1,482 matches
-
cu o unitate de măsură proprie: „căruța”. Dacă proiectezi o viață pe ecranul istoriei reale, adesea crudă și absurdă, unele potriviri par de-a dreptul flagrante. În anii 1950-1960, tânărul purtând numele „chiaburilor” Drăgan din Viișoara era persecutat în numele „revoluției proletare”. Noua „revoluție” de după 22 decembrie 1989 s-a legitimat tot prin victime. Unii au fost uciși cu gloanțe, alții au fost „împușcați” cu dosarul, cu imprecația și calomnia, cu toate mijloacele subtile ale terorismului kaghebisto securist. Diversiunea „teroriștilor” i-a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ridica În slăvi triunfurile dă la Milano, Barcelona, Paris, Opera House dân New York, Egipt și Capitala Federală. Cum Îi lipsea gramafonu, tuna dân voce când Își imita idolu În Rigoletto și Fedora. Măndel mă arătam cam șovăielnic, că muzica mea proletară nu trecea dă Razzano, așa că m-a convins cum că p-o singură cântare londoneză i să plătise lu Caruso trei bătrâne dă lire sterline și că În Statele Unite Mână Neagră ceruse dă la el bani căcălău, că amenința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
problemă care se remediază în câteva secunde. A pretins douăzeci de lei, bașca o mică atenție, deși, propriu-zis, nu făcuse nimic. "Ce să-i facem, domniță, trebuie să trăim și noi, nu?", glumea el, complice, frecându-și cu febrilă anticipație proletară pântecele generos. În urmă cu doi ani, în Japonia fiind, constataserăm că nu ne mai curge apa la robinet (fapt absolut fără precedent). Am telefonat fără întârziere la Regia de Apă, care a trimis o echipă în mai puțin de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
De cele mai multe ori, agresiunile s-au limitat la dibace fluierături printre dinți (exersate îndelung pe stadioane) și la sugestii sexuale (mai vagi sau mai concrete, după caz), exprimate într-un limbaj frust și acompaniate de inevitabile răgete cacofonice, traducând râsul proletar. În câteva rânduri însă, lucrurile s-au complicat: au intervenit pipăieli, atingeri libidinoase pe păr, pe sâni sau pe coapse. Cine n-ar putea recunoaște, în această flatantă eboșă, pe marele artist al șantierului, pe semizeul schelelor și al macaralelor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
produsul diferențelor de clasă; curvele sînt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și cîte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vîntului, fîlfîind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici cînd să urce pe un podium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sărutîndu-se cu gâturile îndoite? Splendidul Nud deasupra orașului, pe care l-am admirat îndelung într-o retrospectivă Chagall la KSln, era tot ce putea fi mai demn de dispreț pentru un Maiakovski care cu adevărat se născuse să cânte revoluția proletară din Rusia. Un culpabil a fost socotit de către opinia franceză la sfârșitul celui de-ad doilea război mondial L.F. Celine, un mare scriitor și într-adevăr o conștiință asaltată de întuneric, care în primele sale două romane (și cele mai bune
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
după ce au ajuns la putere, comuniștii albanezi au avut nevoie urgentă de un nou imn național pe o muzică mobilizatoare. Era urgent, ardea tare, pofta de putere Îi strîngea de boașe, Îi mîna Înainte. În jur, pustiu de talente muzicale proletare. Pe cine să Întrebe, cui să-i ceară? Păi, lui Victor Eftimiu, cel mai mare poet În viață născut Între granițele statului lor. În 1948, apreciind că În lume comunismul e veșnic și că nu se vor mai Întoarce vremurile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vor fi adoptate de alte societăți. Sau dacă cei mai mari inamici ai civilizației nu ar putea să se dovedească a fi intelectualii săi scărpinați Între urechi ce o atacau În momentele sale cele mai slabe - o atacau În numele revoluției proletare, În numele rațiunii și În numele iraționalității, În numele profunzimii viscerale, În numele sexului, În numele libertății instantanee perfecte. Căci la asta se reducea, la o cerere fără limite - insațietate, refuzul creaturii sortite pieirii (moartea fiind sigură și finală) de a părăsi acest pământ nesatisfăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
timp. Apărut în 1933 la editura Propyläen din Berlin, romanul lui povestește, preț de cinci sute de pagini, despre bărbați care-și caută un sprijin în viață sau fericirea și care, după sfârșitul Primului Război Mondial, se plictisesc prin cafenele, despre revoluția proletară și contrarevoluție și, în treacăt, despre anarhiști care pun bombe. În principal, însă, e vorba despre un dezrădăcinat sărac, dar ambițios, care părăsește orașul de pe malurile Dunării, cutreieră lumea și se întoarce acasă cu o femeie bogată, pentru ca acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de care guvernatorul lui Napoleon, generalul Rapp, nu a scăpat decât ajutat de noroc; și rinichii pregătiți de Lena Stubbe în sos de muștar când August Bebel a fost oaspetele ei și când i-a arătat cartea ei de bucate „proletară“... Atunci când foamea rodea pe dinăuntru, l-am ascultat cu atenție pe maestrul meu. De îndată ce ingredientele au început să se găsească ieftin, supele de aer, găluștele de nori, găinile de vânt au început să figureze pe lista mea de bucate. Eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
românește. O fi având mamă, ori l-o fi făcut o cățea? Aista îl împușcă una-două pe tată-su! Cât despre cumnat, îi zboară creierii cât ai clipi, dacă s-ar încumeta să smintească fie și cu ceva neînsemnat rânduiala proletară, își șopteau în surdină oamenii cuprinși de spaimă... Întreaga comedie s-ar fi derulat în aceeași notă încă mult și bine, dacă tovarășul nu s-ar fi încumetat să traducă denumirea abreviată de URSS pre limba noastră, după cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a revenit cu o oră înainte de părăsirea taberei de către copii pentru a-i însoți la Vamă, în vederea încheierii cu bine a sejurului acestora în România. Ce s-a întâmplat? A întrebat Natașa Semenova. S-a mirosit ceva? A transpirat morala proletară?... Se pare că da! Dar oficial m-au reținut la raport până târziu în noapte în legătură cu modul în care s-au desfășurat activitățile programate în perioada prezenței în tabără a pionierilor sovietici. Buni băieți, cu nasuri fine!... Ucenici la KGB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
grata! Că brunetul știe cam multe și-i mult prea slobod la gură. Doar l-ai auzit și dumneata cu câtă convingere condamna cursa înarmărilor aberante și monstruoasa Cortină de Fier, inițiate de ideologia Kremlinului care are în vedere revoluția proletară mondială!.. Aici se află principala țintă a săgeților unchiului Sam! De asta tremură America! Torționari cinstiți Mă oprește mai zilele trecute o bună cunoștință în plin centrul târgului și îmi atrage atenția că s-au înăsprit regulile de circulație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vizorul securității ca și mine, a avut o atitudine inflexibilă - ca și mine -, rămânând un om integru, fără compromisuri. Am rămas perplex când mi-a vorbit despre Țolescu, îndrumătorul nostru al celor din învățământ, când trebuia să pledeze cu zel proletar despre morala proletară la modă atunci, când Țolescu se afla pe post de lup în paza oilor și când el acționa în sensul invers al celor ce trebuia să facă. M-a anchetat pe motiv că aș fi fost imoral
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și mine, a avut o atitudine inflexibilă - ca și mine -, rămânând un om integru, fără compromisuri. Am rămas perplex când mi-a vorbit despre Țolescu, îndrumătorul nostru al celor din învățământ, când trebuia să pledeze cu zel proletar despre morala proletară la modă atunci, când Țolescu se afla pe post de lup în paza oilor și când el acționa în sensul invers al celor ce trebuia să facă. M-a anchetat pe motiv că aș fi fost imoral pe vremea când
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
oilor și când el acționa în sensul invers al celor ce trebuia să facă. M-a anchetat pe motiv că aș fi fost imoral pe vremea când eram director la Școala Generală nr.2, în timp ce el, îndrumătorul și apărătorul moralei proletare, încălca în mod grosolan morala, care era în fond, „doar pentru căței”, cum spunea poetul Gr. Alexandrescu. Țolescu nu s-a sfiit să-i facă o propunere indecentă privind unele eleve de liceu, propunere pentru care merita să fie pus
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
școală. Ce ore, tovarășe? Noi suntem școala. Da, dar nu școala de la care îmi îmi câștig pâinea. Greșești. Pâinea ți-o dăm noi, partidul! Iar partidul te obligă să intri în rândurile sale. Știm că ești un învățător sărac și proletar. Știm și altele. Domnule Bercovici... Tovarăș. Să-mi zici tovarășe. Știți...Am hotărât să nu fac altă politică decât pe cea a școlii. Mda? Dumneata nu numai că întârzii la convo care dar întârzii și-n idei. Ți-am spus
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
produsul diferențelor de clasă; curvele sunt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și câte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un podium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nebuni, rătăcitori, tăcuți, Gesticulând pe bulevarde... * Amurg Trec burgheze colorate În cupeuri de cristal- E o veșnică plimbare, Vălmășag milionar... Și pe publice terase Plâng viori sentimental... E parfum, bomboane Și desfrâu de lupanar... ... Dar notează-n cartea vremii Filosoful proletar: Greve, sânge, nebunie. Foame, Plânset mondial... Pe când lasă-amurgul flăcări Pe-un final ce se anunță Pe-un decor miliardar... * Piano Și iar toate-s triste. Și azi ca și ieri- Potop de dureri. Și visul apune În negrul destin... Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și sugând dintr-o țigară fumegândă, uitată permanent între buze. O roti convingător și cu foc, sub stejar, pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domiciliu, nu se afla decât țăranca și copiii săi, urlând și zbierând spăimos, de năvala și de mulțimea străinilor. După ce, stând pe capul femeii, îi tolocăneau o zi întreagă că "somnul în huzur este imposibil" și alte adevăruri ale doctrinei proletare, după ce îi strângeau degetele în ușă, ca să constate fermitatea puterii poporului, descătușat din lanțurile vetuste, ale burgheziei, un pluton din masa mare a poznașilor muncitori petroliști ieșea în curte. Se așezau la ușa latrinelor de scândură, fumând, chicotind, hârjonindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ziuă, cocoșii crescuți de Petronia, ca păsăret în proprietate particulară, burgheză. Poate pentru ultima oară cântă cocoșii de sub zăpezi și în această formă de proprietate, gândi Nicanor, uitându-se cercetător la Petronia. De acuma, înainte, or să cânte cocoșii proletari. Petronia privea, pe fereastră, la troienele albe de afară, nescoțând măcar un cuvânt. Abia mai târziu, târziu de tot, se întrebă parcă pe sine: Oare o să mai rodească, de-acuma, pământul tăicuței și măicuței? Tot întrebă așa, de parcă vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
arătă deschis nemulțumirea că un leghion de împielițați făcea hărmălaie la poartă, bubuind în canaturile de lemn, cu pietre și cu bote groase de corn. Îi înjură, de la început: Tămădăii mamei voastre de grauri, ce v-a lepădat! Republica noastră proletară nu vă dă dreptul să-mi treziți copila !... Dar leghionul de copii zănateci lărmuia neostenit: Pepenoaica, Pepenoaica!... Huideo,măi! La casele voastre, proprietate particulară, că-mi stresați copila, răcni Nicanor Galan, peste canaturile porții de scânduri. Plecați, măi! răcni el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sau vreun Superman (ori vreun Batman) ai modernelor basme, intrate clandestin în literatura spațiului est-european (Vai, utilitatea nu poate fi îndeplinită tocmai în asemenea dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de gospodăreasca pălărie a strămoșilor genovezi, care, înainte de căderea Bizanțului, colonizaseră Crimeea, Cetatea Albă, Chilia și tot țărmul de nord-vest al Mării Negre. În plus, din obscure motive politice, Calaican găsea respingătoare utilizarea ca acoperământ al capului a acelei revoluționare șepci proletare a secolului XX, astfel că, încă din liceu, prefera o beretă lăbărțată, purtată îndeobște de tagma artiștilor plastici. Bereta îi conferi, sporind-o, înfățișarea-i originală, precum și prilejul de a se autopersifla, spunând, într-o frazare poticnită, specifică lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]