2,398 matches
-
Curtean Publicat în: Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ca în fiecare an, angajații Casei Majestății Sale au primit daruri de Crăciun, pentru ei și familiile lor, în Sala Regilor de la Palatul Elisabeta. Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu, însoțiți de Principesa Maria, au mulțumit tuturor pentru munca și devotamentul de care au dat dovadă în acest an, atât de intens și plin de evenimente. Pentru Jubileul de 150 de ani de la Castelul Peleș
CADOURI DE CRĂCIUN PENTRU ANGAJAȚII CASEI MAJESTĂȚII SALE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371702_a_373031]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ca în fiecare an, angajații Casei Majestății Sale au primit daruri de Crăciun, pentru ei și familiile lor, în Sala Regilor de la Palatul Elisabeta. Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu, însoțiți de Principesa Maria, au mulțumit tuturor pentru munca și devotamentul de care au dat dovadă în acest an, atât de intens și plin de evenimente. Pentru Jubileul de 150 de ani de la Castelul Peleș, pe 10 mai, la funeraliile Reginei Ana și
CADOURI DE CRĂCIUN PENTRU ANGAJAȚII CASEI MAJESTĂȚII SALE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371702_a_373031]
-
franceză, insistă asupra rolului lui Napoleon III în alegerea candidatului (mazzinianul Brătianu se află în legătură cu nepoata împăratului, Doamna Cornu). Există tendința de a sublinia caracterul ideal al acestei candidaturi. Carol de Hohenzollern are o dublă ascendență: franceză prin mama sa, principesa Josephine, fiica marelui duce de Bade, Charles-Louis-Frederic, și a marii ducese Stephanie de Beauharnais și prusacă prin tatăl său, prințul Carol-Anton de Hohenzollern. Două probleme apasă asupra acestor începuturi hazardate: poziția Constantinopolului și separatismul moldav. Poarta se supune deciziei franco-prusace
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lui noiembrie 1947, guvernul este remaniat, Bodnăraș ocupă postul de ministru al Apărării Naționale. Regele lipsește din România de pe 12 noiembrie pînă pe 21 decembrie pentru a asista la căsătoria prințesei Elisabeta a Angliei și el însuși se logodește cu principesa Ana de Bourbon-Parma. Ultimul act se joacă pe 30 decembrie. De ce în acea zi? Pentru că populația, după părerea regelui, este ocupată în acel moment cu pregătirea sărbătorilor de Anul Nou. Groza cere să-l întîlnească urgent. Mihai, care stătea atunci
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
contra anivesării împăratului Wilhelm, pregătită de comunitatea germană din București. Acest scandal, în care-și aveau codițele și câțiva membri ai guvernului (d. de Radowitz ne-ar putea-o povesti aceasta), a avut în adevăr de rezultat că principele și principesa se hotărâră să abdice și să predea guvernul în mînile foastei locotenente domnești. In acea noapte încurajarea energică a conservatorilor l-a mișcat pe Domn să persiste și ministeriul Lascar Catargiu (1871 - 1876) a readus liniștea în țară. În acea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Orășanu. În România există absolută libertate de presă, deci se-nțelege și multe excese desfrânate, de cari n-am avea a ne mira îndealtmintrelea. Acest domn Orășanu, un măscărici comun, publică mai multe lucruri direct în contra principelui Carol și a principesei Elisabeta. Astfel de ex. apăru în foaia sa umoristică "Ghimpele", în numărul de la 9 noiemvrie 1875, o ilustrație care întrecea orice margine de batjocură necalificabilă contra familiei domnești, lucru ce nu-l putem povesti. În aceeași foaie d. Orășanu publică
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
unde-i Vîrful cu Dor, edenul pictat de Mirea? unde-s larii legitimi? aici, ha-ha-ha-ha-ha, fantomele își fîlfîie trenele, sîntem aici, iarăși aici, miroase tare a santal... Seara, în holul de la Cumpătu, văd la televizor cum, pe scara avionului, coboară principesa Ileana, sora lui Carol al II-lea. În urma ei, fiicele lui Mihai I. Incredibil. 15 mai Azi e zi de primire la madam Chiriță, Chirițescu după... revoluție, e vineri, ea-și ține deschisă casa din Vovidenie vinerea, la aceeași oră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce caută el în... Casa poporului, în mastodontul care simbolizează pe cei ce l-au alungat pentru totdeauna din țară pe Enescu? Ce caută Yehudi Menuhin, fiul spiritual al lui Enescu, ce și-a oferit fondurile concertului inaugural Fundației culturale Principesa Margareta (dar despre asta nu s-a spus o vorbă), ce caută el în sala cu stucaturi ordinare, aducînd a Expoziție Unională Sovietică? Ce caută, pe această scenă improvizată, marele Menuhin, felicitat cu insolența băgăcioasă a prezidentului ce vine din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să cu Piave a devenit dura și insistența. Cerință de a avea personajul principal en travesti fusese deja luată în calcul. Cea mai importantă cântăreața la Teatro La Fenice era la timpul respectiv Sophie Löwe (care mai târziu a devenit Principesa de Liechtenstein). Piave a prevăzut pentru ea un tradițional final de scenă cu un Rondo al primadonei. Reacția lui Verdi a fost tăioasa: "Per l'amor di Dio non finisca col Rondò mă faccia îl terzetto" (Pentru numele lui Dumnezeu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un timp, revine în actualitatea literară cu scrieri consacrate Renașterii italiene: Machiavelli. Omul, timpurile, opera (I-II, 1933-1934), Trei figuri din cinquecento: Pietro Aretino, Francesco Guicciardini, Benvenuto Cellini (1935; editată în 1937 și în limba franceză) și Figuri din cinquecento. Principese, curteni, curtezane (1939). Acest ciclu istorico-biografic se încheie cu volumul Les ambassadeurs de Venise au XVI-ème siècle, lucrare redactată simultan în limbile română și franceză, care va fi publicată (versiunea franceză, singura încheiată) postum la Madrid, în 1984, de fiul
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
București, 1909; Filosofia lui Henri Bergson, București, 1910; Imperialismul culturii germane, București, 1915; Machiavelli. Omul, timpurile, opera, I-II, București, 1933-1934; ed. 3, Timișoara, 1993; Trei figuri din cinquecento: Pietro Aretino, Francesco Guicciardini, Benvenuto Cellini, București, 1935; Figuri din cinquecento. Principese, curteni și curtezane, București, 1939; Les ambassadeurs de Venise au XVI-ème siècle, îngr. George Antoniade, Madrid, 1984; Opere, îngr. Ion Mihail Popescu, București, 1985. Traduceri: Thomas Carlyle, Eroii. Cultul eroilor și eroicul în istorie, București, 1910, Muncă, sinceritate, tăcere, București
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
la conacul părinților din Balotești, iar apoi în Franța. Aici va primi o educație aleasă, continuată într-o mănăstire din Belgia. În 1905 se căsătorește cu George Valentin Bibescu, nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu, dobândind, prin această alianță, titlul de principesă. Întreprinde o călătorie prin Persia și Turcia, iar impresiile le va publica, la îndemnul lui Maurice Barrès, într-un volum cu titlul Les Huit paradis (1908), care îi aduce un răsunător succes și Premiul Academiei Franceze. Cartea a fost întâmpinată
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
Galotti, și anume rolul princepelui și a lui Marinelli. Amândouă nu sunt de esecutat cu adevăr fără aceste două însușiri citate de noi. Apoi dialogul cel cult, care respiră tonul societății mai nalte (lumei mari), din mai multe piese a principesei de Saxonia face din aceste piese opere potrivite pentru dezvoltarea volubilității vocei, care e un element al adevăratei conversațiuni. Simțământul pasionat și furtunatec nu poate fi conservat contra precipitărei și, prin asta, contra nimicirei întregei icoane decât numai prin volubilitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sufletului lor trebuie să dea fiecărei din ele un ton cu totului deosebit în reprezentare. În Leonora Sanvitale tonul fundamental, cu toată grația minții ei, va trebui să fie de-un oarecare caracter mai profan, mai lumesc; tonul fundamental al principesei trebuie să ni releveze o direcțiune a sufletului îndreptată înăuntrul ei, depărtată de lume, o direcțiune în care trebuie să simțim o spiritualizare adâncă, deși pătrunsă de durere. Antiteza acestui ton fundamental ar putea să ni-l prezinte Porzia în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Lambrino) în 1893, apoi în 1911 și în 1939. În Niebo novoie se găsește în formă scurtă Povestea Genovevei de Brabant, a cărei geneză a fost corelată, în lucrările lui N. N. Condeescu, Felix Karlinger și Irmgard Lackner, cu minunea vindecării principesei „cu mâinile tăiate”. Atât minunea „fetei cu mâinile tăiate”, cât și aceea a călugăriței ce și-a scos singură ochii spre a scăpa de urmărirea regelui Richard se găsesc și în Viețile sfinților (Proloagele) mitropolitului Dosoftei. Minunea vindecării călugăriței a
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
a secolului XII, când animozitățile dintre cele două popoare slave au scăzut sensibil din intensitate, în prim plan s-au situat relațiile polono-germane. Moartea unui celebru nobil din Silezia, Piotr Włast (+1155), a fost prezentată drept rezultat al uneltirilor unei principese germane adulterine, cărturarul Kadłubek (1150-1223) a adoptat o ținută antigermană și episcopul de Gniezno Jakub Świnka (1283-1314) a îndreptat împotriva imperialilor o critică nemaipomenit de virulentă. Conform surselor, germanii îi tratau pe polonezi cu aroganță, iar ultimii îi calificau pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dezmințire reluată și de reprezentanții diplomatici ai Ungariei în străinătate 121. Când toată povestea părea încheiată, ea a reizbucnit la mijlocul lui noiembrie 1926. Un zvon din presa românească, conform căruia dreptul de moștenire la tronul României urma să revină descendenților principesei Ileana, a dat naștere la noi speculații în mediile politice și de presă din Ungaria 122. Gazeta maghiară „Magyaroszag“ din 17 noiembrie publica, sub forma unei corespondențe din România, un text în care se afirma că la București și Budapesta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
politice și de presă din Ungaria 122. Gazeta maghiară „Magyaroszag“ din 17 noiembrie publica, sub forma unei corespondențe din România, un text în care se afirma că la București și Budapesta se pune la punct un plan de căsătorie între principesa Ileana și arhiducele Albrecht de Habsburg, intermediarul dintre cele două capitale fiind același conte Miklós Bánffy. Mariajul urma să fie realizat numai în cazul în care premierul Bethlen ar fi garantat alegerea lui Albrecht ca rege al Ungariei 123. Până la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
urmă, nici acest zvon nu s-a concretizat, în opinia ministrului României la Budapesta, Traian Stârcea, totul nefiind altceva decât o intrigă a legitimiștilor, „pentru a crea dificultăți contelui Bethlen în preajma alegerilor“124. Interesant este însă de remarcat faptul că principesa Ileana avea să se căsătorească totuși cu un Habsburg, arhiducele Anton, fiul lui Leopold Salvator, prinț de HabsburgToscana, și al lui Blanche de Castille. Însă această căsătorie s-a realizat în iulie 1931, când situația Coroanei românești cunoscuse o clarificare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Iancu, Carol 224. Iancu Costin 117. Iancu, colonel 429. Iancu, Gheorghe 308. Ianev, I. 39. Ianoli, G. 186. Ibănescu 427. Ibrăileanu, Garabet 381. Ieremia Movilă 110, 118. Ignat, Georgeta 47, 48. Ignatiev, ambasador rus 295, 298. Ignatiuc, Ion 405. Ileana, principesă 328. Ilias, Vasileiadis 136. Ilie, Stan I. 447. Iliescu, Ion 428. Iliescu, Lazăr 258, 266. Ilieș, Aurora 90. Iliuț, Grigore 361. Inkeles, Alex 216. Ioan al III-lea Ducas Vatatzes 37-40. Ioan Alexandru Mavrocordat 166. Ioan Asan al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fost Al. Macedonski, directorul ei. În 1893 pe copertă este menționat numele lui V.A. Urechia, președintele de onoare al Societății Literare, societate care a patronat revista. În 1892 și 1893 figurează ca director, alături de Macedonski, și mai mult onorific, principesa Maria D. Ghica, poetă de limba franceză, care susținea materialicește publicația și prin persoana căreia L. primea girul aristocrației, măgulitor pentru orgoliosul ei inițiator. Redactor și administrator al primei serii a fost Th. M. Stoenescu. În 1890 redactori sunt Mircea
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
la romanele Rogojina de Mircea Damian, Petru Arbore de Eugen Relgis, Sfârșit de veac în București de I. M. Sadoveanu (semnează Vintilă Corbul), Dușmănie de Petru Dumitriu, Desculț de Zaharia Stancu, Mama de Maxim Gorki. Revista publică câteva însemnări ale principesei Martha Bibescu, intitulate La „gura sobei” cu Eleanor și Franklin D. Roosevelt. Literatura universală este prezentă prin traduceri din scrieri de Jorge Amado, Cehov și Nina Popova (Femeia în URSS). Sub semnătura Micaelei Catargi, e inserat un articol care reconstituie
FEMEIA SI CAMINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286980_a_288309]
-
Isac Gurfinchel, erau destul de înstăriți, astfel încât G., cea mai mare dintre cele trei fiice ale lor, se pregătește acasă cu guvernante străine și își începe învățătura în particular, intrând direct în clasa a III-a a ciclului secundar la Liceul „Principesa Ileana” din Tighina, unde își ia bacalaureatul în 1931. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți, se mută la Iași, dar nu izbutește să-și finalizeze studiile. Debutează cu o tabletă în 1937, la ziarul ieșean „Lumea
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
Cantacuzinilor peregrini și în 1740 (an în care a murit Doamna Păuna), scria, în românește, la Brașov, diata energicei Doamne Păuna, văduva lui Ștefan Cantacuzino. „Paraflază”, însă, testamentul în italiană: „La presente scriitura, ossia testamento, dettata mi dalla metta signora principesa, l’ho scritto io, Vladislav di Malaesco”. Văduva își dicta testamentul și parcă îi auzim glasul poruncitor, căci înșirarea ultimelor dorințe ale celei ce-și presimțea moartea are mai degrabă tonul rezolut al unor ordine: „Mai întâi aceasta o zic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca bursier al Casei Școalelor. Devine profesor de limba română la Gimnaziul „Carol II” din Câmpulung (1912-1916). Deși suferea de tulburări de vedere, participă, la cerere, la primul război mondial, luptând pe frontul din Moldova. Ulterior va funcționa la Gimnaziul „Principesa Ileana” din Sibiu (1924-1925), de unde va fi detașat ca profesor la Liceul „Gh. Lazăr” din același oraș (1926-1931). În anul școlar 1927-1928 va beneficia de concediu, fiind senator de Sibiu, din partea Partidului Național Liberal. Din 1931 se transferă la București
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]