1,916 matches
-
de pe vremea cînd dogii se logodeau cu marea, aruncînd în lagună inelul sigilar), cu mult timp mai înainte ca ele să fie fixate pe pînză de un Canaletto sau de un Guardi. În Londra medievală, pe Tamisa, au avut loc procesiuni acvatice în onorea alegerii Lordului Primar începînd din 1454 pînă în 1856. În Londra Georgiană, în ziua de 23 iunie 1775, Händel asistă la o regată pe Tamisa în zona Chelsea unde se aflau celebrele Grădini Ranelagh (v.vol.3
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cuvântul prapur. Termenul prapur este un cuvânt împrumutat din vechea slavă, ca și altele care se referă la biserică și obiecte de cult (icoană, strană, clopot, troiță, odor, podoabă, odăjdii), pentru că prapur a însemnat, la început, „steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase“. Sensul de „membrană care învelește stomacul și intestinele animalelor“, pe care îl are prapur în rețeta pentru prepararea drobului, este o creație metaforică apărută relativ recent în limba română. În secolul 18, atât pentru prapurul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a perioadei, remarcă istoricul, o constituie templul, ca spațiu în care locuiește zeul, și care nu mai este redus la altarul privat, familial, ci aparține obștii, cetății, inserându-se într-o rețea de sanctuare urbane, suburbane și extraurbane, care antrenau procesiuni rituale din centru spre periferie, care modelează însuși pământul, teritoriul, conform unei ordini religioase, marcând o simbioză între oameni și glie, din care cei în cauză se considerau primii răsăriți, autohtoni.40 Mai mult, se reamenajează fostele monumente funerare miceniene
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care aruncă în obrazul trecătorilor o pulbere parfumată. Apoi îmi amintesc ceea ce am citit despre vechile sărbători care se celebrau în Mexic când înspica porumbul. Tinere fecioare dansau atunci cu pieptul gol, apoi culegeau florile plăpânde și dansând, cântând, în procesiune solemnă, azvârleau peste spectatori polen. Poate e tot polen și pulberea parfumată pe care mi-o șterg de pe față... Odinioară, aztecii erau convinși că beția îi punea în comunicare cu zeii. Acum, de două zile orice vânzare de alcool e
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nici una n-a plătit un preț mai sângeros pentru asta. Pe vechiul platou al Tenochtitlanului, timpul curgea ciclic. La fiecare 52 de ani, care formau un secol aztec, focurile erau stinse și urmau douăsprezece zile de așteptări anxioase. O imensă procesiune pornea în cea de-a douăsprezecea zi spre piramide unde mulțimea urmărea înfricoșată stelele. Oare secolul care sfârșea avea să fie ultimul? Dacă la miezul nopții, steaua Aldebaran trecea pe firmament, cataclismul era amânat cu 52 de ani. Dacă nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ploii. Schliemann a crezut în Homer. Thompson a crezut în povestirile lui Diego de Landa care, din vremea conchistei, istoriseau lucruri la lectura cărora toți, mai târziu, au zâmbit. Ele spuneau că, în perioadele de secetă, la Chichen-Itza se organizau procesiuni la Fântâna Sacră unde preoții aruncau la răsăritul soarelui în adâncul fântânii, odată cu tinerele fete sacrificate, vase prețioase și bijuterii. Convins că Diego de Landa n-a mințit, Thompson a luat lecții de plonjare și a scormonit metodic în noroiul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
textilis din broderii grele; pe cap purta o cunună de aur în care se împleteau frunze de laur; în mână ducea scipio, sceptrul greu de fildeș. Transfigurat astfel, urca în cvadriga aurită, cu un echipaj de patru cai albi, pentru procesiunea rituală a triumphus-ului - un traseu scenografic și magic, o înfășurare în jurul ombilicului Romei. Având de o parte și de alta mulțimea compactă care aclama, cvadriga - care, după două mii de ani, avea să cunoască neașteptate renașteri cinematografice - mergea de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru a sparge chila corăbiilor dușmane - de pe cele treizeci și șase de navae rostratae pierdute de Marcus Antonius. Erau zdrobite, făcute așchii; puterea lor de distrugere nu salvase corăbiile de la înfrângere. Pe a doua terasă era sculptată în marmură o procesiune a zeilor, care susținea statuia triumfală din bronz a lui Augustus. Peste toate acestea, împodobit cu un portic, se afla altarul zeului care îi dăruise lui Augustus puterea. — Augustus știa că, dacă la puterea ta o adaugi pe cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zâmbi și-l anunță: — Vom intra în marele port de răsărit pe apă. Printr-o rețea de canale înguste, ajunseră, asemenea unor modești negustori sau pescari, în marele golf al portului dinspre răsărit. Văzură, neîntreruptă de-a lungul malului, albă, procesiunea zidurilor, edificiilor și porticurilor cu coloane care făceau ca Alexandria să fie renumită în toate mările. Multietnică, multireligioasă - cel mai mare emporiu din lume, aveau să scrie mulți călători faimoși -, Alexandria deschidea două porți enorme, care puteau înghiți caravane întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lunii octombrie. Trupul lui Germanicus fu dus în forum-ul din Antiohia, unde fusese ridicat un rug imens. Înainte de arderea rituală, a fost expus fără veșminte, pentru ca toți să vadă urmele lăsate de otrava aceea lentă, fără leac. O lungă procesiune trecu în tăcere prin fața rugului, cu o mișcare unanimă a capetelor, fără să-și ia ochii de la acel mort tânăr, un schelet lung și puternic, acoperit de un strat subțire de carne. Se aprinse focul rugului, iar din piață se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ușurat, de parcă zilele fericite de odinioară s-ar fi întors. Își spuse: „Dacă voi putea, într-o zi voi împodobi templul lui Isis asemenea celor ale vechilor phar-haoui, în amintirea acestei nopți“. Călătoria lentă și tristă se transformă într-o procesiune amețitoare printre două șiruri de oameni: tovarășii de arme ai tânărului general mort, poporul care ovaționase în el antiaristocraticul, veteranii care evocau memoria învingătorului lui Arminius, populares și bătrânii republicani care se temeau de consolidarea puterii imperiale, vechii dușmani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
său cu model de tablă de șah, cu pătrățele albe și negre, cu jumătatea sa de mască asortată. Privi viclean în jur, ținând ridicat în aer un sceptru lung. Bang. Păși înainte și porni în marș prin ring, iar o procesiune de artiști i se insinua în spate; alte personaje din commedia dell’arte, precum și spirite, zâne, prințese și prinți, vrăjitori. Unii pășeau, alții dansau, veneau pe roți, atât de încet încât păreau că se află sub apă, unii pe catalige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de pescuit, ba chiar și un set de crose de golf legate de costumele de Pierrot, cărate de domnul și doamna Wentworth. În zdrențe și subnutriți, prizonierii se tîrau pe șosea cu saboții lor de lemn și se alcătuiau o procesiune lungă de vreo trei sute de metri. Efortul de a-și căra bagajele Începuse deja să se resimtă, iar una dintre țărăncile chineze din fața porților strîngea acum În mîini o rachetă de tenis. Sprijiniți de vehiculele lor, soldații și ofițerii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cărucior, atîrnau În lături ca două steaguri albe. Oasele Îi erau ținute laolaltă mai mult de amintirile despre barurile și piscinele din perioada cînd era mai tînăr. Domnul Maxted era lihnit de foame, ca mulți dintre bărbații și femeile din procesiune. Dar Îi amintea lui Jim de soldatul britanic muribund din cinematograful În aer liber. În șanț, lîngă bordura de iarbă, zăcea cilindrul cenușiu al unui rezervor de Mustang. Căutînd o cale de a-l părăsi pe domnul Maxted, Jim era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pe mal obosise pe toată lumea. La vreo opt sute de metri de pod, lîngă un camion de muniții ars, drumul spre Nantao făcea o cotitură În unghi drept față de canal și mergea de-a lungul unui drum pietruit, Între două orezării. Procesiunea se opri. Urmăriți de japonezi, care nu făceau nici o Încercare să-i grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În soare. Jim asculta respirația lor obosită. Apoi se auzi un tîrșîit de saboți și convoiul se mișcă din nou Înainte. Jim privi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În jurul vehiculelor, ale căror capote și panouri de carcasă fuseseră smulse de tirul artileriei. Roiuri de muște se ridicau de pe parbrizele pătate de sînge, cînd deținuții se opriră să se ușureze. La cîțiva pași În spatele lui Jim, domnul Maxted părăsi procesiunea și se așeză pe marginea unui vehicul de muniție. Cu lădița În mînă, Jim se Întoarse după el. — Aproape am ajuns, domnule Maxted. Simt mirosul docurilor. — Nu te Îngrijora, Jim, sînt cu ochii pe noi. — Rațiile noastre... Domnul Maxted Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sicriu, cufundată în mătasea cu care acesta era căptușit. Îi aranjaseră bluza în fustă și îi pieptănaseră părul. Luxul aranjamentului aceluia ascundea originea ei umilă, îi dădea un aer de mireasă de țară, o țărancă sfântă, bună de dus în procesiune. Poate îi dăduseră cu ceva pe față, ceară sau cremă, obrajii Italiei luceau puțin și tocmai lucirea aceea o sărăcea. — Lipsește un pantof, zise omul de la pompele funebre. M-am întors în piațetă și am găsit pantoful de culoarea vinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a pierde totul. Dar dacă te-ai hotărât, știu că nu te pot face să te răzgândești. Acum spune-mi de ce ai vrut să mă vezi așa de urgent? Pentru că am nevoie de tine să-mi furnizezi un alibi. O procesiune de fete subponderale în costume de baie care trecu pe lângă noi îi dădu timp Mariei să se gândească la cererea mea. —Nu-i corect. —De ce? Nici măcar nu-ți place de Mark. Îmi place să mint și mai puțin. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
atmosfera nesănătoasă de la Villa Ungri. Așezat În compartimentul de clasa Întâi al trenului care Îl ducea de la Napoli la Florența, privind pe geam la câmpiile verzi acoperite cu recolte bogate, la livezi și crânguri de măslini strălucind de flori, la procesiunea lentă a orașelor și satelor aflate la semidistanță, Henry recapitulă trecutul, convins că nu se făcuse vinovat de nici un gest nepotrivit sau ambiguu. Întâlnirea cu Constance Fenimore Woolson, la scurtă vreme după aceea, nu ar fi putut pica Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urmă, când trecuseră pe sub o fereastră deschisă din Porchester Square, de unde se auzea un glas de tenor, acompaniat de un pian, și unde Kiki se oprise și, ridicând un deget, spusese: „Ah, Serenada lui Schubert!“ Catafalcul fu purtat Într-o procesiune solemnă până la cimitirul nou, aflat la capătul celălalt al lui Church Row, dat fiind că cel inițial se umpluse cu generații Întregi de morți, care se Întindeau pe secole Întregi. Ainger citi ultimele rugăciuni ale slujbei funerare deasupra mormântului deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
portului, un grup de cercetași germani cărora li se furaseră rucsacurile și care voiau acasă, nimic altceva decât acasă. Rufe colorate, întinse la uscat pe toată lățimea străzii. Hoarde de copii gălăgioși. Am rătăcit pe străzi înguste și am văzut procesiuni a căror pompă păgân-catolică o cunoșteam din filmele neorealiste. Miros de pește și de fructe stricate. Dar încolo este evident nu am trăit nimic care să fi putut rămâne în memorie; doar că la post-restant mă aștepta o scrisoare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cele mai subtile aspecte ale muzicii pe care o interpretează, care trece cu noblețe peste orice mic incident, vizând cu înțelepciune linia mare a partiturii. Și care, cu suverană voință, ca însuși Wagner, s-a abandonat conștient pe sine în „Procesiunea funerara a lui Siegfried” și în finalul operei, în care leitmotivul principal este eliberarea prin iubire, pentru mine fiind singurele clipe de muzică din festivalul George Enescu în care timpul a încetat să existe și am primit cheia de acces
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
merită numai laude și că o critică imparțială va recunoaște în d-sa meritul de-a fi făcut din scena Teatrului Național tot ce se putea face cu autorii și cu actorii ce-i avem! [5 aprilie 1881] ["IERI FIIND PROCESIUNEA... Ieri fiind procesiunea de înmormîntare a răposatului general Ion Ghica, fost ministru plenipotențiar la St Petersburg, n-am fi crezut că până și acest eveniment trist va constitui repede un factor în calculul de permutațiune ministerială cu care ilustrul nostru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și că o critică imparțială va recunoaște în d-sa meritul de-a fi făcut din scena Teatrului Național tot ce se putea face cu autorii și cu actorii ce-i avem! [5 aprilie 1881] ["IERI FIIND PROCESIUNEA... Ieri fiind procesiunea de înmormîntare a răposatului general Ion Ghica, fost ministru plenipotențiar la St Petersburg, n-am fi crezut că până și acest eveniment trist va constitui repede un factor în calculul de permutațiune ministerială cu care ilustrul nostru cancelar ne-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
familiei, ci numai În interiorul ei. Nașterea de pildă, este un eveniment În familie, Însoțit de o suită Întregă de obiceiuri și ritualuri (ursitoarele, botezul et.), În aceeași măsură căsătoria cu Întregul ei ceremonial și nu mai puțin moartea cu datinile, procesiunea și perioada de după Înhumare. Societatea ia act de aceste evenimente și asigură cadrul derulării lor, dar În esență ele aparțin familiei și numai familiei. De-a lungul timpului istoric aceste evenimente nu și-au schimbat semnificația, ele Îmbrăcând să zicem
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]