1,877 matches
-
că important în cinematografie este scenariul, story- ul, verificabil de către culturnici, și nu felul în care se filmează, cineaștii cu vocație s-au aflat într-o adevărată cămașă de forță. Marcus, Mihu și Săucan aveau de luptat cu niște scenarii propagandistic ordinare, unul îndreptat împotriva armatei române, în Viața nu iartă, celălalt glorificând colectivizarea forțată în Când primăvara e fierbinte. Ca să- și salveze conștiința artistică, realizatorii au deformat filmarea normală, banală, pe care o reclama scenariul propagandistic, folosind tot felul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu niște scenarii propagandistic ordinare, unul îndreptat împotriva armatei române, în Viața nu iartă, celălalt glorificând colectivizarea forțată în Când primăvara e fierbinte. Ca să- și salveze conștiința artistică, realizatorii au deformat filmarea normală, banală, pe care o reclama scenariul propagandistic, folosind tot felul de montaje, unghiuri, planuri și efecte „poetizante”, cu rezultate de multe ori grotești sau ridicole. Pintilie a procedat altfel : mijloacele extradiegetice pe care le avea la dispoziție le-a folosit nu încercând să creeze un spațiu estetizant
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Avem și o secvență „de pat” între Dan Nuțu și Mariana Mihuț. Asistăm, iarăși în premieră, la o înmormântare cu preot și „Veșnica pomenire”. Era mult pentru vremurile acelea. Însă toate aceste libertăți pe care filmul le capătă față de schema propagandistică standard conduc la o rezolvare scenaristică mai nocivă chiar decât în primitivele Mândrie sau Omul de lângă tine. Romache (Ion Caramitru), tânărul moale, incapabil de decizii aspre, e un fel de bibliotecar. Neputința, ratarea sunt simbolizate de convingerea lui că viața
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pentru Irina, a luat o fată sănătoasă, din popor, are trei copii cu ea și muncește fericit în chip socialist. Regizoarea Urșianu reușește operațiunea exact inversă față de ce făcuse Lucian Pintilie în Duminică la ora 6. Dacă Pintilie subminează diegeza propagandistică prin toate mijloacele nondiegetice pe care cinematograful i le pune la dispoziție, dna Urșianu evacuează orice urmă de substanță umană din filmul său, făcând din personaje niște bule de vid vorbitoare, niște semne purtătoare ale textului politico-ideologic, lipsite de viață
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
orice urmă de substanță umană din filmul său, făcând din personaje niște bule de vid vorbitoare, niște semne purtătoare ale textului politico-ideologic, lipsite de viață. Nu există nici un cadru „inutil”, fiecare centimetru de peliculă are o contribuție la transmiterea mesajului propagandistic. Se recade astfel în „filmul cu ingineri”, pe care îndrăzniseră să-l ironizeze Lucian Bratu și Radu Cosașu în Un film cu o fată fermecătoare. Regresul este uriaș. O producție realizată în stalinism, despre țărani, cum e Desfășurarea, are mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Enciclopedic, București, 2002 ; Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Fundația Academia Civică, București, 2010 ; Lavinia Betea, Maurer și lumea de ieri, Fundația „Ion Slavici”, Arad, 1995 ; Paul Niculescu-Mizil, O istorie trăită, Editura Enciclopedică, București, 2002) Filme cu caracter politic și propagandistic ale perioadei Mihai Viteazul, Serata, Facerea lumii, Asediul, Frații (1971) ; Puterea și Adevărul, Aventuri la Marea Neagră, Cu mâinile curate, Bariera (1972) ; Ceața, Ultimul cartuș, Conspirația, Dragostea începe vineri, Departe de Tipperary, Șapte zile, Despre o anume fericire, Vifornița (1973) ; Capcana
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pușca-mitralieră ale eroului pozitiv. În Cu mâinile curate, omul legii, comisarul Miclovan, poate fi chiar ucis în final și banditul Semaca poate să scape, evenimente de neimaginat în Aventuri la Marea Neagră sau B.D., unde se trăiește în socialismul consolidat. Mesajul propagandistic comunist din seria Comisarilor este același cu cel din, să spunem, Duminică la ora 6, numai că Titus Popovici și Sergiu Nicolaescu pun în locul rafinamentelor de imagine și decor tiparul garantat al filmului de acțiune american. În același timp, începe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și Ovidiu, E atât de aproape fericirea, Septembrie, Avaria, Gustul și culoarea fericirii, Din nou împreună, Drumuri în cumpănă, Ciocolată cu alune, Ora zero, Omul care ne trebuie, Cine mă strigă ?, Mijlocaș la deschidere, Singur printre prieteni, Mere roșii. Mesajul propagandistic : cine ia din prima încercare examenul de admitere la facultate trăiește o existență artificială, ruptă de viața adevărată, întârzie să se maturizeze și nu sunt prea mari șanse să ajungă om întreg, este ranforsat și repetat sistematic. Tinerii protagoniști ai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
este simbolul curajului și demnității dacilor în fața colosului roman. El va apărea episodic și în următorul film al epopeii cinematografice naționale Columna (1968), în regia lui Mircea Drăgan, a cărui acțiune este situată în perioada Daciei romanizate, nu întâmplător, scopul propagandistic fiind contracararea teoriilor rösleriene privind „vidul valah”, formarea poporului român în sudul Dunării, teorii agreate de către sovietici. Este de neînțeles trecerea prin probe a peste 120 de actori pentru rolul lui Mihai Viteazul, de vreme ce alegerea a fost până la urmă tot
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
până la urmă tot Amza Pellea, starul verificat în Dacii și Columna, după ce N. Ceaușescu însuși respinsese folosirea unor vedete internaționale în superproducția lui Nicolaescu, precizând că nu vor juca decât actori români. Avându-l pe dictator ca supervizor, maestrul scenariilor propagandistice făcute cu artă, Titus Popovici, trece la ce probase că știe foarte bine să facă, operații estetice, de astă dată nu asupra literaturii clasice, ca în Pădurea spânzuraților, ci asupra istoriei. Primul element care sare în ochi în construcția persona
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
său de taină Maximilian : „Ce părere ai ? Eu cred că ne-a dominat”. „Da, maiestate”, răspunde fără să stea pe gânduri Maximilian, „v-a dominat”. Înzestrat cu instinct comercial, regizorul Nicolaescu face și el un gest disperat întru umanizarea schemei propagandistice Mihai Titus. Îi solicită lui Ceaușescu introducerea unor secvențe erotice ale eroului cu frumoasa Rossana (Irina Gărdescu). Secretarul general rămâne inflexibil : „Și eu sunt sensibil, ca și dumneavoastră și vreau să vă spun cum simt eu. Eu sunt de acord
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
suportă să îi fie atinsă femela nici măcar cu privirea. Acționează violent și irațional. Olariu îi strigă : „Ce-ai, mă, ai turbat ! ?”. Comportamentul lui Duma plauzibilizează imaginea de brută a Legionarului, care astfel prinde viață, nu mai e o simplă schemă propagandistică. Petrecere de căsătoria lui Duma cu Ana în casa de protocol a lui Stoian. Inginerul Petre Petrescu dă pe gât paharul de coniac. Încălzindu-și paharul în palme, Stoian îl atenționează : „De ce-l bei așa repede ? Coniacul se bea încet
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
set de prefabricate verbale recitate mecanic de nomenclatură. De Marx sau Lenin nu mai pomenește nimeni, se citează doar din Ceaușescu. Puterea și Adevărul este filmul cu cea mai înaltă cotă de dezbatere politico- filosofică din cinematografia românească. Toate filmele propagandistice care mai apar după el, până în 1989, rămân la nivelul anecdotei. Nici un scenarist nu va atinge performanțele lui Titus Popovici în a rezolva situații dificile ideologic prin episoade încărcate artistic cu realitate umană. Stoian îl invită pe Duma la o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe drumul care duce la marele baraj aproape terminat. Literele albe țâșnesc, mari, ocupând cadrul : Iulie 1965. Ieri întunericul, de azi lumina. Zidul (1975) sau Lupa și spațiul claustral Foarte rar, cineaștii români din perioada comunistă și-au asumat tema propagandistică și au reușit s- o rezolve artisitc. Constantin Vaeni și Dumitru Carabăț au ales lupta comuniștilor în ilegalitate, bulă speculativă de mari dimensiuni a propagandei, și au creat pe scheletul ei aerian remarca bilul Zidul. Confruntați cu schematismul majorității peliculelor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pivotul ei, industria constructoare de mașini” crește vertiginos. Ceaușescu vrea muncitori în fabrici și uzine, dar nu recrutați dintre țărani veniți la oraș, ca în anii ’50 și ’60, ci dintre tinerii orășeni care nu reușesc la facultate. Astfel, sarcina propagandistică a filmelor de actualitate ale deceniului devine nu doar liniștirea celor care ratează intrarea în învățământul superior, dar și prezentarea acestei ratări ca singura cale spre viața adevărată, în uzină sau pe șantier. După aceea, facultatea făcută, eventual, la seral
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Atanasiu de ziua băiatului său, un lucrător tânăr precizează : „Am impresia că am fost pe o insulă murdară, la marginea lumii noastre. Nu-i suport pe ăștia și știu că viața noastră îi va trimite la gunoi”. Din nou, insertul propagandistic e împins până la bombastic : „Să-l fi întrebat eu pe domnul Atanasiu dacă știe ce-i aia echitate, etică”, mai spune tânărul muncitor. Filmul cuplează și tema „obsedantului deceniu”, a greșelilor ce s-au făcut în regimul Dej, pe care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu îl vedem vreodată dându-i înapoi. Tovarășul Coman nu poate să posede bani, nici măcar leii-tramvai ai Republicii Socialiste România, căci el, aidoma unui Hristos de Partid și de Stat, are totul, toată țara, și trăiește din adorația cetățenilor. Nivelul propagandistic al filmului coboară uneori până la cel al „dinozaurului” Viața învinge din 1951. Acolo, profesorul Olteanu voia să facă un soi de cositor românesc miraculos, lucrând cu „minunații muncitori ai combinatului”, în vreme ce profesorul Moga, ploconindu-se în fața savanților Occidentului, e sceptic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ca totul să se fabrice în țară, să nu se mai importe nimic, este glorificată prin elicea mai tare decât a japonezilor, produsă la îndemnul mobilizator al Tovarășului. Buzduganul cu trei peceți (1977) sau Securistul lui Mihai Viteazul În ciuda serviciilor propagandistice pe care Mihai Viteazul, scenarizat de Titus Popovici, le- a făcut regimului național-comunist, Nicolae Ceaușescu nu a fost satisfăcut. Conștiința politică și „de clasă” a domnitorului în versiunea Popovici-Nicolaescu erau prea slab conturate în raport cu spectaculosul filmului. Drept urmare, dictatorul a comandat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
spectaculosul filmului. Drept urmare, dictatorul a comandat după câțiva ani realizarea încă unei superproducții, de aproape trei ore, pe același subiect, în regia lui Constantin Vaeni, scenariul Eugen Mandric, în rolul titular Victor Rebengiuc. Dacă în Mihai Viteazul deformarea în scop propagandistic a istoriei era realizată de multe ori prin omisiuni, minimalizări sau magnificări, în Buzduganul cu trei peceți se trece la propagandă neagră, prin introducerea de falsuri. Componenta religioasă puternică a personalității lui Mihai este, așa cum am arătat, trecută sub tăcere
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
încurajat neoficial de regimul ceaușist, trebuia să își aibă și el locul în scenariu. Cu totul ieșită din comun, chiar într-un film în care, parafrazându- l pe Alexandre Dumas tatăl, istoria este doar cuiul de care e agățat tabloul propagandistic, este introducerea Securității ! Toma Caragiu joacă personajul părintelui Pamfilie fabricat de scenaristul Mandric. Acesta este un „colonel” de Securitate în toată regula, care spionează pe toată lumea, dispune de turnători peste tot, aranjează diversiuni, șantaje, provocări, torturează prizonieri, este „ochii și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Apărut în aprilie 1978, Rătăcire, debutul lui Alexandru Tatos, reprezintă o cădere în timp de mai bine de două decenii în ce privește relația cineastului român cu propaganda. Toate încercările din anii ’60 și ’70 de a diminua, de a învălui schema propagandistică, de a păstra o cale cât de îngustă către adevărul artistic sunt spulberate ca și cum n-ar fi fost. Anul 1978 reprezintă începutul perioadei în care din România fugea peste hotare cine putea. Fie „rămânând” în Vest într-o excursie sau
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
eu mă duc să luminez orășelul în care m- am născut, nu ca tine, care o ștergi în Germania, după ce ți-ai făcut studiile pe banii statului nostru socialist. De la Viața învinge (1951) nu mai înregistrăm o aseme nea densitate propagandistică pe centimetru pătrat de peliculă. După ce ia contact cu frumusețile turistice și maga zinistice ale Vestului, Doina dă peste o mătușă a lui Hans care se uită la ea ca la o indigenă venită dintr-un loc, București, despre care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Enciclopedic, București, 2002 ; Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Fundația Academia Civică, București, 2010 ; Lavinia Betea, Maurer și lumea de ieri, Fundația „Ioan Slavici”, Arad, 1995 ; Paul Niculescu-Mizil, O istorie trăită, Editura Enciclopedică, București, 2002) Filme cu conținut politic și propagandistic ale perioadei Fata Morgana, Șantaj, Croaziera, Dragostea mea călă‑ toare, Detașamentul Concordia, Punga cu libelule, Probleme personale, Fiul munților, Convoiul, Ana și „hoțul”, Întoarcere la dragostea dintâi (1981) ; Destine romantice, Liniștea din adâncuri, Semnul șarpelui, Întoarce‑te și mai privește
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
este absentă. Ceea ce nu înseamnă că ar fi prezentă contrapropaganda ; filmul e antisistem prin realismul său nesocialist. Probă de microfon este urmat, din 1980 până la începu tul lui 1983, de câteva filme încadrabile în același realism nesocialist, sărite din schemele propagandistice : Stop cadru la masă, Casa dintre câmpuri, O lacrimă de fată, Croaziera, Secvențe. Este o perioadă similară cu 1967-1970, când apar Diminețile unui băiat cuminte, Un film cu o fată fermecă‑ toare, Reconstiturea. Acest scurt „dezgheț” se încheie în ianuarie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ca să treacă producțiile remarcabile menționate, printre ai căror regizori se numără, nu întâmplător, Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Iosif Demian. După 1983 și până la căderea regimului ceaușist, un singur film de actualitate mai reprezintă o încercare de a îmbrăca altfel scheletul propagandistic : Pas în doi (1985). Dar Dan Pița nu mai merge în direcția realismului nesocialist din prima parte a Falezelor de nisip - dimpotrivă, reia stilul parabolico-metaforic din Concurs (1982), pe care îl împinge pe culmile estetismului. Rezultatul este probabil cel mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]