsoară anotimpurile sunt puțin diferite: ziua de Sfântul Gheorghe este considerată prima zi de primăvară, Duminica Mare (Rusaliile) este început de vară, Ziua Crucii dă semn de toamnă, iar Sâmedru (Sfântul Dumitru) prevestește iarna.57 În mentalitatea populară, zilele săptămânii au existență proprie, benefică sau malefică, cântărind traiul de zi cu zi al țăranului român: "Nu toate zilele sunt la fel. Vezi, o săptămână are șapte zile, da nu seamănă una cu alta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pământ, iar pe lună veche se răsădeau plantele care rodesc în pământ, se intră în casă nouă, se văruiește sau se spală rufe. Dacă luna e "cu coarnele în jos" e "a ploaie", iar dacă este "cu coarnele în sus", prevestește secetă. Dacă soarele asfințește în nouri roșii sau dacă răsare în ceață înseamnă că va fi vreme rea. Unele plante de leac se strâng "pe rouă", până la răsăritul soarelui, iar altele "pe soare", când roiesc albinele.76 Astfel, semnele vremii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lemn tare: se înșiră un număr anumit de cărbuni pe vatră, se denumesc după roadele care se fac în acea zonă (grâu, secară, popușoi, orz, ovăz, barabule, etc.) și se lasă până a doua zi dimineață cărbunii prefăcuți în cenușă prevestesc un an bun și rodnic, iar cei care rămân întregi arată sărăcia. Luna, în mentalitatea țăranului, este "proorocul", "profetul cel mai bun": astfel, "când luna e plină în seara Sf. Vasile, va fi anul roditor, mănos; când nu va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
solar și simbolizează veșnica regenerare a vieții. Ca simboluri ale spiritului și ale cunoașterii, păsările sunt ipostaziate ca divinități care dețin secretele celor trei lumi. Știința cunoașterii "limbii păsărilor" este dobândită în urma inițierilor în tainele vieții și morții. Pasărea poate prevesti destinul implacabil și moartea, valențele oraculare fac posibilă descifrarea viitorului, după strigătele și zborul păsărilor, artă practicată de romani și moștenită de la etrusci.230 Zborul păsărilor reprezintă, în majoritatea mitologiilor, un simbol al relațiilor dintre cer și pământ, ca prevestire
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pasăre galbenă și roșie, ca o minge de foc fără chip, dar înzestrată cu 6 picioare și 4 aripi, care cântă și dansează, dar care nu poate mânca sau respira; la chinezi, dacă o pasăre își distruge cuibul, acest lucru prevestește dezordinea în Imperiu. În Orient, kinnará, care cântă din țiteră, este jumătate om și jumătate pasăre, și este asociat cu soarele. În textele vedice, pasărea este "un simbol al prieteniei pe care o au zeii față de oameni". În mitologia celtică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
reprezintă un simbol al fertilității.233 O altă constantă prezentă în mitologia românească este "pasărea-suflet", sculptată în lemn și așezată pe stâlpul de pe morminte.234 În mentalitatea arhaică românească, pasărea este ambivalentă, întruchipând atât forțele întunericului, cât și puterile luminii, prevestind binele sau răul, supunându-se metamorfozelor continue pentru a răstălmăci lumea înțelesurilor simbolice. Astfel, în hieraldica românească, pasărea prezentă este corbul, corbul valah și corbul corvinilor. În unele steme, corbul este înfățișat cu aripile deschise și cu ciocul orientat spre
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Opărește-te!" Se opărea. "Bagă-te în oală și fierbe!" Se fierbea. Pune-te în strachină să te mănânc!" Se punea și după ce o mânca iar se făcea la loc."271 Uraniană, simbol al reflectării, cunoașterii și luminii, coțofana (țarca) prevestește de bun augur, dacă se urcă pe acoperiș și cântă, iar dacă se coboară pe arături și mănâncă porumbul va fi secetă, iar dacă se adună în stol înseamnă că va fi furtună, iar dacă țipă strident, anunță o nenorocire
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
el mergea la Dumnezeu și spunea și de la Dumnezeu aducea."279 Cea mai statornică dintre păsările cerului este vrabia care semnifică atașamentul față de om, ciripitul ei fiind perceput ca plâns al omului izgonit. În tradiția românească, vrabia are funcție meteorologică, prevestind ploaie dacă se scaldă în apă, când ciripesc mult pe pom, când se scaldă în praful de pe drumuri sau când se scoală dis-de-dimineață.280: "Vrabia dacă îmbătrânește se face cu totul albă. Vrabia, la 50 de ani, mai întâi îi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
putea cânta ca cucul, / Nu m-aș zăbovi cu lucrul, / Ci-aș zbura din cracă-n cracă, / Să văd lumea cât e largă / Și pe mândra mea cea dragă, / Cucul netezându-și penele / Ca mândra sprâncenele."303 În satul patriarhal, cucul prevestea nu numai destinul individual, al fiecăruia în parte, ci și destinul întregii comunități: "Cucule cu pană sură, / Cântata-ai la noi pe șură / A amar, nu-a voie bună; Ai cântat as`-primăvară / A jale ș-a rău în țară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ce-a băut vinul s-a îmbătat, / iar cel cu veninul a crăpat; / așa să chiară pociturile din post, / pân-ntr-o clipă să fie lecuit / și să rămâie ca pomul înflorit."316 Metamorfoză a timpului diurn sau nocturn, pasărea prevestește începutul și sfârșitul ritualurilor de trecere care consfințesc hotarele dintre anotimpuri. Astfel, cucul, care prevestește primăvara, la Blagoviștenie, imediat după echinocțiul de primăvară, se transformă în uliu, de Sânziene, la solstițiul de vară: "Cucule cu gura sfântă, / Mergi la puica
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
chiară pociturile din post, / pân-ntr-o clipă să fie lecuit / și să rămâie ca pomul înflorit."316 Metamorfoză a timpului diurn sau nocturn, pasărea prevestește începutul și sfârșitul ritualurilor de trecere care consfințesc hotarele dintre anotimpuri. Astfel, cucul, care prevestește primăvara, la Blagoviștenie, imediat după echinocțiul de primăvară, se transformă în uliu, de Sânziene, la solstițiul de vară: "Cucule cu gura sfântă, / Mergi la puica mea și cântă / Și îi cântă pe părău, / Spune-i că te-a trimes eu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îmi miroși, / Chiar de-mi ningi, ori ești cu toane, / Tot primăvara mi-aduci! Eu am trecut marea-n zbor, / Pământul nu l-am uitat..."323 La ucraineni, motivul rândunicii se păstrează în colindele rostite în cadrul sărbătorilor de iarnă, rândunica prevestind rodnicia anului ce va urma: "A venit în zbor o rândunică / Și s-a așezat pe pervaz, / A început să ciripească / Și să-i grăiască gazdei: / Ieși, ieși afară, gospodare, / Și te du până la vite / Că ți-au fătat două
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mari, dar și pentru ea, pe când era gravidă cu mine. Nu mai dorise să aibă copii, având deja 3 băieți, fiind seceta cumplită din anii 1946-1947 iar regimul comunist se profila înfricoșător. Doar faptul că doctorul Ioan Capotă i-a prevestit că următorul copil va fi o fată iar el va fi naș, au convins-o să mai aducă pe lume un copil. Iși dorea cu putere ca fata, pe care spera să o aibă după cei 3 băieți, să fie
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
44/1. Faptul că a plecat la închisoare cu ceasul de buzunar ne-a provocat marea deznădejde de mai târziu, despre care am povestit deja. In cazul tatălui meu, după arestare, au urmat anchetele la Tecuci și Galați. Ancheta era prevestită de sunetul zăvoarelor celulelor care se trăgeau și al pașilor pe dalele de piatră. Când auzea sunetele acestor zăvoare, deținutul se așeza în picioare cu spatele la ușa celulei sale. Aici aștepta cu inima la gură să fie chemat la interogatoriu de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]