1,785 matches
-
ploaia fără sfârșit. Alte clădiri abandonate erau răspândite În jurul ei, zăcând În buruienile Înalte până la șold. Ciulini și mărăcini se vedeau printre ierburi, cu tulpinile și frunzele lor de culoarea ruginei profilându-se pe cerul de iarnă. Două ferestre se profilau suv acoperișul de ardezie, cu o privire goală și ostilă. Mai jos, o ușă de culoare roșu-deschis cu numărul șase pictat pe ea. Fiecare din clădiri avea câte un număr mâzgălit cu vopsea albă. Fiecare suprafață era lucioasă din cauza ploii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se transformă în neliniște, Împăratul descoperi că era singur; ochii lui îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și văzu că în fundul galeriei se profila silueta impunătoare a lui Cassius Chereas, credinciosul comandant al cohortelor pretoriene. Silueta îl urmă. Liniștit, Împăratul își continuă drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai ales reacțiile venite din partea unor colege frumoase. (duminică) Îmi pun pelerina, pantalonii În dungi, pălăria neagră și ies pe după colțul Universității. Mă târâi, moluscă lentă, purtată de hazardul privirii; nu am cu ce să-mi clătesc ochii, nu se profilează nimic interesant la orizont. La colțul de la ceas, mă ciocnesc de Bazil, care o așteaptă pe M. „O aștepți de mult?“ „De o oră!“ „Nenorocitule, faci de ocară tagma bărbaților! Nu trebuie s-o mai aștepți nici un minut și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a autobuzului care îi salvase viața Magicianului. Capitolul XX Văzând cum Mazda se îndreaptă în plină viteză spre ea, Sachs alergă spre trotuar cu gândul să încerce să tragă din lateral. Trase piedica Glockului și ținti forma întunecată ce se profila în mașină, urmărindu-l cu o mișcare a mâinii pe o distanță de câțiva metri. Zări însă în spatele lui zeci de vitrine de magazine și de ferestre de apartamente, plus mulțimea de oameni de pe trotuar. Pur și simplu nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
despre Place Vendôme, Operă și Piața Romană; soarele se înălța pe cer, curelele ne tăiau umerii și fratele meu făcea nazuri. Nici măcar compania fetelor lui Saner nu putea să-l consoleze pentru „vânzoleala asta ridicolă“, fiindcă peretele de stâncă se profila încă acolo, alb și tăios, departe pe cer. Riz colonial - așa se chema un nou fel de mâncare la modă, pe vremea când coloniile încercau să-și cucerească independența, frumoasa prințesă de Wales sărbătorea încă o dată marele imperiu care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pronunță undeva prietenul meu Erich Kästner, mi se pare... Îmi place, la nebunie, „Valsul Imperial” de Johann Strauss, încheie solemn Ferdinand Sinidis, cu o cumplită strâmbătură a chipului, ca și cum ar fi mușcat dintr-o lămâie. „O singură noapte, totuși, se profilează prea limpede și cred că merită să fie povestită, spuse mai departe omul cu joben: ...Ajunși târziu, în fața unei case cenușii, suirăm scările de piatră cu muchiile roase de tălpile altei generații, roasă și ea, la timpul ei, de viermii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alte expoziții de pictură; ciugulește ici și colo, dar trebuie văzut cum asimilează. Se știe deja, e comisionar. Data trecută eram de-a dreptul sfârșit, incapabil să-mi ridic măcar capul, și Îngurgitam niște ceaiuri mate care, vă asigur, se profilau peste poate de fierbinți când, Într-un târziu, pun farurile și... pe cine zăresc? Nu vă dați de ceasul morții să ghiciți, că asta n-o izbește nici cel mai bine dispus. L-am văzut, dându-și aere, salutându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mi-am uns bostanu cu ulei și l-am pus la treabă de nu părea scăfârlie, ci ventilator cu galibardă Borsalino. De mă vedeai, cu bidineaua la două mâini, că dam curs la un libret pă cai mari, unde să profila o pătăranie dă iubire c-o bibilică socială, cu viloi propiu pă Avenida de Mayo, ca să nu mai zic nimic dă fermulița unde, ca să-și facă pretinele să râză, l-a făcut pă micuțu gaucho protagonic să crează că să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
este alb-albastru. Mai mult ca sigur că textul borbioyesc este contagios. J.L. Borges, Obras en colaboración. I. Con Adolfo Bioy Casares, Madrid - Buenos Aires, Alianza Editorial - Emecé Editores, 1981, coperta IV. Este semnificativ faptul că pe coperta volumului apărea o pisică profilată pe cer, râzând de numeroase personaje din cărți de joc. Deși inițial autorii se gândiseră la unul din labirinturile lui Piranesi, au ales motanul care, precum Bustos Domecq, râdea de toate personajele din carte. Pe de altă parte, volumul le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
familiarizat cu trăsăturile buhăite ale propriei fețe și cu miriștea sură a bărbii când nu se bărbierea În weekend-uri. Dar figura care se holba la el din oglindă era strâmbă, cu o barbă neagră ca smoala. Cearcăne Întunecate se profilau pe sub ochii mijiți și injectați. Părul lins și unsuros Îi atârna peste frunte. Arăta ca un om periculos. — Parc-aș fi doctorul Jekyll, spuse el. Sau, mai exact, Mr. Hyde. — Mda, așa este. Pe când tu arăți tot mai frumoasă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Tocmai îi explica unui bărbat uluit că să pierzi un avion e o chestie nefericită, dar să pierzi două avioane e o dovadă de neglijență. Am trecut țăcănind pe tocuri pe lângă magazinele oblonite, pe lângă birourile de schimb valutar care se profilau în întuneric și pe lângă standurile pustii cu mașini de închiriat. În sfârșit, am ajuns la intrarea unde ploua cu găleata. În noaptea umedă nu aștepta decât un singur taxi. Șoferul citea un ziar. Arăta de parc-ar fi stat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
articolului devine bibliofilă, intrînd cu funda-n vînt drept În literatură: „Îmi venea să strig: domnule Profesor, ați citit Procesul de Kafka?” Ea are deodată sentimentul cehoslovac al ființei, al gîndacului, al umbrei, adică simte că „umbra marelui prozator se profilează În acel loc al suferinței”. În consecință, fata „concluzionează” ritmic, de cîteva ori. Cine-o fi Învățat-o pe Marilena cuvîntul ăsta? Că-n Kafka nu-i. În definitiv poate nici nu era un prozator atît de mare, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Art De Spain se Îndrepta spre mașina lui, părînd fragil, cu un braț În bandaje. Ed Îl urmări cum iese cu mașina: omul tatălui său, unchiul lui olandez. Amintiri: Art a spus că nu are stofă de detectiv. Casa se profila mare și rece. Ed demară spre spital. Tomberon era treaz și-i dicta o declarație lui Fisk. Ed Îi urmări din cadrul ușii. — ... și jucam exact după scenariul lui Exley. Nu-mi amintesc exact ce am zis, dar Patchett a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și David. Nu cred că știa că Pierce avea deja copii ale dosarelor și că el și Hudgens urmau să le folosească pentru afacerea cu șantajele sau că Pierce știa În ce bancă Își ținea Sid ascunse dosarele originale. Se profilau trei Întrebări esențiale. Dar mai Întîi elementele de coroborare. — Timmy, cînd te-a interogat Vincennes acum cinci ani, te-ai comportat suspect. Știai de pe atunci că Mertens a făcut revistele porno? — Da, dar nu știam cine a fost David. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o mai fi arătând casa? S-a ridicat și a ieșit pe balcolnul-terasă. Sub cerul presărat cu stele sclipeau dezordonat luminile orașului. Nu se văd decât luminile, la distanță întunericul înghite siluetele arborilor și ale acoperișurilor. Doar țuguiul uriaș se profilează pe cer, dar el e foarte aproape. N-are cum să-și vadă fosta casă, nici măcar locul aproximativ în care se află. Ascultă vuietul orașului. A început să se încălzească, se apropie vara, lumea rămâne pe străzi până târziu, orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Vlădescu nu era atent decât la vocea ei moale, accentul de unguroaică ce-și găsea cu greutate vorbele. Au ajuns lângă o clădire mare și urâtă, ca o cutie de chibrituri, cu ferestre mici și fără balcoane. Mai încolo se profilau în tulburarea nopții coșurile unei fabrici. „E târziu, nu te pot primi într-o vizită. Poate ne vedem mâine“, i-a zis. A doua zi a înțeles din povestirea ei dezlânată că e vânzătoare la un magazin, și venise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și că mă adusese în alt loc. În fața mea părea să fie un fel de fabrică. Tot ce vedeam era un șir de magazii utilitare din lemn, fiecare cu câte un container uriaș de metal la capăt, proptit pe stâlpi, profilându-se tiranic pe cerul înnorat al după-amiezii. M-am târât nedumerit pe sub gard și m-am apropiat să mă uit mai bine. Magaziile nu aveau ferestre: dar cățărându-mă pe unul din containere, am reușit să privesc printr-o breșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de liniște totală. Liniștea a fost în cele din urmă spulberată, nu mai știu după câte minute, de zgomotul unei uși care se deschise și de apariția unui mic dreptunghi de lumină în celălalt capăt al tunelului. În ușă se profilară două siluete și se produse brusc agitație și bătăi de aripi printre pui. Aici e, spuse unul din bărbați. — Ei, drăcie! spuse celălalt. Glasurile lor ajungeau la el ca niște tunete. Să facem puțină lumină ca să vedem, spuse primul bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
amintirea acelor vremuri când am trecut prin tuneluri și lungi drumuri tăiate în stâncă. Pe lângă șine, copacii erau atât de deși, încât am fost cu totul luat prin suprindere când am zărit Sheffiledul, cu un șir de case în terasă, profilate pe cerul de un albastru mediteranean și cocoțate pe marginea unei creste, incredibil de înalte: aproape în vârf de stancă. Și dintr-o dată în fața mea s-a așternut un spectaculos peisaj urban: oțelăriile și coșurile de fabrici de lângă calea ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nimic? Îmi spune că a avut o zi foarte grea. E, nu mai spune, Îi răspund eu și-i Închid telefonul. Nu mai am timp să-mi revăd notițele pentru prezentare, așa că va trebui să improvizez. Ziua de mâine se profilează ca un coșmar absolut. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Tocmai am primit mailul tău În care contramandezi prânzul. DIN NOU. De primele 49 de ori a fost amuzant. Îmi dau seama acum că ai slujba cea mai dezgustător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
britanici, cu o biserică anglicană prosperă și un consiliu local ales care se Întrunea la Clubul Nautico. Deși modest, un secol al douăzecilea mai fericit se regăsea pe sine În acest locșor de pe Costa del Sol. Singura umbră care se profila peste piețele și bulevardele sale era incendiul de la casa Hollinger. După-amiaza tîrziu, cînd soarele se muta În spatele peninsulei și se călătorea spre Gibraltar, silueta conacului eviscerat se profila de-a lungul străzilor mărginite de palmieri, Întunecînd pavajul și zidurile vilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sine În acest locșor de pe Costa del Sol. Singura umbră care se profila peste piețele și bulevardele sale era incendiul de la casa Hollinger. După-amiaza tîrziu, cînd soarele se muta În spatele peninsulei și se călătorea spre Gibraltar, silueta conacului eviscerat se profila de-a lungul străzilor mărginite de palmieri, Întunecînd pavajul și zidurile vilelor, Înfășurînd pe tăcute orașul În giulgiul ei Întunecat. Stînd printre morminte lîngă Elizabeth Shand, În așteptarea sicriului tinerei suedeze, mi-a trecut prin cap că poate Frank pledase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de onoare, iar ușa cu oglindă reflectase imaginea balconului și a străzilor În pantă. Am oprit din nou filmul și am Încercat să măresc claritatea imaginii Încețoșate. Printre vergelele balustradei din balcon se Întrezărea fleșa unei biserici, cu conturul giruetei profilat pe o antenă de satelit albă plasată pe acoperișul unei clădiri din apropierea portului de ambarcațiuni. Aliniate astfel, practic indicau cu precizie localizarea apartamentului pe dîmburile ce mărgineau Estrella de Mar. M-am lăsat pe spate, cu ochii la fleșa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de soarele la apus, orizontul vestic al Estrellei de Mar se Întindea de la Clubul Nautico pînă la ruinele casei Hollinger. O duzină de blocuri rezidențiale dominau peisajul de la Înălțimea falezei, chipuri de piatră enigmatice. Pe acoperișul clubului de iahting, se profila pe cer cupa unei antene de satelit albe, dar avea diametrul de două ori mai mare decît modesta antenă din Înregistrarea video. Barurile În care se serveau tapas(##notă - Gustări din gastronomia spaniolă.##) și restaurantele cu produse oceanice care tiveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
orientată pentru a prinde și difuza la cafenea lupta de tauri din acea seară. Trecînd mai departe, am observat fleșa bisericii anglicane dominînd Plaza Iglesias. Girueta din vîrful ei era orientată către balconul unui apartament de lux dintr-un bloc profilat pe cerul Estrellei de Mar. Rombul argintiu tremura În adierea dimineții, ca o săgeată indicînd o anume fereastră de dormitor pe o ilustrată de vacanță. Mi-am parcat Renault-ul vizavi, m-am așezat strategic cu ziarul În față și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]