2,775 matches
-
izolat de lume și atemporal", subiectul cunoașterii, supus unor asemenea multiple condiționări, are în "unitatea elementară a trăirii" un dat constitutiv. Căci, dacă ceva este istoric (re)constituit nu înseamnă că își pierde statutul de forță constitutivă, de formă a priori în raport cu un conținut dat. În acest sens, însăși conștiința istorică devine condiție de posibilitate a experienței, oricât s-ar deosebi ea de acea conștiință în genere pe care o vizează apriorismul kantian. Poate că din cauza acestor diferențe, Dilthey evită să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să analizeze din acest punct de vedere principiul identității, al contradicției și al terțului exclus, fără a fi însă deocamdată prea convingător 59 -, autorul desprinde concluzia că "legile gândirii nu desemnează deci pentru gândirea noastră nici un fel de condiții a priori"60. Prin instituirea unei unități originare a trăirii 61 care "suprimă distincția clasică dintre obiect și subiect"62 -, filozoful german pregătește terenul pentru o nouă Grundwissenschaft. În felul acesta, conceptele tradiționale ale teoriei cunoașterii (senzație, percepție, reprezentare, noțiuni, judecăți etc.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
îl fac pe Riedel să avanseze pe drept temei ideea unui "principiu al imanenței comprehensiunii" (s.n.), iar în acest context să evidențieze că Dilthey propune o logică hermeneutică în locul celei transcendentale 82. Însă, așa cum am văzut, aceasta nu elimină a priori-ul. Ca și Schnädelbach care referindu-se la istorismul lui Droysen, vorbea despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (vezi II, 1Bd) -, Riedel trimite, de fapt, la o deplasare de accent dinspre logica transcendentală (de care am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cazul lui nu poate fi vorba despre un demers pur inductiv și că el însuși împărtășește deschis ideea că "preînțelegerea" este indispensabilă înaintea oricărei concluzii inductive (vezi I, 3C). Totodată, am precizat că aceste presupoziții (în fond, ipostaze ale a priori-ului) joacă rolul unor "idei regulative" (vezi II, 2Ab), sau "anticipate", cum le numea Blaga, care ca și Dilthey le considera ca făcând corp comun cu "fenomenele", alcătuind "problema propriu-zisă" pe care o are de rezolvat o construcție teoretică sau
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a istoriei" -, conștiința se înțelege pe sine "ca fapt istoric". De altfel, Schnädelbach admite că înțelegerea istoriei (Geschichte) "este și o comprehensiune de sine, și invers"; ca atare, el susține că nici "nu mai putem ține seamă de un a priori transcendental în sens kantian"87. În acest context, el evidențiază deosebirile dintre Dilthey și Kant ("conștiința istorică" ia locul "conștiinței în genere"; Kant și empiriștii vedeau subiectul cunoscător doar prin prisma reprezentărilor acestuia, în timp ce Dilthey "vrea să ofere o filozofie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o critică și ca fapt istoric; programul său nu se consideră o simplă completare a criticismului kantian, ci un reînceput radical pe fundalul unor clarificări istoriste"88. Drept argument, Schnädelbach citează din Einleitung... un pasaj elocvent: "Nu ipoteza unui a priori rigid al capacității noastre de cunoaștere, ci doar istoria evoluției, care pleacă de la totalitatea ființei noastre, poate răspunde la întrebarea pe care trebuie s-o adresăm cu toții filozofiei."89 Tocmai din această cauză, în conceptul de trăire care angajează "totalitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
gândirii: voința de a descoperi ceva pe care ea însăși nu-l poate gândi"52. Riedel consideră că Dilthey a depășit "dualismul cartezian" care separă planul existenței de cel al gândirii și crede că acest lucru se datorează unui a priori care poate fi socotit "presupoziția sa <<absolută>> și totodată condiția transcendentală a posibilității științei spiritului". Acest principiul filozofic fundamental al lui Dilthey este acela că trăirea nu poate accede dincolo de viață 53. (La conceptul transcendental de "trăire", la implicațiile și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unui Social și ale unui Politik. Condițiile personale și condiționările social-politice sunt aspecte importante ale producerii nebuniei. Boala mentală se situează la interferența dintre geneza umană, istoria psihologică și individuală, formele concrete de existență 28. Pentru gânditorul francez, "singurul a priori concret în care boala mentală dobândește înfățișările necesare"29 este istoria. În Istoria nebuniei..., Foucault pleacă de la presupoziția populară: Nebunul spune adevărul!, încercând să schițeze cum acest "adevăr" îi vizează pe cei din jurul nebunului: familia, infirmierii, psihiatrii. O altă presupoziție
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
victoria idealurilor socialiste și social-democrate este bine asigurată, înfrîngerea comunismului pare astăzi, dimpotrivă, fără drept de apel. Spunem "pare" în măsura în care răsturnări de situație vor fi întotdeauna posibile: la începutul anilor '70, tendința generală era exact inversă. Nu putem refuza a priori și eventualitatea unui nou avînt al comunismului în Europa, dar această ipoteză pare să fie actualmente puțin plauzibilă: sistemelor inspirate din comunism se caracterizează printr-o criză politică și economică fără precedent. Ceea ce astăzi nu este decît o simplă constatare
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nimeni, ne face să zâmbim uneori pentru că ni se pare strălucitor, însă, cănd aplică simțul umorului la propria-i persoană, "descumpănește și enervează", remarcă Cătănia. Ceea ce scrie Sábato este ca un jurnal de scriitor, pentru că reflecțiile sale nu sunt a priori și nici teoretice, ci sunt rodul îndoielilor și al nenumăratelor întrebări pe care și le-a pus, pe masura ce scria ficțiuni, "discutând cu mine însumi și cu ceilalți despre cum trebuie să scrii o literatura națională"111, mărturisește Sábato. Cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mari decât nefumătorii sau nonalcoolicii nu este, nici pe departe, atât de evidentă pe cât asumă cei care argumentează în favoarea reducerii drepturilor lor la sănătate pe baza principiului responsabilității individuale 69. Ea nu este, în orice caz, un adevăr valabil a priori, ci o presupoziție care are nevoie de confirmare empirică. Deși adevărată, opinia că fumătorii sau alcoolicii au, față de persoanele cu stiluri de viață prudente pentru sănătate, un risc suplimentar de a suferi anumite boli nu este suficientă pentru a proba
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
aceasta o posibilă reinserție în dezbaterea politică. Se teme prea puțin de SFIO, care se află într-o stare jalnică. În sfîrșit, este o posibilitate de a participa pe deplin, dar indirect, la o consultare electorală care îi este a priori defavorabilă. Balotajul lui de Gaulle în primul tur și acel 45% pe care-l întrunește Mitterrand în turul al doilea reprezintă un succes pentru acesta din urmă și pentru partidul comunist. În mod incontestabil, dinamica a fost primită favorabil, și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
profundă relație hermeneutică posibilă"434. Cele două ,,realități" au o semnificație deosebit de importantă pentru Mircea Eliade, de interpretarea sacrului fiind relaționată și descifrarea multora dintre problemele actuale ale societății contemporane. Pentru Mircea Eliade, "sacrul are valoarea și semnificația unui a priori epistemologic"435. Cel care cunoaște/ recunoaște modul în care sacrul se manifestă poate conștientiza trăirea acestei experiențe. Sacralitatea reprezintă pentru cei ce o trăiesc și mai ales o acceptă un factor de unitate. Astfel, orice ,,zonă sacră" simbolizează un ,,centru
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a credințelor, ca și din configurația istorico-socială specifică prezentului. Doctrinele sunt deci fructul acestei fericite împreunări. Instrumentele (chiar cele mai fruste) pe care le utilizăm pentru a reda fictiv o parte a realității presupun, pe de o parte, concepte a priori și, pe de altă parte, un minimum de teorie de bază, despre care vorbește J. Habermas ca monde vécu (lume, experiență trăită). Gîndirea economică zăbovește asupra unora din dificultățile cu care se confruntă civilizația noastră, "o civilizație care așa cum spunea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
credințelor, ca și din configurația istorico-socială specifică a prezentului. Doctrinele sunt deci fructul acestei fericite împreunări. Instrumentele (chiar cele mai fruste) pe care le utilizăm pentru a reda fictiv o parte a realității presupun, pe de o parte, concepte a priori (ca la Kant) și, pe de altă parte, un minimum de teorie de bază (despre care vor-bește J. Habermas ca monde vécu lume, experiență trăită). Este vorba de un raport dialectic între lume (care nu este impenetrabilă) și spirit (care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o cantitate mai mare de bunuri decît una mai mică pentru că asta văd petrecîndu-se în realitate. Dar genul acesta de empirism nu este unanim acceptat. Kant vorbea în Critica rați-unii pure despre acele adevăruri "sintetice" ce pot fi cunoscute a priori, deci care nu au nevoie de senzații sau observații și exemplifica prin axiomele geometriei euclidiene. Economiștii austrieci și în special von Mises îmbrățișau aceeași opinie, în pofida unor critici venite dinspre fizica modernă, considerînd că postulatele de bază ale științei economice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
senzații sau observații și exemplifica prin axiomele geometriei euclidiene. Economiștii austrieci și în special von Mises îmbrățișau aceeași opinie, în pofida unor critici venite dinspre fizica modernă, considerînd că postulatele de bază ale științei economice constituie astfel de adevăruri sintetice a priori. Deci ideile empiriste nu sunt universal admise, deși par "evidente". Nu toate adevărurile logice au nevoie de testare observațională. E ca și cum aș vrea să demonstrez că toate triunghiurile au trei colțuri, sau că aserțiunea "acest pătrat este rotund" e falsă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o casă particulară de fenomene sociale, ci de un aspect particular al comportamentului uman în general. De un anumit specific al acțiunii umane. Pentru austrieci și continuatorii lor, premisele de bază despre care vorbea Mill sunt, de fapt, adevăruri a priori ale științei economice. În 1938, apare Semnificația și postulatele de bază ale teoriei economice, de Terrence Hutchison, o lucrare importantă pentru acest capitol, în care autorul susține că, asemenea tuturor științelor empirice, și cea economică trebuie să formuleze generalizări empirice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și pentru știință, proprietățile recunoscute ale unui fenomen complex sunt totuși, întotdeauna, fructele unui raționament a cărui validitate depinde de fiecare dată de robustețea bazei de plecare. Invers, pentru ideolog, proprietățile fenomenu-lui complex de studiat sunt considerate drept date a priori și ridicate la rang de principiu ideologic. Astfel, de exemplu, o economie de piață este o organizare eminamente complexă, a că-rei înțelegere nu poate fi asigurată printr-o observare imediată sau o analiză sumară. Atunci cînd filosoful conchide asupra eficacității
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
descoperirea vreunei proprietăți ascunse, ca în discursul unui filosof sau al unui om de știință. Ea nu face decît să conveargă spre un atractor străin : principiul ideologic, a cărui natură kantiană uzurpată ar fi cea a unei judecăți sintetice a priori. Denunțarea unei erori de raționament sau punerea în evidență a unor fapte contra-dictorii nu fragilizează concluziile principiului, deoarece acestea sunt superioare logic raționamentelor la care se ajunge, ele nu fac decît să aducă o nouă argumentație. Are loc o reîntoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se deduc teoretic conținuturi ideologice particulare, acoperind cele trei cîmpuri (etic, metodologic și politic) ale ideologiei. Astfel, teoria își oferă substanța unei definiții a ideologiei ce poate fi enunțată astfel: un ansamblu coerent, deschis și totalizant, de principii date a priori, avînd ca obiect furnizarea unei reprezentări a vieții omului în societate (Leroux). 3.2.4. Economistul și ideologia Dacă vrem să lăsăm deoparte concepția marxistă asupra ideologiei, datorită impasului practic la care conduce paradoxul lui Mannheim, celelalte două căi de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Cornelius Castoriadis 47 sau Claude Lefort încearcă, susținînd noțiunea de subiect colectiv, să tempereze tensiunea dintre afirmarea libertății de alegere, de la care se revendică individualismul și abordarea holistă, care consideră că alegerile sunt înscrise în întregul social, care are a priori un sens și o acțiune specifică. Din perspectiva funcționalismului lui Malinovski, individualismul metodologic ar trebui să întindă mîna abordărilor societare care garantează independența maximală a indivizilor, chiar cu prețul pierderii sensului comunității și așa-zisului "bun social". Funcționalismul privilegiază, în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
responsabilităților care decurg din ea. În plus, este necesară si o meditație autocritică. Școala, ca instituție, trebuie să-si pună anumite întrebări. În fine, trebuie concepute si elaborate dacă este necesar răspunsuri inovatoare, non-violente si constructive, fapt care impune a priori definirea unor strategii preventive. Cu certitudine, la noi, în Elveția, nu există o stare de urgență, așa cum sunt cele din unele suburbii franceze. Cu toate acestea, trebuie să medităm serios asupra restabilirii relațiilor sociale acolo unde ele s-au deteriorat
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3138]
-
abordate în mod diferit de către instanțele de resort (protecția tineretului, poliție, judecătorii...) agresiunile grave si evidente, problemele de trafic si de consum de droguri, agresiunile sexuale, portul de arme etc. Cu toate acestea, se poate admite că medierea practicată a priori previne deseori devierea spre violențe vizibile. Pentru a pune în evidență originalitatea unui asemenea demers, afirmăm că punctul comun al tuturor formelor de mediere constă în ,,TRECEREA DE LA UN RAPORT DE FORȚĂ LA UN RAPORT DE SENS.,, Deci, mediatorul nu
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3138]
-
crede, cu obstinație, în niște principii economice valabile doar în plan teoretic. Doi utopici se întâlnesc în aceleași fapte de esență. Pentru ei, toate femeile trebuie să fie de o frumusețe aparte, tot ce înseamnă urât sau hidos fiind a priori refuzat și considerat ca inautentic. Urâtului i se substituie himera frumosului absolut. Astfel, într-o răbufnire delirantă, Ladima crede că triviala Emilia ar fi potrivită ca model ideal pentru maeștrii picturii flamande: "Ah, și-o nevastă, o nevastă plinuță, albă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]