1,651 matches
-
se aflau instalate comod. Moff se putea dovedi greu de cap exact când nu-ți doreai asta. Cum a fost atunci, Își aminti Harry, când erau amândoi Într-o cafenea din Stinson Beach, iar Harry Își exprimase clar interesul pentru proprietara cafenelei spunându-i lui Moff: „Ce ochi superbi. Iriși imenși căprui, cel puțin 14 mm diametru“ - Harry avea o obsesie cu ochii. Iar Moff răspunsese: „Zău? Nu remarcasem“. A doua zi Harry se Întorsese la cafenea și comandase ochiuri. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu banii Înapoi. Spre deosebire de Esmé, care prefera Încă tricourile și blugii, frumusețile locale erau Înfășurate În rochii mulate și cocoțate pe pantofi cu talpă foarte Înaltă. De centurile strânse jos pe coapse purtau agățate chei care atestau faptul că erau proprietare de mașini sau cel puțin aveau privilegii legate de mașinile respective. În mâinile cu manichiură Îngrijită strângeau telefoane mobile minuscule, gata să-și ofere serviciile În orice moment. Harry primise o astfel de ofertă la o jumătate de oră după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
există o vorbă care a devenit foarte cunoscută după revoluție - femeile țin pe umerii lor jumătate de cer. În regiunea autonomă Naxi, femeile au ținut dintotdeauna Întregul cer pe umerii lor. Fiind o societate matriarhală, femeile muncesc, administrează banii, sunt proprietarele caselor și cresc copiii. În acest timp, bărbații călătoresc agățați de cozi de comete, ca să zic așa. Sunt burlaci, iubiți și unchi, trecând dintr-un așternut În altul fără să știe care copii sunt ai lor. Dimineața devreme pleacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În formă de cort, cu ornamente din mahon care-i dădeau o aură colonială romantică. A, acolo, pe masă, lângă femeia cu pălărie, chestia argintie sigur e o cameră digitală. Se grăbi spre ea și abia apoi o văzu pe proprietara Îmbrăcată În costum de baie Întorcându-se spre el și privindu-l cum se apropie. Chiar și cu pălăria aia imensă și ochelarii de soare care-i ascundeau ochii, tot era ademenitoare. Când Harry fu destul de aproape, ea Își Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
arzătoarelor, producerea de utilaje agricole și forestiere, manipulări și depozitări, într-o listă impresionantă care oferă o perspectivă reală asupra zbaterilor pentru a salva Nicolina. În anul 1996, Ministerul Industriilor emitea o serie a certificate prin intermediul cărora „Societatea Nicolina” devenea proprietara a 317 655, 332 m2, reprezentând întreaga suprafață pe care se întindea fabrica în acel moment, cele două cămine de nefamiliști, o grădiniță pentru copiii angajaților și o vilă de protocol la Ciric, evaluate la 12 277 628 881 lei
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
i se dea moșia Frănciugi . La 22 noiembrie 1698, Urâta, fiica Fuioagăi, vinde vel vistiernicului Iordachi Ruset și soției sale 19 pământuri În Șurinești . Ispisocul domnului Mihai Racoviță (25 decembrie 1715-26 septembrie 1726) din 23 noiembrie 1718 ne arată ca proprietară a satului Frenciugi pe Zmaranda, mama lui Neculai Bucium, , fiul Alexandrei și a sulgerului Apostol (a mai avut soție pe Nazariia, ). În 1711, odată cu plecarea lui Dimitrie Cantemir În Rusia, , iar În a doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat (decembrie
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Costache Burghelea pentru Împresurarea moșiei Frenciugi de către vorniceasa Paraschiva Râșcanu a fost câștigat de cea din urmă la 30 ianuarie 1844. Opisul de documente atestă moara comisului Vasile Costachi Negel aflată la 24 mai 1829 În stăpânirea vornicesei Paraschiva Râșcanu, proprietara moșiei Drăgușeni . Paraschiva Râșcanu și stolnicul Costache Burghelea se judecau la 30 august 1844 În fața Divanului Țării de Jos, jurnalul Încheiat la 12 martie 1845 fiind contestat de către vorniceasa Paraschiva Râșcanu, proprietara moșiei Drăgușeni . Zapisul din 25 februarie 1842 atestă
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
24 mai 1829 În stăpânirea vornicesei Paraschiva Râșcanu, proprietara moșiei Drăgușeni . Paraschiva Râșcanu și stolnicul Costache Burghelea se judecau la 30 august 1844 În fața Divanului Țării de Jos, jurnalul Încheiat la 12 martie 1845 fiind contestat de către vorniceasa Paraschiva Râșcanu, proprietara moșiei Drăgușeni . Zapisul din 25 februarie 1842 atestă opt locuitori din satul Frenciugi - Grigoraș, fiul lui Cioban, Alexa Cosova, Iacob, fiul lui Alexa Cosova, Dumitrașcu, fiul lui Ioan Gherghinciuc, Costantin, fiul lui Ioniță Găină, Toma, fiul lui Grigoriță, Alexandru, ginerele
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
zis Albu, Ilie Ciumală, Ion V. Anastasici, Vasile Gri. Babuștei, Costache Bistriceanu, Dumitru Bontaș, Costache Aelenei, Cost. Savin, Dumitru Chifănescu, Cost. V. Vieriu, Vasile T. Mironeanu (minor), Manole Chirilă și Costache V. Chifănescu (minor), care au distrus din proprietățile arendașului. Proprietara moșiei Frenciugi În 1945 era Clara Scharf. Practicarea morăritului este atestată și de prezența morilor În Evul Mediu, dar și a celei de vânt la 1900 . Printre ocupațiile cu tradiție se numără și creșterea vitelor. Inventarul animal la 1900 constă
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
de pământ, obținute prin legea rurală din 14 august 1864 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), folosit la 1948 de clerul parohiei. În 1939 terenul era arendat . La 1894 . Actul de donație din 25 martie 1945 ne arată și numele proprietarei moșiei Frenciugi: <citation author="Clara Scharf">„Donație/ Subsemnata Clara Scharf, proprietara moșiei Frenciugi, com. Bâcu, donez pentru biserica din Frenciugi, pentru drum spre cimitir, suprafața de 3 (...), mergând la Nord cu Toader, la Sud cu T. Malancea, la apus și
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), folosit la 1948 de clerul parohiei. În 1939 terenul era arendat . La 1894 . Actul de donație din 25 martie 1945 ne arată și numele proprietarei moșiei Frenciugi: <citation author="Clara Scharf">„Donație/ Subsemnata Clara Scharf, proprietara moșiei Frenciugi, com. Bâcu, donez pentru biserica din Frenciugi, pentru drum spre cimitir, suprafața de 3 (...), mergând la Nord cu Toader, la Sud cu T. Malancea, la apus și răsărit drumuri. / <ss> Clara Scharf. / 25 / III 1945”</citation>. Suprafața terenului
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
în regulă, pe baza unui contract legal. Nu mă despart niciodată de el, experiența m-a învățat faptul că în cartierele bogate, burgheze, poți fi luat la întrebări și legitimat oricând. Prezint prețioasa hârtie, apoi îl trimit să vorbeacă cu proprietara domeniului. Îl văd cum intră în pavilionul din grădină, unde Madame își bea paharul de vin alb de la ora cinci după-amiază. Iese rapid, urcă la fel de rapid în S-Klasse și demarează fără să mai spună nimic, nici măcar obligatoriul au revoir, pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
formula am să o regăsesc mai târziu etalată pe toate zidurile din București în cadrul unei campanii publicitare de recrutare de tinere talente bancare). Fac service à la table (citește chelner de lux, discret) chez Madame de Launay, o burgheză scăpătată, proprietară a unui magnific hôtel particulier (un fel de palat în miniatură) undeva la marginea unei păduri din cartierele "verzi" ale Genevei. Organizează mese sofisticate pentru alți burghezi și, mai ales, pentru "ciocoii" de afaceri ai locului (există așa ceva și acolo
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
grăitor: Florissant, cartier înfloritor și burghez ca și viața locuitorilor care îl populează. Mai degrabă artizanat decât grădinărit: locul, lotul, săpăligi miniaturale, semințe de legume în plicuri colorate cumpărate de la supermarketul Migros. Indicații riguroase de sădire, inclusiv măsurarea temperaturii solului. Proprietara mini-grădinii îmi arată și explică totul, în cele mai mici detalii, eu tac și surâd în inima mea, fără răutate, și spun convins și semi-militărește Oui, Madame, compris! În timp ce eram cu mâinile cufundate în pământ, sădeam, am brusca revelație a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Se știe, când e vorba de cauza confesională în Bucovina, pe a căreia agitatori unii îi combat și-i blamă, se știe că ea nu e decât cauza averilor națiunei românești din Bucovina, că națiunea, sub numele de confesiune, e proprietara de drept a unor averi întinse, că confesiunea e garanția dreptului și numele în care te bați și că, apărând confesiunea, proprietara de fapt a averilor, aperi averile drepte din moși-strămoși ale națiunei, pe cari domnii politici pe picior mare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că ea nu e decât cauza averilor națiunei românești din Bucovina, că națiunea, sub numele de confesiune, e proprietara de drept a unor averi întinse, că confesiunea e garanția dreptului și numele în care te bați și că, apărând confesiunea, proprietara de fapt a averilor, aperi averile drepte din moși-strămoși ale națiunei, pe cari domnii politici pe picior mare ar vrea să le vadă secularizate, deși secularizarea, de ar fi posibilă, nu e decât în dreptul guvernului României. Știu eu că domnii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Ea bătu cu degetul în geam, dar nu-i răspunse nimeni. Se agăță apoi disperată de ușa care cedă sub loviturile pumnilor ei. Manevra totul în așa fel încât să mă prindă. Mă pofti înăuntru, ca și cum ea ar fi fost proprietara. În câteva secunde, era deja goală și începea să mă dezbrace. Am închis ochii și am lăsat-o în pace. Mâinile ei alunecau peste trupul meu,s e juca cu bărbăția mea, o cerceta ca un copil care are o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fost nimic mai simplu din punctul lui de vedere, ca să-și spele onoarea. Am fost terorizat că o să-i dea lui Mutchnik prin cap să facă investigații la Registratură și o să descopere că o rudă de-a doamnei Einhorn fusese proprietara pământului. Dar Einhorn mi-a spus, „Ce-ți bați capul, Augie? L-am citit pe individul ăsta. E tare prost. Îi tot pun piedici în față tocmai ca să-l protejez.“ Și uite așa, fără să riște nici măcar un cent, Einhorn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
car dreptul de a le discuta. Mi se permite s\ le rumeg, s\ le redactez, s\ le `ngrijesc, s\ g\sesc un editor care s\ le publice `ntr-o edi]ie cartonat\, dar, din motive personale, v\duva poetului, care e proprietara lor legal\, mi-a interzis s\ citez aici vreun fragment. (n.a.) . Bine`n]eles (germ.) (n.tr.). . Spirit al timpului (germ.) (n.tr.). . E posibil s\-mi st`njenesc studentele numai de dragul de a-mi sus]ine o idee. Profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să-și bage În seamă ceaiul, exclamă de Îndată ce ne așezarăm: — E așa de posesivă În legătură cu orice! Asta nu pot să suport la ea! Nici una din noi nu avea nevoie de precizarea că vorbea despre Linda. — Ai zice că ea e proprietara sălii! Și nu doar a sălii... Se Întrerupse, roșind ușor. — Ci și a lui Derek, termină Rachel sec propoziția. Amândouă băgaserăm de seamă că Derek și Lesley se măsurau reciproc din priviri. Păi da, strânse Lesley din umeri. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sus ca să poată risca o privire înapoi. Numai atunci își va întoarce toată brioșa de căpșune a capului său. Cu prora aia masivă, sânii reliefați ai lui Brandy Alexander, cu frumusețea mută a gurii ăleia profesioniste cu totul la vedere. — Proprietara casei ăsteia, zice Brandy, e foarte bătrână și ia suplimentele hormonale, și încă locuiește aici. Covorul e atât de gros sub picioarele mele, de parc-aș urca pe pământ afânat. Un pas după altul, lălâie și târșâită și instabilă. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
eu. — Nu te uita așa la mine, zice Brandy. N-or să se-ntoarcă mânjii din morți dacă nu iau io pilulele astea. În următoarea sticlă sunt tablete mici, rotunde, de culoarea piersicii, de Aldactone la 100 de miligrame fiecare. Proprietara noastră trebuie că-i avidă după hormoni feminini. Analgezicele și estrogenul sunt cam singurele alimente consumate de Brandy, și zice: — Dă-mi, dă-mi, dă-mi. Gustă niște mici Estinyl îmbrăcate-n roz. Înghite câteva dintre tabletele turcoaz de Estrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
orale. Anti-androgeni. Progesteron. Plasturi de estrogen transdermal. Nu găsesc nici una dintre culorile lui Brandy, nici un fond de ten Rusty Rose. Nici un fard de ochi Burning Blueberry. Găsesc un vibrator cu bateriile descărcate și umflate și care pierd acid. Deduc că proprietara casei ăsteia e o femeie în vârstă. Femeile bătrâne ignorate și îmbătrânite și narcotizate, cu fiecare minut tot mai bătrâne și mai invizibile pentru lume, nu trebuie să folosească mult machiaj. Nici să meargă în locuri vesele și la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să-l convingă să-i probeze. Spuse doar că purta mărimea 33 și că-i erau, cu siguranță, buni. Maja Încercă să-l convingă că papucii nu se cumpără fără probă, dar nimic - și, În cele din urmă, Îi spuse proprietarei că le cumpăra pe toate - smochingul cel micuț, papionul, cămașa albă brodată, chiar și pantofii. — Rămâne Îmbrăcat? Întrebă patroana privind mirată etichetele ce atârnau din costumul cel nou al lui Kevin. Da, răspunse Maja privind numerele verzi care pâlpâiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi va gusta clipă de clipă. Va Încerca să realizeze tot ceea ce amânase. Mai este timp. Mai este timp. Îi spuse patroanei să treacă totul În contul ei, căci Își uitase cardul de credit și avea să se Întoarcă mâine. Proprietara Înghiți În sec, palidă, dar nu Îndrăzni să protesteze. Doamna Fioravanti cheltuise șapte sute de mii și avea să plătească, mai devreme sau mai târziu. Erau dezgustătoare aceste mișmașuri ale milionarilor. Ce vremuri! Kevin se Împăuna mândru, privindu-se În oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]