5,997 matches
-
Și asta cu atât mai abitir cu cât, în patria mumă, diriguitorii noștri din București, Brașov, Timișoara, din Oltenia sau Moldova și până în Maramureș sunt din ce în ce mai dispuși să arunce în pierzanie valorile trecutului. Peste șaizeci (60 !) de muzee sunt în primejdie să dispară cu toate semnele trecerii noastre prin timp ca popor! Mai putem vorbi oare despre o evaluare a prezentului ca probă a Viitorului? Semnul fatal al Uitării, incultura, neputința „aleșilor noștri” de a pricepe și apăra valorile ființei românești
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
urechile celor din jur. Așa își vor fi înștiințat ei pe vremuri fârtații, se gândise Valentin, anunțându-i de năvala hoardelor migratoare. Și numaidecât, în câteva clipe doar, se ițiseră unul după altul, ca din pământ, tovarășii ortacului aflat în primejdie, obișnuia să povestească Valentin despre cele întâmplate, și să vezi atunci, frate, cafteală, mai ceva ca-n filme, nu exagerez, vax John Wayne, pe cuvântul meu! La început oșenii scoseseră la vedere niște cuțite, iar arabii, după ce-și reveniseră
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
somn incredibil de liniștitor. Din cauza unor tensiuni psihice intense, nedepistate la vreme, se declanșează boala. Un mecanism complicat, Doctorul a prins ceva. Cei mai expuși sunt intelectualii, prezintă stările cele mai grave: câțiva au murit, dar nimeni nu este în afara primejdiei. Romancierul și Filozoful sunt întrebați în fiecare zi cum se simt; Actorul a fost consultat acasă, are o vânătaie mare sub unul din ochi. S-a zbătut când au venit infirmierii, un prost. Poate nici nu era treaz. Eroul chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lăsat nu-mi place, se va întâmpla ceva. Astrologul nu a venit aici de capul lui. Stațiunea, dacă nu se va prăbuși în vale, în urma unui cutremur, va fi distrusă de către Castelan. Pentru asta s-a întors. Domeniul e o primejdie permanentă. Acolo, mereu au dospit lucruri nefirești. Ascunse. Magistratul e ceva la vedere - altfel vorbind, o funcție. Poate fi ocupată și de către altcineva. Domeniul reprezintă un spațiu privat, nimeni nu are dreptul să-l încalce. Legea posesiunii - actul ce susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bună zi va aduna în Lazaret întreg Consiliul. Magistratul a pus pe cineva să fie mereu cu ochii pe el; cu orice ocazie, să-l tragă de limbă, să-l încurajeze în tendința lui de nesupunere, însă Doctorul a simțit primejdia și nu scapă nici un prilej pentru a-l ridica în slavă pe Magistrat. Pe listă, cei doi se regăsesc alături, inamici/amici. Nu mai există criterii sigure pentru a stabili alianțe sau pentru a declanșa războaie, nimeni nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
citit-o și răscitit-o. În realitate, îi seamănă una, o scorpie. Ți-a zis, de la început, am aflat: „Sunt rea, scot sufletul din oameni!”. Nu ai crezut, rezultatul se vede... Poate. Dar acum simți că ești amenințat de o primejdie cu mult mai mare. § Externat de aproape o săptămână, încerci să identifici pericolul viitor. Degeaba cunoscuții încearcă să-ți demonstreze că nu ești amenințat de nimeni. Ai o părere diferită: cele două luni de recluziune pentru că ai sesizat autoritățile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cifrele ți-a întârziat externarea cu aproape trei săptămâni. Ai fost eliberat condiționat. Dacă îți vei mâzgăli în continuare notele de plată - impozit, curent electric etc. - cu K-uri, încercând să demonstrezi Poliției, medicilor și Siguranței că acestea sunt semnele primejdiei latente ce amenință planeta, vei reveni în Sanatoriu. Nimeni nu va mișca un deget pentru a te scoate iar; acum s-a găsit cineva. Cei mai mulți se vor bucura. „Uite unde l-au adus himerele!” vor spune. „Scrisul! Și-a dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Cred că ideea dumitale e justă. Dar să fii cu luare aminte, Întrucât sunt alții care parcurg calea ce duce spre dialogul cu cei morți În tăcere, și cu alte scopuri. Iar să dai peste ei ar putea Însemna o primejdie de moarte. Unii sunt de părere că e mai simplu să-i evoci pe răposați prin forța taumaturgică, smulgându-i din zonele unde se găsesc. — Acele zone sunt zonele lui Dumnezeu. Vorbești cumva de necromanție? De magia neagră? Augustino ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aurul acesta nu provine din măruntaiele pământului. — Vrei să spui că cineva l-a... fabricat? murmură poetul, examinându-l din nou cu luare aminte. Apoi Îl duse la buze, atingând metalul cu limba. Dacă ceea ce afirmi e adevărat, o mare primejdie plutește asupra finanțelor Comunei. Orice mijloc cunoscut pentru a descoperi metalul ordinar În lucrarea falsificatorilor ar fi inutil. — Așadar, nu crezi că secretul acesta e mai mare decât cel al leacului? De la cine ai primit inelul? Și cine păzește secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aici! Aleargă spre voi! strigă Dante. Probabil că misteriosul adversar Își dăduse și el seama că sosiseră oameni Înarmați, iar acum Începu să fugă din nou În sens contrar, venind spre prior, ca și când ar fi hotărât că, acum, acesta reprezenta primejdia cea mai mică. Silueta Învăluită În pânze se apropia fulgerător. Peretele se umflă cu o viteză surprinzătoare, ca și când nu un om, ci o bestie feroce ar fi alergat În direcția lui. Poetul Își aminti cu groază că văzuse ceva asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gândul acela. Din spate, gărzile se apropiau și ele, dar se mișcau prea Încet ca să ajungă la timp, Împiedicându-se În lăncile care li se Împleticeau pe culoarele Înguste. Mai curând decât să Îi fie de ajutor, Îl puneau În primejdie, acționând ca niște hăitași Într-o vânătoare stranie. Se aplecă pe vine, Încercând să ia o poziție de apărare, strângând daga din răsputeri, așteptând ciocnirea cu masa care se năpustea asupra sa. Dintr-o dată, orice mișcare se opri la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mă gândesc la un volum cu totul diferit. — Și cu ce se va ocupa acest volum, messer Alighieri? interveni Veniero. — Cu ceva În care dumneata ești expert. O călătorie. — O călătorie? Nu știam că ai descoperit bucuriile mișcării și ale primejdiilor sale. Și despre ce țări vei povesti? — Voi povesti despre o cetate. Cetatea durerii. Și voi descrie, rând pe rând, multul rău și puținul bine pe care l-am aflat Între zidurile ei. Toată frenezia crimei și toată slava virtuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu știa nici măcar cum să o scoată la capăt cu o răscoală fără să deranjeze un prior. Dar ceva din privirea omului Îl făcu să intuiască cât de gravă era situația. Poate că ar fi făcut bine să nu subestimeze primejdia. Dacă ciocnirea dintre Albi și Negri ar fi explodat Înainte ca dispoziția de surghiun a căpeteniilor facțiunilor să fi dat vreun rezultat, toată Florența ar fi fost azvârlită În haos, autorizându-l pe Bonifaciu să intervină, eventual recurgând la ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmașa casei de Svevia și templierii continuau să o ocrotească? Sau... Își dădu un pumn peste frunte. Acum Își amintea vorbele lui Domenico, cămătarul. Nu Ordinul Templului era cel care Îi urmărea pașii Antiliei, care o ținea de mână la primejdie, care Îi mângâia trupul de aramă. Era un singur om. Locuitorul acelui turn. Chipurile membrilor celui de Al Treilea Cer i se roteau prin minte asemenea unui vârtej. Strânse grăbit hârtiile În mantie și alergă spre intrare. Trecu pe dinaintea cufărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de explicat... În fond, e o ipoteză, am exagerat spunând concluzii - În materie de istorie, concluziile sunt Întotdeauna riscante -, o simplă ipoteză, nimic mai mult decât atât... - Dar nici mai puțin!... - Ce vreți să spuneți? - O ipoteză care pune În primejdie umanitatea nu mai ține doar de știință. Poate nu v-ați dat seama, mister Adam, Însă miza reală a studiului dumneavoastră nu o reprezintă nici istoria și nici enigmele ei, reale ori imaginare, ci altceva, infinit mai grav și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
legătură cu asta, senzația că situația mea se agravează cu fiecare clipă care trece devenea tot mai apăsătoare. Orgoliul de a Înțelege cu orice preț În ce Încurcătură diabolică nimerisem pierdea vertiginos teren În fața convingerii că asupră-mi planează o primejdie grozavă. Am realizat siderat că, În spatele disperării cu care căutam, dincolo de neverosimilul Întâmplărilor trăite, o logică, un rost, o explicație, se Întindea cu totul altceva - spaima viscerală, paralizantă, că aș putea să mor. În același timp, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doar destinată unui cosmic și pervers joc cinegetic, ci creată chiar cu această searbădă menire, de alibi perpetuu al unui Dumnezeu care știe că, atâta vreme cât Între El și Marele Vânător se interpun inocentele substitute umane, supraviețuirea Sa nu este În primejdie? Și dacă, așijderea, greșeala Evei n-a fost una Întâmplătoare, imanentă curiozității feminine, ci provocată cu meșteșug de acest Dumnezeu care avea nevoie de un pretext pentru sacrificarea omului? Căci din acel moment a devenit ființa umană muritoare. Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
planetară. În Centru se purtaseră până În ultima clipă discuții contradictorii: a intuit sau nu profesorul Adam Adam mecanismul pseudoaccidentelor care tulbură periodic cursul istoriei? Deși majoritatea membrilor Consiliului Înclina spre un răspuns negativ, s-a decis că nu trebuie riscat. Primejdia era mult prea mare, iar urmările neintervenției ar fi fost catastrofale. Pe ultima sută de metri, s-a pus la punct planul răpirii: cu o zi Înainte ca eu să decolez spre Paris, Eva a fost trimisă la București pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
informațiile numeroase ajunse până la Curte privind stadiul avansat al Înțelegerilor dintre șefii musulmani și conducerea Ordinului pentru schimbarea geografiei Europei și Orientului. Nu, templierii nu trebuie numai decapitați la vârf, ci exterminați cu totul, făcuți să dispară până la unul, altfel, primejdia resurecției mișcării și a ideilor membrilor săi rămâne intactă. Clement al V-lea, suveranul Bisericii de la Roma, Își poate permite să respecte habotnic legea, fiindcă Sfântul Scaun se va clătina, cel mult, dar va rămâne În picioare, pe când tronul Franței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
identic cu al lor, care Își consumă existența Într-un ritm mai alert, furnizându-le informații despre felul cum va arăta propriul lor viitor. - Cu ce scop? De ce au Ei nevoie efectiv, practic, de informațiile respective? De ce? - Ca să știe ce primejdii majore Îi pot aștepta și cum le pot evita, așa mi-ai spus. - Perfect, mai departe... mai departe... gândește-te... Glasul lui Roger Howard tremura, copleșit de o Încordare violentă și tulbure. Calmul obișnuit al fizicianului explodase strident În mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cine știe ce grozăvii. Dacă am vreun interes În toată isteria asta aflată pe punctul de a scăpa oricărui control, acesta este: să Împiedic producerea unei catastrofe. Sau măcar să Încerc s-o fac. N-am idee cum trebuie să procedez, nu știu cum arată primejdia și dincotro se va abate, dar o presimt, o amușinez În aer și sunt convins că nu va Întârzia să-și arate colții. Probabil că Centrul a fost odată, Într-adevăr, o instanță benefică, menită să-i ocrotească pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rândul său, toate prin câte trecuse În cei mai bine de 40 de ani de când nu se văzuseră. În privința prezentului, se arăta ceva mai reținut, chiar puțin temător, după cum i se păruse lui Sebastian. Avea impresia că Îl pândește o primejdie, Însă nu intuia dincotro venea. În seara dinaintea plecării, a devenit brusc vorbăreț și i-a detaliat povestea abatelui Saunière și a comorii sale, spunându-i că Îl are În față pe cel mai bogat om al planetei și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de sălbatic ne-ar cutreiera duhul relativismului, câteva certitudini nu strică niciodată. Să fie, acolo... Personal, nu știu dacă aveam În dotare prea multe, pentru una Însă pot băga mâna-n foc: am stat tot timpul prost la capitolul instinctul primejdiei. Probabil că de-asta nici nu am devenit un șahist foarte bun, deși mi-am dorit-o Întotdeauna. Din păcate, nivelul performanțelor mele n-a trecut niciodată de mijlocul distanței dintre categoria Întâi și prima normă de maestru. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă temeam câtuși de puțin, cu toate că acum existau mai multe motive să intru În panică. Citisem la vremea cuvenită destule cărți polițiste ca să știu că arma crimei reprezintă un indiciu fundamentul În stabilirea vinovatului, și totuși, insuficiența cronică a simțului primejdiei mă Împiedica să mă comport adecvat În realitatea efectivă a situației. Adică să tremur pentru soarta mea. Nu tremuram deloc, ba, mai mult, nici nu-mi trecea prin cap că aș putea fi pus sub acuzare. Nu, altceva mă preocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ximachi. Mai ții minte văleatul 7125, primăvara, ce grozăvie a fost? Stăteam la fereastră cu nevastă-mea și ne uitam în curte, la câine. Aveam o mândrețe de câine din Anatolia, Taifun îi ziceam. Ei, și dulăul cum a simțit primejdia, a dat să fugă în casă, dar la ușă n-a mai ajuns decât o labă, c-au tăbărât lăcustele pe el și praf l-au făcut. Vistiernicul Ximachi își șterse o lacrimă. Dar uite că ne-am luat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]