480,341 matches
-
solicitate, nu m-aș fi gândit să scot o antologie din poeziile mele. Amândoi editorii m-au lăsat să-mi fac voia cu alegerea textelor, așa că răspunderea cuprinsului lor îmi revine. Altfel, pentru mine cel puțin, alcătuirea unei antologii din propria creație e un prilej mai mult de întristare decât de exultare. Nu e tocmai înveselitor să te întorci în, cum ar zice poetul, �regiuni de odinioară" și să prevalezi fragmente pe care ochiul tău critic, cu atât mai mult ochiul
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
mă ridic la înălțimea trecutului și nici nu acuza trecutul că nu e în stare să țină pasul cu noi, cei de azi. Iubea trecutul, fără să aibă ranchiuni față de prezent și aștepta viitorul cu un optimism care îi depășea propriile ei nemulțumiri față de prezent. Poate că din acest motiv aduna obiecte kitsch, încercînd să descopere în ele mai degrabă continuitatea decît ruptura. Cînd am aflat că Irina Nicolau a murit, m-a speriat că cei care au cunoscut-o mai
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
-o. Am rămas la umbra colibei. Clipocitul apei întunecoase, când trupul ei alb s-a cufundat și a început să înoate, a făcut să răsune ecoul pe stânci în liniștea amiezii. Peisajul își asuma acea noutate, încorporând-o firesc în propria lui măreție. Când s-a întors la cort, am desfăcut ștergarul cu merinde și am mâncat. Umbra răcoroasă a stâncilor te îmbia la somn. Îmi amintesc că am tresărit când a venit căutătorul de minuni. A înfulecat și el ceva
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
cititori. La fel se întîmplă atunci cînd îi comentează pe Paul Goma, pe Ana Blandiana sau pe Monica Lovinescu. Lipsește cu desăvîrșire tonul polemic, discursul curge molcom printre cărți fierbinți... Singurul moment în care criticul nostru este puțin smuls din propriul ritm se petrece în cronica la Epistolar, cartea întocmită de Gabriel Liiceanu. Ion Pop taxează indiferența orgolioasă a filosofului față de critica literară, încăpățînarea sa de a considera critica o palidă manifestare culturală, o soră săracă a filosofiei. Funcția terapeutică a
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
acest gen a lui Paul Goma în cartea sa Gherla. De îndată ce problemele puse de texte sînt serioase, provocatoare, Ion Pop face pasul înapoi. Exemplul de mai sus este unul dintre puținele momente în care autorul încearcă o ipoteză pe cont propriu. De fapt abia de aici ar fi început o dezbatere care să lămurească ambigutatea viață-text în scrierile memorialistice. Cînd Gabriel Liiceanu se arată indiferent la aprecierile stilistice ale Jurnalului de la Păltiniș, el pune automat accentul pe latura veridicității jurnalului (adică
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
aici ar fi început o dezbatere care să lămurească ambigutatea viață-text în scrierile memorialistice. Cînd Gabriel Liiceanu se arată indiferent la aprecierile stilistice ale Jurnalului de la Păltiniș, el pune automat accentul pe latura veridicității jurnalului (adică o autentificare autoritară a propriilor impresii diaristice). Altfel spus, ar fi urmat o chestionare dură din partea criticului: dacă nu ai dorit să faci literatură, atunci care este mesajul tău? însă problematica este abandonată rapid de criticul nostru. în rest, precauția, tonul egal sînt cele care
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
pună pe masă tacâmuri alese, întotdeauna douăsprezece, credincioasă "până la habotnicie" prejudecăților nobiliare în care s-a încăpățânat să se păstreze. Sau la care nu se gândise că ar putea renunța. Personajele se reinventează pe sine și se legitimează la vitalitatea propriilor îndrăzneli. Deși îndărătul acestor creaturi grave, burlești, absurde, sublime, vulgare, odioase, stă mereu ceva ingenuu, rezultat din sugestii, aluzii, alunecări, disimulări, între ironie și ambiguitate. În acest univers restrâns, bănuit de crime, de brutalități, cruzimi, de superficialitate sau de joc
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
gras remunerați. închistarea, anchiloza și submediocritatea vor putea fi depășite cu totul altfel decât o fac astăzi promotorii revoluției culturale de tip Oltenița. Nu cred că numele citate trebuie scoase din viața publică. în fond, d-na Olteanu-Matei își are propriii fani - și ei nu trebuie ignorați -, chit că nu mesaje spirituale așteaptă ei de la posesoarea celei mai vulcanice voci a scenei românești. La fel, amestecul de lubric și naționalism din emisiunile de televiziune ale lui Florin Piersic își va fi
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
De fapt presiunea interioară a substanței crește, într-o inversă proporție cu suprafața redusă ce o înscrie. Minimalizările au un sens ironic. Atmosfera e intens bacoviană, cu toate că limbajul total diferit îndepărtează complet ideea de epigonism. Valeriu Mircea Popa își are propriile obsesii, propriile ritualuri, propriul cod. Din punct de vedere formal (dar nu numai) - poetul își exprimă decepția față de un univers care și-a pierdut exactitatea geometrică, acel model suprem al preciziei, lăsînd loc aproximărilor, informului, anarhiei. Să reamintim că, opuse
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
presiunea interioară a substanței crește, într-o inversă proporție cu suprafața redusă ce o înscrie. Minimalizările au un sens ironic. Atmosfera e intens bacoviană, cu toate că limbajul total diferit îndepărtează complet ideea de epigonism. Valeriu Mircea Popa își are propriile obsesii, propriile ritualuri, propriul cod. Din punct de vedere formal (dar nu numai) - poetul își exprimă decepția față de un univers care și-a pierdut exactitatea geometrică, acel model suprem al preciziei, lăsînd loc aproximărilor, informului, anarhiei. Să reamintim că, opuse naturii, peisajele
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
a substanței crește, într-o inversă proporție cu suprafața redusă ce o înscrie. Minimalizările au un sens ironic. Atmosfera e intens bacoviană, cu toate că limbajul total diferit îndepărtează complet ideea de epigonism. Valeriu Mircea Popa își are propriile obsesii, propriile ritualuri, propriul cod. Din punct de vedere formal (dar nu numai) - poetul își exprimă decepția față de un univers care și-a pierdut exactitatea geometrică, acel model suprem al preciziei, lăsînd loc aproximărilor, informului, anarhiei. Să reamintim că, opuse naturii, peisajele abstracte constituie
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
oare cum se numea acel tablou/ plutind încă în lichid amniotic/ ghilotina împărțise pătratul/ în cîteva triunghiuri/ ce își luau zborul în direcții felurite/ era spre dimineață/ eșafodul fusese acoperit cu o catifea roșie/ ca să nu se vadă sîngele/ nici măcar propriul suflet/ undeva în spațiu/ cam la șase centimetri lîngă oasele craniului (ibidem). Ca și cum ar fi supraviețuit unei catastrofe care a nimicit civilizația, poetul se dedă unor tehnici primitive, numără băbește: "dacă o să înfășori cu răbdare pe mosor/ firul de sînge
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
cu tehnicile. Rezultatul are viață și farmec, de unde și succesul de public. În același timp, privind lucrurile la rece (ca la a doua vizionare), în Filantropica există și "materie" supraponderală, care îi încarcă, inutil, linia, există și secvențe care, în cadrul propriei convenții, sună fals (de pildă secvența de la masa scriitorilor, sau secvența cu mașinile cabrio, pe șosea, vîjîind spre Cool Club, cu o stridență de "dolce vita" de grădiniță). Din punctul de vedere al organicității, al purității liniei, al armoniei de
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
fel, în a lua o poziție din ce în ce mai puțin distantă față de cultura română, pe care o vedeam funcționând și, prin urmare, în a încerca să îndrept spre ea o privire analogă cu privirea dinăuntru pe care românii o pot avea asupra propriei lor culturi. Am încercat, așadar, să mă apropiu treptat, știind că niciodată nu voi putea avea privirea interioară și că voi rămâne întotdeauna un străin. Dar ești din ce în ce mai puțin distant față de o țară, pe măsură ce pătrunzi în cunoașterea structurilor fundamentale care
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
voi putea avea privirea interioară și că voi rămâne întotdeauna un străin. Dar ești din ce în ce mai puțin distant față de o țară, pe măsură ce pătrunzi în cunoașterea structurilor fundamentale care-i organizau civilizația și a faptelor care-ți permit să-i interpretezi cultura proprie. Care au fost lucrurile care v-au frapat la un prim bilanț pe care l-ați putut face la un moment dat, la primele Dv. concluzii privind starea de fapt, situația tradițiilor populare, raporturile pe care le aveau oamenii de
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
frapat la un prim bilanț pe care l-ați putut face la un moment dat, la primele Dv. concluzii privind starea de fapt, situația tradițiilor populare, raporturile pe care le aveau oamenii de astăzi, adică cei de prin 1970, cu propriile tradiții? Mă gândesc și la experiența pe care ați avut-o în Balcani, fiindcă nu e vorba numai de o singură călătorie pe care ați făcut-o în această zonă, deci aveați deja posibilitatea de a face comparații, de a
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
apără, de fapt, patologia senectuții. Intenția de a face un teatru consonant cu preocupările, visele și dezamăgirile celor care deocamdată trec pe lângă ușa teatrului fără să se oprească, corespunde proiectului de continuitate necesar oricărui organism viu. Intenția devine realitate prin propria ei creație, dar și prin capacitatea de a coagula energii creatoare în structuri care depășesc cadrul dialogului de specialitate, adresându-se direct aliatului firesc - publicului. Probabil că lipsa de continuitate în impunerea unui cadru instituțional de manifestare ține de firescul
Monoloagele vaginului de Eve Ensler by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15053_a_16378]
-
Teatrului Nottara. Atacând frontal ipocrizia decenței practicată zgomotos de "consumatorul" de teatru, titlul avea de ce să înspăimânte. Dincolo de titlu, se joacă o piesă document care colectează dramele din totdeauna ale femeii, victimă a violenței exterioare ființei ei, dar și a propriei neputințe de a se cunoaște și de a se exprima. Concise, monoloagele nu explică ce e drept și ce nu, unde greșește societatea și unde păcătuiește persoana, ci povestesc destine lovite în trăirile lor cele mai intime. Egalitatea femeii a
Monoloagele vaginului de Eve Ensler by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15053_a_16378]
-
împachetat' (calitatea hîrtiei, design-ul copertei etc. sînt impecabile) la editură bucureșteana Tritonic. Românul se înscrie pe un drum relativ 'nebătut' în cadrul peisajului literar românesc, dar extrem de productiv 'ailleurs': literatura cu nebuni. Al lui Mihai Goțiu (căruia autorul îi dăruiește propriul nume alături de unele date din biografia să) este un "obsedat sexual în serie care uneori mai face și cîte o crimă, una mică cum i-ar plăcea să spună", după caracterizarea făcută de psiholog în fișa clinică. Narcisist (deci prizonier
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
Fișa clinică ce încheie românul este însă o catastrofă - mai ales că e plasată într-o poziție de atît de mare importanță în cadrul cărții. Psihologul, în loc să prezinte profesionist cazul, face spirite (previzibile), metafore (uzate) și ironii (cam caraghioase) despre discuțiile proprii cu Dumnezeu și cu Dracul. Toate acestea sînt greșeli care 'sar în ochi' pentru că e într-adevăr foarte mare contrastul calitativ cu părțile reușite - deci e greu de înțeles de ce redactorul de carte nu i le-a semnalat autorului spre
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
o constrângere cerută de temă și de limbajul și comunicarea universitară a cercetării internaționale. Cealaltă carte e cu totul diferită... Am intitulat-o Mémoire, alegând intenționat un cuvânt polisemic. De ce memorie? Fiindcă, pe de o parte, fac un memoriu despre propriile mele demersuri, despre ezitările și îndoielile mele, despre ipotezele adevărate sau care se adeveresc a fi bune sau greșite pentru interpretare, despre rectificări, și, prin urmare, despre felul în care am încercat să privesc România, - o privire mai mult sau
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
cuvîntului "logos" din Evanghelia lui Ioan. Se demonstrează cît se poate de serios cum "logos" ar putea fi tradus prin: discurs articulat, sens, raționament, esență, structură, argument etc. Mai puțin prin "cuvînt". Mai degrabă prin "rațiune". Pentru că: "exact în sens propriu - adică o parte separată de vorbire, precum numele sau verbul - logos nu vrea să însemne niciodată!" Există și explicația pentru greșeală, de cele mai multe ori o explicație cu totul plauzibilă: "pentru creștinii primelor veacuri, traducerea din greacă sau ebraică a Scripturilor
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
evitare, a realului și a eului, duce la dezorganizarea structurilor conceptuale că și a celor percepționabile, cărora li se substituie o blîndă anarhie, o inofensiva babilonie a reflexelor care părăsesc oglindă realului și se joacă de-a lumea, pe cont propriu. Autorul pare a nu mai fi autor, ci simplu spectator al reprezentației oferite de propria-i imaginație, în episoadele căreia se implică cu o frenezie caricaturala, senina, de paiața: "sînt o ciupercă doldora de spori/ un saxofon plin de sunete
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
percepționabile, cărora li se substituie o blîndă anarhie, o inofensiva babilonie a reflexelor care părăsesc oglindă realului și se joacă de-a lumea, pe cont propriu. Autorul pare a nu mai fi autor, ci simplu spectator al reprezentației oferite de propria-i imaginație, în episoadele căreia se implică cu o frenezie caricaturala, senina, de paiața: "sînt o ciupercă doldora de spori/ un saxofon plin de sunete/ sînt nefericitul prinț al danemarcei/ mînăstirea dragei mele e un bordel/ îmi pun felinarul roșu
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
ai nevoie de un bastonaș/ cu minuta de păpușă/ să te scarpini cu ea sub perucă" (eu sînt șam nefericitul prinț al danemarcei). Astfel realul se neagă într-o grațioasa manieră, antrenînd autonegarea subiectului care se apără de sine cu ajutorul propriei sale fantasme. Aci imaginarul joacă rolul unui antilirism. Dar e cu putință așa ceva? Breton scria: "Imaginației îi stă în putere orice. Dar nu ne poate face să ne identificăm, în ciuda aparentei noastre, cu un alt personaj decît noi înșine". În pofida
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]