1,903 matches
-
este în secret, poți călca legea ca să nu mori. Dacă este în public, mai bine să mori decât să calci legea"33. Dar el continuă: "Celui care vine să ne întrebe dacă să se lase ucis ori să recunoască [misiunea profetică a lui Mahomed], îi răspundem: să recunoască [pe Mahomed] și să nu se lase ucis; dar să nu rămână în regatul acelui rege și să stea în casa lui până la plecare. În cuvintele învățătorilor noștri, de binecuvântată amintire, nu se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din valea Acor pentru a-l duce la poarta Speranței", "valea Acor" fiind "valea nenorocirii". Calamitatea din prezent îndeamnă la reflecție asupra calamităților din trecut și croiește drum spre un viitor al speranței. Prin urmare, scrisul lui capătă o valoare profetică. În încercare, el face să apară o memorie a speranței pe care o sprijină pe o exegeză încrucișată a textelor mesianice din Biblie și a evenimentelor istorice la care este martor. Abravanel se referă la episoade biblice cu puternică valoare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fusese o tentativă de a-l detrona pe Dumnezeu. Afirmarea prezenței lui Dumnezeu în istorie era antiteza renunțării naziștilor la valorile umane universale. Ei înțeleseseră că destinul acestui Dumnezeu era inseparabil de destinul evreilor. Natura existenței evreiești era o mărturie profetică împotriva degenerării morale a ființelor umane și a națiunilor. Auschwitz nu arătase doar ce era omul capabil să-i facă evreului, ci și ce era omul capabil să-i facă semenului său. Pentru Berkovits, Israelul renaște teritorial după genocid, ceea ce
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tradiție, între gîndirea științifică și gîndirea simbolică, între cunoștință și ființă, transdisciplinaritatea nu în-cetează să tindă spre unitatea cunoașterii, prin traversarea obligatorie a autocunoașterii. Este o etică ce se relevă revoluționară în planul spiritului, contagioasă în planul sensibilității vitale și profetică în planul conștiinței. Eu văd în trans-disciplinaritate marea turnură a secolului al XXI-lea". 2.11. RĂȚUȘCA CEA URÎTĂ Mi se pare că dintre sferele reproducției sociale producție, repartiție, schimb, consum cea de care modelul occidental recent de econo-mie a
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
terestre ce va să vie, ci fericirea imediată, eliberată de ideea de speculație a rațiunii și de pozitivitatea negativului. Plenitudinea exaltată de timpurile consumeriste nu ține de o gândire dialectică: ea este euforică și instantaneistă, exclusiv pozitivă și ludică. Discursul profetic a fost preluat de consacrarea prezentului hedonist vehiculat de mitologiile festive ale obiectelor și divertismentelor. Fapt care nu împiedică nicidecum ca secolul XX să fie însoțit de o profundă criză a religiei laice a progresului. Apărută în secolele XVIII-XIX, negarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dublu: zeu al unui extaz inițiatic, cu valoare de experiență a adevărului și zeu al unui extaz-capcană în care omul cade, ajungând astfel în stare de cele mai sângeroase fapte. Ambele dimensiuni ale delirului frenetic aparțin tragediei. În exaltarea sa profetică sau ucigașă, personajul tragic își mărturisește legătura cu Dionysos printr-un vocabular care îl situează printre fidelii zeului. Bunăoară, el este deseori asimilat unui soi de „bacant” (variantă masculină a bacantei, preoteasă sau însoțitoare a zeului Bachus). În Oreste a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
furie demențială, distrugătoare, din finalul Hecubei, femei pe care Polimestor le numește chiar așa: „bacantele lui Hades” (termen reluat în Heracles pentru a desemna orice femeie stăpânită de dorința de a ucide). Tot în Hecuba, Casandra este considerată o „bacantă profetică”. Așa se face că, în una și aceeași tragedie, figura bacantei se vede asociată deopotrivă delirului divinatoriu și celui ca dezlănțuire criminală, delirului cu valoare de adevăr și celui ca rătăcire a minții. Privind lucrurile din această perspectivă, n-am
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
delir nu e lipsit de o anumită violență, de asocierea cu Ares. Dionysos al unei frenezii semnificând inițiere și înțelepciune se vede el însuși asociat vânătorii, solitudinii și întunericului pădurilor. El este și un Dionysos nocturn. Nici la o „bacantă profetică”, așa cum este Casandra, cunoașterea nu se disociază de spaimă, ca și cum orice inițiere legată de experiența invizibilului ar trebui să implice confruntarea cu Gorgo, cu vederea fantomei. Iată de ce viziunile profetice ale Casandrei din Agamemnon a lui Eschil sunt aidoma unor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
El este și un Dionysos nocturn. Nici la o „bacantă profetică”, așa cum este Casandra, cunoașterea nu se disociază de spaimă, ca și cum orice inițiere legată de experiența invizibilului ar trebui să implice confruntarea cu Gorgo, cu vederea fantomei. Iată de ce viziunile profetice ale Casandrei din Agamemnon a lui Eschil sunt aidoma unor vise, acele vise-coșmar populate de fantome și de erinii. Și nu întâmplător vocabularul fantomei și al imaginii visate traversează marele monolog al Casandrei, monolog obsedat de phobos, de teroarea care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sub semnul ambiguității: ca dispoziție a spiritului care face ca ființa umană să devină o pradă ușoară pentru demoni și capcanele lor, ea predispune la întâlnirea cu fantomele, în spatele cărora se ascund uneori aceștia; totodată însă, melancolia poate inspira intuiții profetice, transformându-se astfel într-un simbol al magicianului ce are acces la adevăruri ascunse. În tristețea nocturnă a melancoliei regăsim, așadar, ambivalența unui suflet hărăzit, prin însăși natura lui, să întâlnească fantomele, cu dubla lor semnificație: capcană diabolică și revelație
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lui Macbeth. Banquo arată că a înțeles asta foarte bine, atunci când le spune: Dar dacă știți citi-n sămânța vremii, Spunând ce bob dă rod, ce bob e sterp, Vorbiți-mi...2 A înțeles-o și Macbeth, care intuiește valoarea „profetică” a vorbelor lor. Și totuși ceva greu de definit, ceva ce nedumerește rămâne tăinuit în miezul acestor spuse, după cum tainice, nedeslușite rămân și consistența, aspectul și forma lor. Când vrăjitoarele dispar în văzduh, ele se imaterializează; tot ceea ce părea „corporal
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îndoială că aici se manifestă forța aparițiilor la Shakespeare, în această întâlnire dintre discursul lor și intuițiile, presimțirile lăuntrice ale personajului. Așa cum apariția fantomei tatălui și dezvăluirea asasinării bătrânului rege își trăgeau puterea de convingere din coincidența cu intuițiile „sufletului profetic” al lui Hamlet, tot astfel prevestirea de către vrăjitoare a viitoarei asasinări a lui Duncan e confirmată, în Macbeth, de o revelație anterioară, cuibărită în ungherele tainice ale sufletului eroului. Ca și fantoma, apariția supranaturală readuce în memorie „lucrurile uitate”, dar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
prezentă, care, precum cea a regelui mort în Macbeth, planează deasupra întregii piese. Rolul fantomei răzbunătoare va fi preluat aici de regina Margaret, martoră la crimă și văduvă a regelui, incarnare a blestemelor și purtătoare demnă de crezare a discursului profetic. Ea este aceea care, înaintea ultimului act, cel al defilării fantomelor tuturor celor asasinați de Richard, va avea viziunea ciclului de crime comise și a apropiatei morți a acestuia. Fantomele evocate au forța efectivă a aparițiilor care spun adevărul. În
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
subiect, chiar dacă acestea nu sunt conforme cu realitatea, individul se va mobiliza să se ridice la nivelul exigențelor pretinse. Nu realitățile contează, ci semnificațiile pe care le atribuim acestora, ceea ce credem noi despre ele... Orice așteptare deține și un caracter profetic. Dacă o simplă radiografiere a realității poate schimba în perspectivă acea realitate, ce să mai spunem despre ceea ce dorim noi de la realitate... Previziunea nu este neutră în raport cu realitatea dată. Ea „dictează” acelei realități să se plieze în acord cu ceea ce
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
spirituală visului. Indiferent dacă este sau nu credincios, subiectul aspiră să se înalțe, să se purifice, să devină mai bun. Pentru un credincios, visul are o semnificație și mai puternică, putând fi expresia conexiunii cu cerul sau chiar un vis profetic. Apariția, în vis, a personajelor religioase se interpretează la fel, adică în funcție de religiozitatea subiectului: - dacă este credincios, visul îi indică faptul că este pe drumul cel bun, în armonie cu principiile fundamentale ale religiei sau spiritualității sale; - dacă este ateu
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
chiar, umanului simulat de un supercomputer i se atribuie calitatea de „demnitate postumană” (vezi Bostrom, 2003Ă, prin abordarea imperativului practicării unei etici mai cuprinzătoare și al preluării unei viziuni mai responsabile. Teoria „descărcării” conștiinței umane într-un computer, posibilitate teoretizată profetic de Moravec (1988Ă, de Minsky (1985Ă sau de simulaționiștii transumaniști (de tip Bostrom, 2002, ori Dainton, 2002Ă nu rămâne fără o critică acidă, nu doar din perspectivă bioetică, ci și de pe poziții filosofice, cognitive și existențiale extinse. Pentru unii filosofi
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
peste alte cuvinte, îndreptarea lipsurilor prin inserarea, între rânduri, a unor litere sau a unor cuvinte, îndepărtarea cuvintelor inutile prin tăierea lor cu o linie, dovedesc foarte clar că acest manuscris nu era destinat citirii publice, în sinagogă, a pasajelor profetice. Deși secta de la Qumran se deosebea în anumite privințe de corpul central al iudaismului contemporan, nu există nici un motiv care să ne determine să credem că metodele de copiere a textelor sfinte ar fi fost diferite. Din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
text al Bibliei, acest lucru era indicat prin literele qb (prescurtarea de la hyyrqb); dacă notele masoretice se refereau doar la anumite cărți sau pasaje din textul biblic, acest lucru era indicat în felul următor: în Tora: (hrwtb) wtb în cărțile profetice: (<yaybnb) ybnb în „Scrieri”: <ybwtkb) wtkb în carte: (arpysb) pysb în context: (anyynyub) nyub Literae majusculae (litere mari) sunt acele litere care, în anumite texte, sunt scrise în mod deliberat mai mari decât celelalte litere. O asemenea întrebuințare apărea în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
yb!z+mâ și „povățuitori” (Deut. 1,15; Num. 11,16): <yr!f!c). „Autorii”, cea de-a doua categorie menționată mai sus, era alcătuită din poeți, predicatori, filosofi, povestitori; parte din moștenirea lor se găsește în pasajele narative, poetice, profetice și filosofice ale Vechiului Testament. Cea de-a treia categorie se referă la „teologi”, în majoritatea lor preoți; cu timpul, scribii oficiali s-au alăturat teologilor (1 Ezd. 7,6), iar mai târziu își vor face apariția fariseii, saducheii și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Soare, mă rog ție, / Mei să-mi dai mărturie. C-am să-i slobod apele / Și să-i dau luminile, / Să-i plătesc și vămile!"394 Obiceiul purtatului apei din casă în casă, dar cu alte conotații, apa având puteri profetice, se practică și la românii din Peninsula Balcanică, de sărbătoarea numită "Taghianilu", în ajunul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, de Sânziene. Fetele împodobesc o găleată, cu flori culese de pe câmp și, umplând-o cu apă neîncepută, colindă casele, cântând "taghiani". Gazdele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
L-acei meri / Și-acei peri / Pică două lumânări, / Pică două, / Pică nouă, / Pică douăzeci și nouă, / Să se facă-un feredeu, / Să se Scalde Dumnezeu, / Dumnezeu / Cu fiul său..."419 În cadrul sărbătorilor de iarnă, focul, alături de apă, capătă valențe profetice. În ajunul Anului Nou, fetele își caută ursitul și în vatra focului cu ajutorul perilor de porc: fiecare fată ia, pe rând, câte doi peri de porc, îi botează cu numele unor feciori și îi pun în vatra focului, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vizualizează integrarea în viața socială, trecând prin ritualul integrării în cosmic: "Nună mare, fii voioasă, / Că tu ai fină frumoasă, / Mirele un trandafir / Ca să-l porți sara la sân; / Miresuica o zmeurică / Ca s-o porți la cheutorică."167 Incantația profetică redefinește umanul din perspectivă cosmică, ambele tipuri existențiale renăscându-se sub povara sentimentului: "Cine-a făcut dragostea / Aibă trupul ca floarea / Gura ca alămâia, / Tocmai, mândră, ca a ta. / Cui nu-i place dragostea / Dumnezeu să nu i-o dea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ordinea, murdăria, dar și curățenia, demonismul, dar și sfințenia, este o pasăre a tenebrelor, dar și a luminii, cu rol apotropaic, dar și funerar, este o pasăre a vieții, dar și a morții. La popoarele europene, corbul are un rol profetic, este erou civilizator la celți, acolit și tovarăș al lui Wotan la germani, mesager al lui Apollo la greci.235 În timp ce corbul simbolizează iarna, prin ouăle pe care le face în decembrie, când "crapă ouăle de frig", la pol opus
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mecanisme: trecerea la formele de muncă colectivă, reorganizarea socială după principii comunitare 3. Un alt aspect propriu poeziei acestei perioade este ceea ce s-ar putea numi, printr-o forțare a termenului, vizionarismul. Nu putem vorbi despre o poezie de formulă profetică cum ar fi poezia lui Goga deoarece tonul sibilinic, încifrat, întors în simbol, lipsește. Poetul este mai degrabă un herald care anunță blazoanele luptătorilor încleștați în dispută, precizând sensul devizelor de pe scut. Totodată efortul liric tinde spre imaginea viitorului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
O, suflete, cum tremuri când îi vezi/ Izbiți de scuturile teutone,/ în togele murdare, de azi/ La sacrificiul vreunei Antigone" ("Figuranții"). Mișcarea lirică de la un volum la altul tinde spre transpunerea existenței la o temperatură egală, fără convulsii, fără atitudini profetice, fără infern și fără rai; ușor nostalgic, încât nu știi de unde vine și spre ce converge acest poet neformat, eseist, egal cu el însuși, care nu ne epatează, dar nici nu ne lasă indiferenți. "Nu te opri pe marginea aburită
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]