2,781 matches
-
Ceea ce caracterizează atitudinea medicală de factură psihiatrică este tendința de „a vedea” peste tot „tulburări psihice” și „personalități anormale” de diferite forme, intensități și stadii de evoluție. Prestigiul profesiunii medicale implică o notă de „savantă superioritate” care o separă de „profanii nespecialiști”. Această atitudine aduce o notă de mister care este proiectată asupra diagnosticului clinic și o notă de miracol asociată tratamentului bolii; ambele rezervate exclusiv medicului, considerat ca un maestru al „artei medicale”. În materie de boală mintală, cel care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe vara sa Archotamia 35. O personalitate a timpurilor și locurilor era socotit arlesianul Firminus, care era lăudat de Sidonius Apollinaris 36; este cel care l-a instruit pe Caesirius, cel devenit ulterior episcop de Arles 37, în domeniul „disciplinelor profane”. Mari studii se făceau pe scară largă. Ennodius și-a trimis unul dintre fii la alt mare specialist în științe profane, prietenul său Iulianus Pomerius 38. Acesta venise în Provența din Africa, unde, se pare, fusese persecutat de vandali 39
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
36; este cel care l-a instruit pe Caesirius, cel devenit ulterior episcop de Arles 37, în domeniul „disciplinelor profane”. Mari studii se făceau pe scară largă. Ennodius și-a trimis unul dintre fii la alt mare specialist în științe profane, prietenul său Iulianus Pomerius 38. Acesta venise în Provența din Africa, unde, se pare, fusese persecutat de vandali 39. Școala particulară pe care a înființat-o la Arles a continuat și după 503, când Pomerius a intrat în rândurile clerului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îl trimite să-și revadă propriile studii în propria școală: „Sper că, în vechii autori, pe care cu bună dreptate îi pui pe elevii tăi să îi învețe, vei găsi cu ușurință ceea ce cauți”). Tonul lui Avitus, episcopul cu studii profane, este încă blând. Curând însă, dascăli precum Viventiolos vor auzi amenințările letale ale Bisericii. Aquitania a fost mai puțin norocoasă: ultimii ei mari dascăli au murit înainte de încheierea secolului al V-lea. Retorul Lambridius de la Școala din Bordeaux a murit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și pentru destinul creștinismului. Istoria a reținut în acest sens cazuri ilustre precum Școala din Lérins6. Întemeiată în 410, această mănăstire a fost un mare centru cultural care nu se restrângea la studii sacre, ci se apleca și asupra problemelor profane 7. Este drept, unii istorici ai Bisericii creștine au făcut observația că mănăstirea din Lérins era „școală a semipelagianismului”8, dar acest lucru nu ne interesează aici. 7.4. Curriculumul lériniantc "7.4. Curriculumul lérinian" Primul abate și creator al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
urmă. Au stat la Lérins destulă vreme gramaticianul și dialecticianul Eucher și retorii Salvian și Hilarius 17. Veneau ei oare pe insulă doar pentru studii biblice? Nu există date clare. Acuza de semipelagianism sugerează că lérinienii erau bănuiți de studii profane. Totuși existau reguli. Se prea poate ca regula fundamentală, Statuta ecclesiae, despre care vom vorbi mai jos, să nu fi fost încă bine cunoscută și asimilată. Totuși, Honoratus pare să fi stabilit norme de imitatio Christi. Eucher amintește că Honorius
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acest fel, orice legătură spirituală dintre cultura antică și creștinism a fost ruptă. Mai mult, orice relație între viața laică și viața religioasă a fost suspendată. Canonul din Statuta ecclesiae le interzicea slujitorilor credinței aproape tot ce era permis vieții profane. Episcopii s-au văzut obligați să renunțe la ospețele pline de fast, la relațiile cu femeile și viața îmbelșugată 25. A fost aproape un cataclism, deoarece mai toți episcopii din secolul al V-lea proveneau din bogate familii aristocratice 26
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deoarece mai toți episcopii din secolul al V-lea proveneau din bogate familii aristocratice 26. În secolul al VI-lea deja ei nu puteau să acceadă ierarhic decât dovedind o viață ascetică obținută prin imitatio Christi. Ruperea clerului de cultura profană nu a fost lipsită de primejdii. Conciliul de la Arles din 525, constatând că s-au înmulțit enorm credincioșii și bisericile, și-a pus problema recrutării a cât mai multor preoți 27. Au fost hirotonisiți, de-a valma, cetățeni după numai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
recrutării a cât mai multor preoți 27. Au fost hirotonisiți, de-a valma, cetățeni după numai un an de probatio 28. Inițial, situația nu părea primejdioasă. Rezultau două categorii de „preoți” cu cultură religioasă imperfectă: unii erau prea culți, rămânând profani și, poate, păgâni; alții erau inculți și chiar analfabeți. Cei din urmă păreau preferabili, fiind asimilați cu simplitatea hristică. De aceea numărul lor a crescut spectaculos. S-a dovedit însă că preoții analfabeți erau total incompetenți: nu știau să îndeplinească
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
P. Lahargou, De schola Lerinensi, aetate Merovingiaca: thesim facultati litterarum Burdigalensi proponebat, V. Retaux & fils, Paris, 1892 (apud Riché, op. cit., p. 339). 7. „Cei mai vechi istorici ai mănăstirii Lérins au crezut că aceasta fusese un centru de studii deopotrivă profane și sacre” (Riché, op. cit., p. 69, are în vedere părerile autorilor precizați în nota imediat anterioară). 8. Cuvântul semipelagianism vine de la Pelagius. Pelagius din Britannia a formulat, pe la 418, ideile pelagianismului - doctrină decretată ca eretică de Sinodul al III-lea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Vita Caesarii” (în S. Caesarii opera omnia, vol. II, ed. G. Morin, Maredsous, 1937, p. 299; cf. Riché, op. cit., p. 340). Este semnificativă însă mărturia lui Eucher, singura care relatează despre viața monastică; dar Eucher nu amintește nimic despre studii profane, pelagiene la Lérins, fie că acestea existau sau nu: Clari apud veteres saceuli huius viri defatigati laboribus negotiatorum suorum, in philosophiam se tamquam in domum suam recipiebant. Quanto pulchirius ad haec manifestissimae sapientia studia divertunt, manificentiusque ad solitudinum libertatem et
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al lui Nichita Stănescu. Interminabile dialoguri, desacralizări, Mitici postmoderni, umor: fostul Mic Paris stă acum sub semnul publicității TV sau al panourilor ce invadează străzile, dar și al patimei internetului, site-urilor, barului-totem și mai ales al referințelor culturale sau profane de tot felul. Tinerii lui P. nu mai știu să se bucure, „săraci”, „neînțeleși”, ei devin din frumoși crai și din nebuni ai marilor orașe niște băiețași „șmecheri” de la colțul străzii. Romanul este o fabulă a „politichiei”, cu secvențe precum
POPESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]
-
1997; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Craiova), versiune a tezei de doctorat. Precizând care sunt premisele („La prozatorul român, sacrul are o calitate absolută”) și instrumentele de lucru, exegetul se străduiește să investigheze modul în care scriitorul „«mediază» între sacru și profan”. Opera lui Sadoveanu este abordată din perspectiva raporturilor arhaic-livresc, a continuității între arhaicitatea persistând în context etnofolcloric și o anumită tradiție inițiatică transmisă livresc. P. își dezvoltă cercetarea tematizând-o sistematic, urmărind ocurența ceremonialului în toate sectoarele lumii ficționale sadoveniene. Hermeneutic
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
trecut. Fără să își confecționeze iluzii facile din paravane și ocheane colorate, poetul se află angajat într-o acerbă bătălie, a cărei miză stă în înfruntarea polemică a realului, depășirea și „răscumpărarea” condiției umane impure, animat fiind de o mistică profană, denudată stilistic de orice retorică de triumfalism al revelației sau, din contra, de clamare a eșecului dureros: expediția e mereu dură, poetul știe că drumul ei nu se termină niciodată, dar important pentru el este să se afle pe cale. Expresia
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
plumbul în aur”. E un traseu inițiatic, în care fragmentarul, disparitatea și distorsiunea sensurilor sunt depășite prin experiențe asimilabile rugăciunii („oasele craniului devin transparente / dacă vibrația sunetului Amen / ajunge în dreptul privirii / ce repede se dizolvă / triunghiurile de plumb”) sau ascezei profane („dacă o să înfășori cu răbdare pe mosor / firul de sânge / vei ajunge până la suflet”). Expresie a disperării existențiale și metafizice, versul lui P. sfârșește - cu mențiunea că acesta e un „sfârșit continuu” - în experiența integrării cosmice și a salvării. În
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
eveniment istoric - așa-zisa revoluție română, așa cum a fost trăită de comunitatea românească de la New York -, a treia, fantastică, un mixaj de teme mai vechi (din nuvelele Alegerea și Tablourile), comunicând cu primele două prin motivul peștelui (motiv dublu, sacru și profan, cristic și demonic), este o savuroasă comedie de limbaj postmodern, un bâlci al deșertăciunilor, dincolo de care se ghicesc ironia și îndoiala autorului față de sensurile lumii (româno-americane) în care trăiește. SCRIERI: Antoine de Saint-Exupéry. Aventura conștiinței, București, 1980; Călătoria, București, 1982
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
fragmente, recuperează și remontează o parte a publicisticii risipite în revistele „Adevărul literar și artistic” și „Luceafărul”. Culegerea este tot un jurnal, în măsura în care toată literatura lui P. nu e altceva: „un jurnal cotidian și liturgic, în același timp sacru și profan, banal și esențial pe aceeași pagină” (C. Stănescu). Fiind o culegere unitară în sensul că spiritul autorului poate fi întâlnit în fiecare pagină, Caiet de citire și de caligrafie are, altfel, o alcătuire destul de eterogenă: poeme, fragmente de jurnal propriu-zis
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
1991) și Revelații... mărturisesc convingeri despre poezia proprie, despre lirică în genere și despre scrisul unor confrați, mai ales din generația autorului, dezvăluind o personalitate în căutarea echilibrului dintre spirit și formă, vechi și nou, interior și exterior, sacru și profan. Unele opinii concentrează opțiuni statornice: poezia ca stare de „sărbătoare” (lăuntrică), de unde și preferința pentru omul „în haine de sărbătoare” (metaforă pentru poetul neotradiționalist al anilor ‘70), față în față cu omul „în haine de lucru” (poetul postmodern, optzecist) sau
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
dealul albăstrit de lună” al Floricăi dobândește caractere edenice. Reîntâlnirea Argeșului, a Râului Doamnei, în care „arde sclipind” trecutul, este pentru poet o regăsire de sine. Florica e Olimpul lui. În cercul de vrajă al satului străbunilor, evadând din timpul profan, se intră într-un timp, s-ar putea zice, folosind un cuvânt din Joc secund, „mântuit”. Acolo, integrat rânduielilor statornice, strămoșești, poetul se simte restituit sieși. „Moșia aurită de-amurg și de-amintire” devine o „mănăstire vie”, înăuntrul căreia se
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
după canoanele genului, dublând parcurgerea pe genuri a operei prin fine disocieri tematice și cronologice. Totuși, analiza, care își propune să demonstreze că poezia lui Gellu Naum prezintă „un fel de coerență mai de adâncime, mai secretă, mai ascunsă privirii profane”, comportă riscul de a anula specificul suprarealist al textelor, vărsându-le în rezervorul mai amplu al modernismului. Critic de poezie, P. și-a exercitat cu succes aptitudinea asupra liricii românești din secolul al XX-lea, de la postromantism la postmodernism. Comentând
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
pe marginea propriei experiențe politice (Dan Zamfirescu), el se identifică unui anume timp și avansează în a produce câteva schimbări. Sacralul vechilor autori bate în retragere în fața laicului, „înțelepciunea divină” se restrânge (nu mai covârșește, adică) făcând loc și celei „profane” (Al. Duțu). Demersul, în esența lui, se umanizează, iese de sub semnul eternității fixe și alunecă sub imperiul schimbării. Pandantul filosofic al acestei translații va fi tot cel recomandat de Veacul de Mijloc: sentimentul deșertăciunii și caracterul iluzoriu al întreprinderilor omenești
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
care fuseseră introduse și un număr de poezii laice, apare în 1830, sub titlul Versuri muzicești ce să cântă la Nașterea Mântuitorului nostru Is. Hs. și în alte sărbători ale anului. Îi vor urma o sumedenie de antologii de versuri profane, culese din circulația orală și manuscrisă în mediul urban. La început - Poezii deosebite sau Cântece de lume (1831), laudă a vinului, în stil anacreonic, ca și Îndreptătorul bețivilor (1832). Cu o compoziție eteroclită, culegerea Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului (I-
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
E republicată de D. Șt. Petruțiu într-o versiune completă, în 1937, iar în anul următor Victor Ion Popa o va prelucra într-o piesă care preia și titlul Mironosițele. După ce, în februarie 1872, adună într-un caiet diferite versuri profane și patriotice (poezii de Ienăchiță Văcărescu, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu ș.a.), caiet încheiat cu un Viers la mort: Tristă-i viața omenească..., P. se stinge din viață în urma unei boli de piept. Cu toate că o parte a manuscriselor lui P. s-
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
Durkheim ne spune că prin varii clasificări am reuși să dobândim sensul cultural al lumii. Cea mai elementară formă de clasificare, „clasificarea primitivă”, care este prezentă în orice societate, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este distincția dintre sacru și profan, dintre credințele sacre și ritualurile rutiniere prin care sacrul este „pus deoparte”. Ritualizările activează valori și le saturează cu sacralitate în practici sociale specifice, prin care este indusă o presiune morală ce își are originea în solidaritatea socială. Comparând societățile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de mijloc, contribuind astfel la distrugerea bazei economiei de piață și deci a societății care a făcut-o posibilă. Referirea insistentă la „contradicțiile culturale ale capitalismului” este făcută de D. Bell întrucât modernitatea inițiată de Iluminism ar fi extins domeniul profanului și ar fi restrâns în mod continuu pe cel al sacrului, astfel că, în final, cultura s-ar fi substituit religiei și muncii ca mijloace ale realizării sinelui sau ca legitimări ale modului modern de viață. Viața, ni se spune
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]