14,128 matches
-
Evanghelia după Ioan cap . 8 cu versetele 24 , 28 și 57 , Domnul Isus ne arată că se numește ”Eu sunt” . Însă ceea ce m-a captivat poate cel mai mult este felul în care această Evanghelie își începe narațiunea cu niște propoziții atât de simple și pline de substanță încât în mintea mea sună așa de puternic și atât de profund că-mi zguduie și sufletul și ființa : La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu .” Ioan
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
el este un om obișnuit cu minciuna și desigur că este greu să accepte adevărul spus cu sinceritate, el este suspicios, te poate acuza pe tine de neadevăr, crezând că astfel se debarasează de minciună.. Pragmaticul William James spunea: „O propoziție este adevărată dacă este utilă”. Poate ar trebui formulată invers, și anume: Dacă ceva este clar și util omului, înseamnă că el conține adevărul. Și pentru a constata utilitatea, trebuie folosită simțirea și rațiunea. Rațiunea va decide dacă acea destăinuire
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
nobilă și care înnobilează mintea; 400 de ani de continuă și consecventă dezvoltare a limbii și literaturii române pentru a ajunge la perfecția și bogăția mijloacelor lor de exprimare, care sunt cuvintele precum și diversele modalități de a le așeza în propoziții și fraze, diferite de la scriitor la scriitor. Vorbim, evident, de marii scriitori, dar e de observat, că încă de la începutul secolului 20 marele și extrem de pretențiosul Ion Luca Caragiale aprecia că limba românească e ‘extraordinar de frumoasă și de... grea
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
dar și revistele au aceeași bucurie când primesc câte un material de valoare. Desigur că întotdeauna pun la vedere adresele de e-mail ale celor două entități (corespondentul și publicația) pentru a putea întreține legături și fără intermediul meu. Cât despre propoziția a doua din întrebarea de mai sus... Vă mulțumesc! Prea multe laude totuși! Nu știu cât de cunoscut sau recunoscut scriitor sunt, apoi poet sau ziarist... dar sincer, mă zbat cât pot de tare! Îmi plac lucrurile rotunde, perfecte, frumoase, plăcute... și
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
atlase - cf. Stâncile teșite - saltul de la banala sintagmă geografii ascunse, la generozitatea cosmic-metaforică a sintagmei dorm sclipind prin atlaseprovoacă neîncredere (a lectorului) în potențialul real al Poetului, cu toate că nu e DELOC cazul; sau, în alt fel: Sintagmă neprogramată/ Într-o propoziție lipsită de/Sensuri și predicate/Adjectiv ascuns de vocabular/ În noaptea sclipitoare, foaie albă/Litere chicoteau la comanda/Alcoolică a mâinii drepte/Prelungită pe degete/Banderole cu inspirație maximă - cf. Inspirație... - Poetului parcă i se face frică de reușita personificant-metaforizantă
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
intimitatea momentului/Prelungită de lumânarea aprinsă/În eroarea torentului/Creației... - cf. Inspirație. Chiar și eroarea torentului apare ca o forțare jenantă, în registru metaforic - după banalitatea sintagmatică Ascunde intimitatea momentului...! .... Unde nuanțe de stihuri/ Împing precum taifunul/ Pupa epavei cu propoziții/ Aduse din indiile gramaticii - cf. Nesomn. Indiile gramaticii este frumos spus (de-a dreptul mirific!) și mistico-magic, metafizic sugerat - dar, când indiile gramaticii succed unei formulări cam siluite, ratate ca avânt interstelar (pupa epavei cu propoziții) - atunci, se diminuează forța
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
taifunul/ Pupa epavei cu propoziții/ Aduse din indiile gramaticii - cf. Nesomn. Indiile gramaticii este frumos spus (de-a dreptul mirific!) și mistico-magic, metafizic sugerat - dar, când indiile gramaticii succed unei formulări cam siluite, ratate ca avânt interstelar (pupa epavei cu propoziții) - atunci, se diminuează forța de impact, asupra doritorului de aventuri metaforice, cititorul avizat. ...Mâinile creierului (cf. Literă de lut) - nefericită alăturare de cuvinte: un creier cu mâini nu mai are nimic poetic, ci doar...proletar! La fel, prea simplisto-pașoptistă și
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
nicio formă să stagnăm, să pierdem pasul cu noul, însă nu credeți că prioritățile sunt de altă natură? Ați afirmat chiar dvs că, citez din nou: „degeaba vorbim de manuale digitale, dacă școala n-are acoperiș” și vă asigur că propoziția dvs. este bine înțeleasă. Da, nu are acoperiș, adică putem să visăm cât de sus vrem, pentru că niciodată, dar niciodată nu va exista riscul ca ideile noastre „novatoare” să se dea cu capul de tavan... Nu ne va durea capul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93446_a_94738]
-
realizează așezându-se sub Revelație, nu deasupra ei. Omul căzut refuză Revelația, el pune condiție Revelației, erezia, produsul subiectivismului demonic, face ce vrea cu Revelația și transmiterea ei prin Biserică. Ei uită că natura Revelației, nu este o sumă de propoziții, de informații, iar înțelegerea mântuirii nu este una gnostică, teoretică. Se uită că religia creștină nu este rodul căutării omului ci este istoria căutării omului de către Dumnezeu. În Revelație, în această căutare și descoperire, Dumnezeu nu comunică numai adevărul despre
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
dă cu viața Lui, iar mântuirea: este viața noastră în Sfânta Treime după cum Sf. Ap. și Ev. Ioan ține să consemneze în cap. 17. Morala se identifică cu persoana Lui Iisus Hristos. La fel Revelația nu e o sumă de propoziții sau de doctrine, ea este persoana Lui Iisus Hristos, este viața Sfintei Treimi. Dar acestea sunt în Biserică, ruperea omului de Dumnezeu și de dragostea Lui, prin erezie, este un „pustiu de bine”. „Ei uită că ascultarea și smerenia este
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
sau nu vrem să recunoaștem, acesta este un mare adevăr. Cum să reacționeze vechea și noua „societatea civilă” dacă predarea civismului a fost ocolită cu grijă de educatorii noștri. Avem un popor cititori de litere, cu mari probleme în înțelegerea propozițiilor simple. Apropo! Am primit un mesaj umoristic, vizavi de terorismul manifestat în ultimul timp în bătrâna Evropă. Un subiect tragic, dar românul nu se dezminte cu umorul său cel de toate zilele! „Minciună sfruntată! Ioroparlamentara noastră nu se teme să
TABLETA DE WEEKEND (132): PARADOXURI ROMÂNEŞTI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383223_a_384552]
-
Poți să-i salvezi, să-l dai dracu’ pe Magistrat, cu banda lui cu tot. Nu-ți pasă, îi înfunzi tot mai rău. S-ar putea, până la final, să devii mai înțelegător. Îți va fi suficientă o frază. Chiar o propoziție simplă. O silabă mântuitoare. O literă. Caută în cărțile oculte, poate găsești ceva asemănător unei mantre. Sau cuvântului sacru deținut, cândva, de Hiram. Gândește-te la Rostiri inexprimabile în scris pentru că nici sunetele nu au fost descoperite toate. Ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
buzunare și nici un spărgător. Ce altă așezare - comparabilă ca dimensiuni - din Regat sau de aiurea se poate lăuda cu lipsa unei pușcării? Peste tot există măcar o celulă, un arest, semne ale unei false justiții. Supușii mei sunt liberi! O propoziție paradoxală. O realitate pe care mințile legiuitorilor cu perucă sau cu mânecuțe nu o vor pricepe niciodată. Pentru că ei încearcă să afle totul prin rațiune; eu - prin intuiție. Simt în fiecare cetățean al orașului un Brutus. Am fost ucis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
A timpurilor. Stațiunea văzută de Sus, nu din stradă, de unde vezi capitolul, mereu altul, dar nu Romanul. Întregul. Sunt jurist. Am exercițiul Ordonanțelor, al frazei concise. Stăpânesc arta comunicării laconice. Pot să scriu o carte curată, fără încărcături sentimentale. Fără propoziții lungi, care să abată atenția cititorului obosit de la esență. Aș putea să încep cu un capitol despre CINSTE. Și cum să exemplific mai bine decât scriind despre hoți? Aproape că îi iubesc. Pedeapsa pentru furt fără violență se aplică, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
oameni! Când autorul intră prea mult în pielea personajelor, e semn sigur de țicneală; te comporți tot mai bizar. Te-a rugat, cândva, iubita de atunci, să-i citești, seara, paginile scrise peste zi. Vroia să se regăsească într-o propoziție. S-a bucurat când te-ai referit la ea. I-ai spus că era vorba despre o alta, dar că nu trebuie să se teamă, pentru că povesteai despre o femeie imaginară, conviețuiai cu ea de multă vreme: ultima oară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de parcă ar fi conectați in corpore la o rețea cu comandă unică. Să fie sănătoși! Inclusiv la cap - treabă asupra căreia aveam mari Îndoieli... Așadar, să gândim: cum stăm, mister Adam? Prost, evident, dar nu despre asta e vorba În propoziție. Am aflat câte ceva, dar, din păcate, ce aflasem nu mă convinsese: suna neverosimil și prăpăstios. În schimb, rămăseseră intacte destule Întrebări fără răspuns. Verosimile și importante. Cele mai importante, având În vedere că printre ele se numără problema fundamentală: ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
notații parcă voit enigmatice și frivole, fără nici o legătură cu restul: „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”. Mă blocasem. A câta oară? Am Încercat să-mi administrez liniștitoare Îndemnuri la calm și luciditate, dar rezultatul a fost modest. Propoziția mă incita și mă crispa, totodată, pentru că nu reușeam s-o situez În timp și să-i pătrund adevăratul Înțeles. Emana ea de la o sursă contemporană cu evenimentele - de la conducătorii de atunci ai Centrum-ului, de exemplu - și stabilea imperativ destinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
contat atât pentru artizanii Înfăptuirii dezideratelor Manifestului Comunist lozinca lui Marx: religia este opium pentru popor? Puțin probabil. Și Vladimir Ilici, și Iosif Visarionovici au ignorat multe dintre zicerile, Maurului, nu prea-i văd eu Împiedicându-se habotnici Într-o propoziție. Aveau oricând la Îndemână pentru situații de-astea subterfugiul aplicării creatoare a marxismului, la care au și recurs, nu o dată. Materialismul dialectic? Și el putea fi Îmbogățit În aceeași manieră creatoare, n-ar fi fost prima oară. De ce totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mi-a răspuns sobră. Deocamdată, mulțumește-te cu o simplă recunoaștere În teritoriul inamic. Teritoriul inamic? Nu suna rău. Era prima oară când surprindeam În vorbele ei ideea de ostilitate la adresa Centrului - asta dacă nu cumva escaladam eu aiurea Înțelesul propoziției cu pricina. - Unde mergem? - În subteranele subteranei, pardon de jocul de cuvinte facil. Vreau să-mi verific o bănuială, o deducție, mai precis. Vei vedea Îndată despre ce e vorba. Sper să nu mă-nșel... Am ajuns În fața unui lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
comunice, dar și să se ascundă ceva. Fii atent: „Războiul schimbă ordinea lumii! Cheia este Codul lui Alexandru cel Mare”. Dar nu asta e cel mai important lucru. Și nici cel mai interesant. Marea curiozitate constă În faptul că ultimele propoziții sunt scrise În românește, spre deosebire de tot restul Însemnărilor care, așa cum era de așteptat, e În franceză. - Crezi că are o semnificație anume? - Tu crezi altfel? - În mod normal, da, ar trebui să Însemne ceva, nu se fac niciodată lucruri absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ți cer. Putem mult mai multe decât ne imaginăm, crede-mă. Corzile noastre vocale sunt un instrument capabil să scoată orice sunet. Nu te strădui să ajungi să vorbești ca doctorul Wagner, nu, e o prostie. Adu-ți aminte o propoziție simplă, de trei-patru cuvinte, care ți-a rămas În memorie din cine știe ce motiv sau de la ultima convorbire pe care ai avut-o cu el și repet-o de o mie de ori, de o sută de mii de ori, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a mai Însemna și altceva decât o relație interesată și cuantificabilă În unități monetare; pe lângă ea, replica celebră a unui personaj dintr-un film american, care Îi spune unei femei „ești frumoasă ca un milion de dolari” - cea mai jalnică propoziție pe care a formulat-o vreodată o ființă umană -, ne poate suna În urechi ca o muzică celestă sau ca o poezie de dragoste... și astfel de manuscrise - folosesc termenul În sens larg, unele texte erau dactilografiate, altele printate - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
victoriei presimțite și teama că mizăm pe o falsă rezolvare, că imediat s-ar putea să recădem În disperarea insolubilității problemei. Mi se părea prea simplu să poată fi și adevărat. Și totuși: dacă cheia cifrului era inclusă chiar În propoziția din Însemnările lui Noel Corbu, care cuprindea cuvântul-cheie? Bătrânul nu repurtase În acea Împrejurare suprema sa performanță În materie de subtilitate enigmistică, de acord. Dar poate nici nu intenționase. Era limpede că acele cinci vorbe, „Cheia e Codul lui Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Codul lui Alexandru”, reprezentau un mesaj și conțineau un indiciu. În aparență, foarte explicite ambele, dar deloc mură-n gură, cum erai tentat să crezi. Prima barieră pe care Noel Corbu o așezase În calea căutătorului o constituia Însăși redactarea propoziției În limba română. Am Îndepărtat rapid gândul că unchiul ar fi destinat În mod expres descifrarea codului unui compatriot, deși, ca să fiu sinceră, am fantazat puțin pe marginea unei eventuale nostalgii pentru meleagurile natale care l-ar fi Încercat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dar ce mai contează?! Fiasco, ăsta e cuvântul! Un mare fiasco! Înțelegi acum reacția mea la vederea listei din subterană? Mi-am făcut iluzii aiurea, am visat cai verzi pe pereți: nu există nici un fel de Cod al lui Alexandru, propoziția aia idioată nu are nici un fel de semnificație, absolut nici una. E o prostie, o... o... Eveline se Îneca de furie, dăduse În bâlbâială, decepția o copleșea. Am simțit nevoia să-i ridic moralul, să-i induc o rază de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]