2,747 matches
-
varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se, orbește. I-ar fi dezgolit trupul firav și ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din calidor, de plecare. Ca și cum nici nu m-aș fi născut. Drept care ar trebui s-o iau de la capăt cu născutul cela - altfel, cum: atâtea fete, atâtea fete lăsa-te-n urmă, pe de lături, ne-cunoscute, ne-iubite, ne-privite, ne-nimite... Nu-mi aduc aminte nici timpul: plecasem, când, În care moment al zilei? Pe lumină? Pe Întuneric - pe ce? Și când anume umblam În urma carului: noaptea? Ziua? În ce anotimp, an? Fusesem mutat, din calidor, În drumul Chișinăului. Încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dop mediu, de o frumoasă culoare brun-roșcată. După cum bine știți, dezvoltarea alunițelor, negilor și excrescențelor de tot felul nu încetează după decesul persoanei purtătoare. Din ce se hrănesc, cum supraviețuiesc? păi, simplu! din scărpinat și giugiuleală. da, da! așa cum auziți! Privite intens, alunițele mai mari, cu nu mai mult de două fire de păr în vârful capului, au tentația de a sări. Lovitura lor este foarte dureroasă, mai ales pentru ochii verzi, care nu beneficiază de o umectare suficientă a cristalinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gingivală. CAPITOLUL 4 FILOGENEZA ȘI ONTOGENEZA DINȚILOR Dinții umani temporari și permanenți au aceeași structură a componentelor morfologice, rezultat al unor procese evolutive comune, și se pot nominaliza după aceleași criterii de notare. 4.1. Filogeneza dinților și parodonțiului trebuie privită ca un proces evolutiv adaptativ datorită diversificării hranei pe măsura perfecționării organismului animal. O dată cu creșterea complexității organismelor, nevoile energetice sunt mai mari, cantitatea de hrană se mărește și se diversifică. Dinții, ca elemente ale sistemului de aport alimentar, suferă o
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
lui de înțelegere și de acționare. Pentru că trebuie să faci ceva, să lupți pentru a scăpa de suferință. Să nu aștepți „să cadă pară mălăiață în gura lui Nătăfleață” . Să analizăm puțin această „ prostie”. Problema este mai profundă, decât pare privită superficial, deoarece omul, la naștere vine cu trup și cu suflet. Omraam Mikhael Aivanhov, în cartea „Natură umană și natură divină” scrie că omul are două naturi: O natură inferioară animalică, dobândită și moștenită din evoluția înregistrată în el pe
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
analfabete a scăzut de la 2,6 la 1,4%. Atenție însă, baza de recenzare o constituie populația de 10 ani și peste ; procentele ar arăta altfel dacă ar fi raportate la populația activă (între 25 și 64 de ani). Astfel privite datele, dublarea populației cu studii superioare se păstrează pentru perioada 1992-2011, procentul celor cu studii primare fiind însă în creștere cu aproximativ 5% din 1992 pînă în prezent, în timp ce ponderea populației cu studii medii a scăzut cu aproximativ 10%, aflîndu-se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fost făcute, un întreg univers uman de referință fără de care devin inexplicabil mute. Ca și casele făloase din mediul rural, vilele urbane își reclamă astfel, cu alte mijloace și alt orizont, recunoașterea celorlalți : ele au fost făcute pentru a fi privite - și eventual împărtășite - de către cei care ne pot oferi și de la care așteptăm cu emoție recunoașterea de sine. Ostentatoriul comun ambelor cazuri încetează astfel să mai fie „irațional” sau „kitsch” pentru a se dizolva într-o „luptă pentru recunoaștere” mult
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
au început să și le dărîme pentru a face alte case, mai „făloase”. „Lupta în căși”, cum spun ei, nu le dă pace... Casa ca proiect - rezumă Bogdan Iancu. În literatura de specialitate se spune de mult că locuința trebuie privită ca un proces permanent, și nu ca o structură, o entitate încheiată. La țară, acest lucru a fost dintotdeauna o evidență : într-o gospodărie ai totdeauna ceva de făcut, de adăugat. Am auzit această constatare de nenumărate ori. Și dacă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
timp stătuserăm în tufișurile de trandafiri, speriate de fantasmele ieșite din ouă, ne ținuserăm de mână, mîngîindu-ne podul palmei cu degetele, apoi ne lipiserăm ușor una de alta și îi simțisem părul roșu atingîndu-mi obrazul, încurcîndu-mi-se în gene. Când ne-arn privit, doar o clipă, în ochi, m-am simțit deodată plină de sudoare. Egor vorbea din nou: "Dar cei mai mulți dintre oameni - sau, hai să zicem, dintre scriitori - nu vor ajunge totul. Nu vor ajunge nici măcar genii. Nu vor ajunge nimic. Eu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fiind la noi obiceiul. Bucarest, une potinière, vorba Profesorului Mironescu. Dar, lipsind propria ta mărturie și, dacă ai noroc, lipsind și martorii, oricând poți dezminți ceea ce se spune. Astfel că ei nu te vor avea la mână... Iată cum trebuiește privită problema confesiunilor dacă ai un recunoscut spirit practic. Prudența te îndeamnă să cântărești, în orișice, avantajele și dezavantajele. Așa cum te întrebi acum : nu riști mai mult ducându-te decât neducându-te ? N-ar fi mai bine să faci drumul întors
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sophiei, acompaniată la pian de sobrul Jorj Ioaniu, și va crea senzație cu un sfâșietor lied de Verdi. După dans, junele Geblescu va explica un nou joc de societate, care va face deliciile copilăroasei Margot : — Priviți, vă rog, stimați domni, priviți, vă rog, drăgălașe doamne și domnișoare (va spune tânărul abia întors din Anglia, începându-și noul joc de societate, de fapt o simplă experiență de fizică). Priviți, vă rog, stimată asistență, aici, foarte atent : acest punct negru din centrul acestui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai fusese pe la ea de o săptămână. Se simțea lipsită de orice vlagă, ca în vis când mușchii refuză să se încordeze și picioarele se împotrivesc să se miște. Avea senzația că e în văzul public, legată la stâlpul infamiei, privită, batjocorită, clevetită. Trebuia să-și adune tot curajul ca să se ducă la Băi, la prăvălii, la biserică, singurele ei contacte cu viața, ultimele ei ocupații nevinovate: înotul, cumpărăturile și rugăciunile. Cu o zi în urmă, când se aflase la Bowcock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o tenta. — Dar asta înseamnă să mă vadă lumea. Mă rog, n-o să se sinchisească nimeni de mine pentru că nu se știe cine sunt; și chiar dac-ar ști, de ce să le pese de mine? Dar nu vreau să fiu privită. N-aș putea să port bikini. — De ce nu? Toată lumea poartă aici. — Am să-mi iau un costum întreg, nu vreau să mai port bikini. Atunci va trebui să mergem la magazin. Nu cred că mă voi duce la Băi. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intrusul“ plecase. Câteva minute după plecarea lui, înainte de sosirea lui Brian, Gabriel lăsase gazeta din mână cu simțind că o apucă remușcările. Omul păruse foarte singuratic, poate că abia sosise în Anglia, un imigrant, trăind singur, simțind că-i nedorit, privit pieziș de toată lumea, o victimă. Întrebările lui banale fuseseră o tentativă de conversație, o nevoie de contact uman, de un zâmbet, de o privire. Poate își spusese că ea, Gabriel, avea o față de femeie bună. Și ea curmase totul, vorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că, într-un fel sau altul, va trebui s-o revadă pe Hattie, ca să spele petele de pe impresia pe care i-o lăsase prima lor întâlnire, când el se purtase ca o lichea. Dar întâlnirea lor din grădina conacului părăsit, privită acum în retrospectivă, îi apărea la fel de oribilă. Să fie din pricină că voise s-o impresioneze? Se prezentase lamentabil. Ea deținuse tot timpul avantajul asupra lui, fusese rece, superioară, aproape tăioasă. Tom nu reușise să exorcizeze răul. Și după aceea îl apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vitale din societatea umană: 1.geografia corpului uman formează primul corpus de dezvoltare al societății sportive. 2.un al doilea prag de dezvoltare se referă la cultura sportivă în timp, iar 3.al treilea corpus se referă la cauza socială, privită ca un mod de cunoaștere sintetic. Societatea sportivă reprezintă o societate superioară, întrucât presupune o valoare economică a unei instituții libere și moderne, cu trimiteri la raportul cu religia, -cu trimiteri la puterea tatălui, -cu trimiteri la condiția femeii, -cu
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de fenomenul dramatic, de roluri sociale pe care le joacă sportivul actor. Sportul preia sistemul de embleme din antichitate. Emblema - o figură adoptată convențional (drapelul reprezintă anumite idei pentru un grup de cunoscătorii sportivi); ce pornește de la atribute ale ființei, privite ascuns și cerând inițiere de tip sportiv, care depinde de dinamica populației. Populațiile nu sunt statice; ele cresc, decad, se mută dintr-un loc în altul, își modifică structura. Știința care studiază tendințele populației este demografia. Demografia trebuie să ia
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
o școală de un anumit muzeu și din economie de timp, profesorii ezită să se deplaseze la muzee sau tind să viziteze doar muzee celebre, autorii subliniază că tocmai diversitatea a multe muzee regionale și locale ar trebui "mai degrabă privită pozitiv, ca pluralitate de conținuturi ce pot fi utilizate creator de către profesori". Propunerile celor doi cercetători în privința elaborării unei metodologii specifice formării profesorilor pe coordonatele parteneriatului vin ca o condiție preliminară fundamentală, în contextul în care exista un curent general
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
doi, de cele mai multe ori, nu se cunosc, pentru că un alt principiu psihosociologic afirmă că tocmai acolo unde nu există o cunoaștere reciprocă între două persoane, nevoia de autodezvăluire este mai mare. Mărturisirea păcatelor pe care o face penitentul nu trebuie privită doar ca o acuzare propriu-zisă și nici ca o enunțare fidelă a propriilor păcate săvârșite, ci, mai mult, ca o căutare pe care o face împreună cu preotul-confesor în vederea identificării rădăcinii păcatelor sale și a comportamentelor greșite. b. Intervenția confesorului În
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Zăpadă topită în inimă, aflat la început, formulează, firește, cu mijloacele artei poetice, un fel de decalog, o suită de convingeri-norme vizând procesul de creație, receptarea, raportul dintre instanțele comunicării lirice etc. Se sugerează, astfel, că lectura e și trebuie privită ca un câmp de război, cu tot ce presupune aflarea în perimetrul lui; fiecare cititor e un luptător, care trebuie să-și asume riscurile luptei; „adversarul” e, mai mereu, neașteptat (nu atât fiindcă o carte s-ar alege la întâmplare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu îndrăznesc să se opună părerii celor mulți, care au de partea lor autoritatea înaltă a statului care îi apără. Prin urmare, faptele tuturor oamenilor și mai ales ale principilor, pentru care nu există un alt criteriu de judecată, trebuie privite numai din punctul de vedere al rezultatului lor. Principele să-și propună, deci, să învingă în luptă și să-și păstreze statul, iar mijloacele lui vor fi oricând socotite onorabile și fiecare le va lăuda. Pentru că oamenii obișnuiți sunt atrași
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
câmpul vizual binocular constă dintr-o zonă centrală, comună celor doi ochi, încadrată de două zone semilunare, de vedere monoculară. Se întinde pe 240° orizontal și 120° vertical. Din toată această arie, doar cea centrală Țpână la 25° în jurul punctului privit) este a văzului clar (binocular) cu senzație de relief; cea mijlocie, care abia zărește Țvăz simultan); iar cea periferică, ce abia bănuiește, rămâne sensibilă doar la mișcarea obiectelor. De asemeni, acesta poate surprinde cele mai slabe străluciri, de ordinul a
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
Dimpotrivă, e vorba de o hotărâre a mea. Adevărul e că fac tot ce-mi stă în putință ca să admir aceste canale. Căci locul pe care-l iubesc cel mai mult pe lume e Sicilia, acum m-ați înțeles, dar privită numai din vârful Etnei, pe lumină, de acolo de unde insula și marea ți se aștern la picioare. Și Java, dar numai în perioada alizeelor. Da, am fost acolo în tinerețe. În general îmi plac toate insulele. Le stăpânești mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
bolnave, așa și pe dincolo, cu expunerea persoanei mele în public, chiar și spre aprobriul acestuia? Eu sunt, oare, singurul de pe fața pământului, care nșel? O, nu, dragă doamne, nu! Priviți-i pe cei din parlament, și analizați-i; și priviți și analizați lumea oamenilor de afaceri, lumea politicienilor de toată mâna, priviți-i pe guvernanți, și-o să-mi dați dreptate și n-o să mai mă priviți cu scârbă și greață și dispreț. Tresări, când simți că unul, lung cât prăjina
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sonore, o atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de duioșie. Lui Julius Îi venea greu să stea liniștit, Vilma și Celso zîmbeau, Susan mînca știindu-se privită, admirată, adorată, părea pe deplin conștientă de ceea ce putea să dezlănțuie cu micile sunete pe care le producea. Din cînd În cînd Își ridica ochii și privea zîmbitoare ca și cum ar fi Întrebat: „Vreți și alte sunete? Să ne jucăm de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]