13,470 matches
-
să admir o artă a cuvîntului de care știu prea bine că epoca actuală nu mai e capabilă. Trăim într-o lume în care scrisorile sînt pe cale de dispariție. Și odată cu stingerea genului epistolar pierdem o dimensiune esențială a literaturii propriu-zise. Ceva dispare definitiv, iar fenomenul e cu atît mai ireversibil cu cît noi ne prefacem că nimic nu s-a schimbat. Continuăm să scriem epistole, să ne trimitem misive și să publicăm volume de corespondență, dar bănuim cu toții că zbaterea
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
mai detaliem și un alt fapt penibil: "festivalul" multietnic se metamorfozează în bâlci. Numai corturile nomade lipsesc. Iar post-festum, mizerie cu carul. l Te-ai aștepta ca într-un oraș cu vreo 30.000 de suflete (vorbim numai de urbea propriu-zisă, nu și de suburbiile rurale alipite ca să se numească municipiu), în cele doar două instituții publice de cultură (casă de cultură și bibliotecă) să fie ceva mișcare. Către un spectacol de calitate, măcar o dată-n lună, către cititorii de carte
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
a-și impune titlurile și de a stabili paginația. Dorind să fie mereu ŕ la page, captivat de dinamica politică și socială, fascinat de noile căi deschise cunoașterii, s-a îndepărtat, ca mulți alții din generația lui, de lumea literaturii propriu-zise, trăind în marginile unui cotidian, căruia inteligența sa speculativă i-a căutat continuu explicații tenebroase, conspiraționiste sau metafizice. A scos câteva cărți "ciudate", fără prea mare succes la public și fără ecou în critica literară, pe care nimeni nu s-
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
de astăzi? Răspunsul, aparent simplu, dar extrem de complicat în procesul elaborării lui, poate fi chiar acesta: Ilie Boca este unul dintre cei mai importanți pictori români contemporani. Opera sa extrem de variată și de o bogăție rar întîlnită, atît în ceea ce privește întinderea propriu-zisă cît și anvergura ei lăuntrică, s-a structurat, de-a lungul a peste trei decenii, în jurul unei viziuni perfect unitare și al cîtorva coordonate mari. în primul rînd, pictorul și-a identificat spațiul de interes în zona de confluență a
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
că intelectul autorului este alimentat cu un combustil afectiv ce poate oricînd să-și găsească, drept supapă a expresiei livrești, forma estetică al literaturii autentice. Și parcă numai un scrupul secret îl împiedică să facă pasul definitiv spre tărîmul beletristicii propriu-zise. Oricum, dacă astăzi există la noi un filozof în ale cărui volume sentimentul se îmbină pînă într-atît de intim cu conceptul încît aliajul narativ rezultat lasă impresia unei frumuseți estetice indubitabile, acel autor este Gabriel Liiceanu. Dar în ce constă
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
social și căutător neobosit al dreptății în ordine literară, nu poate fi decât autorul însuși. Masca reprezentată de identitatea protagonistului e transparentă. Iar condiția de scriitor se vede nu numai din avatarurile publicării, ci și din febra chinuitoare a creației propriu-zise. Omul din subterană apare, deopotrivă, ca personajul prim și autorul care se scrie: "Ziua și noaptea se contopeau într-un amurg perpetuu purtându-mă printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
prefața la volumul I) și dă celui de-al treilea volum subtitlul Portrete și scene din viața literară, precizând totodată - cititorilor, dar mai ales scriitorilor puși anterior în pagini și criticilor care le comentaseră - că nu e vorba de memorii propriu-zise, ci de o "reconstituire a atmosferei literare din jurul Sburătorului pe bază de anecdotism psihologic și portretistică morală". În prefața la Aqua forte este evocată posibilitatea apariției unui al cincilea volum. Acesta ar fi reluat firul de autobiografie spirituală întrerupt după
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
mi-a scăpat mie vreo situație mai tranșantă. Cu nerăbdarea de a cuprinde tot, Irina Petraș își arată disponibilitatea față de toate cărțile - chiar simte că e de datoria ei să înregistreze tot. De aceea, pune în prim plan cronicile literare propriu-zise, de mai mare întindere, apoi așază în volum, la capitolul poezie, proză sau critică, recenziile sau fișele de lectură la cărți despre care nu a mai apucat să-și publice însemnările, pentru ca o altă secvență să înșiruie cărțile care au
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
un mod de a cunoaște și de a recunoaște, de a (re)prezenta o lume sub semnul semnificantului: o lume care are sens. De aici și diferența (mai mult decât operatorie) dintre poezie și poem; de aici și necesitatea experienței propriu-zise a locuirii poetice în lume. La Michel Deguy, relația dintre literatură și imaginarul simbolic al modernității nu este circumstanțială ori accidentală; ea explicitează faptul că literatura constituie, de fapt, obiectul privilegiat al analizei antropologice. Toate studiile reunite în volumul La
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
ceea ce ni se arată pe ecran (cinematografie, televiziune etc.) sunt, oare, inovatoare, mai fecunde decât modul în care gândirea s-a organizat, ea însăși, de două mii de ani încoace? Nu cred. Mulți gândesc, însă, acest lucru. LP: Dar în ce privește textele propriu-zise, modalitățile de a organiza gândirea într-un text poetic, de pildă? MD: Aici nu este vorba atât de fragmentare, cât de concizie. Există un raport tradițional al poeziei față de poem și al poemului față de concizie. După cum știți, forma care a
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
în orice caz, o sincreză: trebuie ca totul să aibă sens. În absența acestui lucru, juxtapunerea - statistică, stocastică - nu prezintă nici un interes. LP: Ceea ce presupune, prin urmare, aranjamentul, punerea într-o anumită ordine, oricare ar fi mecanismele sau scopurile fragmentării propriu-zise. MD: Da, dar nu este vorba despre o fragmentare de dragul fragmentării. Luați, de pildă, cubismul: s-a putut spune că totul fuge în toate părțile, până ce s-a înțeles că era vorba despre un nou aranjament. Așadar: concizie și noi
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
face, ce este posibil de făcut?... Întrebarea mărturiei: cum a fost posibil așa ceva? Sunt, prin urmare, două dispozitive diferite. LP: Dar în ceea ce privește operele ca atare, nu credeți că excesele teoriei și ale teoretizării pot aduce un prejudiciu filosofării, gestului filosofic propriu-zis? Todorov, de pildă, deplânge, în La littérature en péril, excesele teoriei literare în predarea literaturii. MD: Steiner a spus-o cândva: există, pe de o parte, operele și, pe de alta, discursurile asupra acestora. El separă, prin urmare, opera de
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
emoției, să spunem. Întotdeauna va fi adevărat faptul că un afect poate sta la originea unei spuneri, fie că aceasta este o odă, un sonet sau altceva. Este, așadar, vorba despre relația dintre un a spune ceva cuiva și experiența propriu-zisă a locuirii în lume, atașamentul: o curiozitate constantă în fața unei culori, a unui peisaj, a unui trecător, a unui eveniment din lume etc. Este ceea ce romantismul german numește locuirea poetică: dichterisch aber wohnet der Mensch. Este punctul în care mă
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Andrei Simuț, Radu Toderici, Florin Morar. Întîlnirile se petrec după un tipic anume: persoana care propune o temă trimite membrilor un text-pilot, pentru ca astfel fiecare să aibă posibilitatea să-l citească de dinainte, formulîndu-și observațiile de acasă. Apoi, în cadrul dezbaterii propriu-zise, obiecțiile, confruntările și polemicile au ca rezultat îmbogățirea, corectarea și amplificarea textului inițial. Cartea apărută anul acesta la Polirom (Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma) surprinde prima serie de întruniri ale cercului Phantasma. Cum temele atinse în cadrul întrunirilor
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
păcate, în aceeași limbă arbitrar nemaniabilă și absurdă. E cert că, nu așa de fantezist în închipuirile sale istorice cum s-a tot spus, Asachi n-avea talent de prozator". în "poema comică", Păcală și Tîndală, a lui Eliade, "epica propriu-zisă este (...) foarte plictisitoare", unele aluzii producînd o "impresie de vulgară facilitate". Bolintineanu e catalogat drept "cel mai plat didactic, cel mai plicticos documentar dintre toți călătorii noștri din secolul trecut". Alecsandri, confruntat cu moartea Elenei Negri, oferă o lirică "fadă
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
le ridică la putere, în teoria sa), în finalul logic al dezvoltării premiselor, opera lui Adrian Marino e un grandios eșec. Aceasta și pentru că ideile literare, așa cum le concepe și le rulează el, se adecvează numai aproximativ la textele literare propriu-zise. Cum punctează decisiv Mircea Martin, critica ideilor literare "rămâne să fie apreciată nu numai după capacitatea speculativă și ordonatoare, dar și după adecvare, după măsura în care construcțiile ei abstracte răspund unei realități artistice." (p. 127). E greu să nu
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
Pavel Șușară Deși experiențele modernității și, în particular, avangardele începutului de secol XX au dovedit cu prisosință că artistul plastic poate fi un teoretician și un estetician la fel de abil pe cît este de îndemînatic în practica propriu-zisă, inerțiile noastre mentale nu ne-au eliberat încă de prejudecăți segregaționiste. Așa cum scriitorul este încă plasat, conform acestei scheme, din punct de vedere al abilităților manuale și al acțiunilor practice, într-un adevărat spațiu al infirmității, artistul plastic - și sculptorul
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în pictura lui Gherasim, fără, însă, a impinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care pictura
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
De fapt, și partea a patra (cu două capitole), aflată înainte de epilog, se solidarizează tot cu această revenire în prezent, relatând stările recente a doi protagoniști ai trecutului îndepărtat. Partea a doua și partea a treia ale romanului constituie miezul propriu-zis al romanului burghez. Timpul-țintă al reconstiturii este vara anului 1916, mai precis câteva zile din august, înainte și după intrarea României în război. În centrul Dimineții pierdute se află figura profesorului universitar Ștefan Mironescu, filolog ce vrea să instaleze un
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
și "a fi pentru sine" - expresii fatal desuete precum "mișcarea muncitorească", "forțe de producție" "relații de producție", "reificare", "exploatare", "solidaritate socialistă", "burghezie și proletariat". Și astfel, dacă dăm la o parte zgura corcită rezultată din alăturarea silnică a unui filozof propriu-zis, Hegel, cu un ideolog agresiv și resentimentar, Marx, atunci miezul gîndirii lui Adorno își păstrează și astăzi doza de incitare. Iar dintre cărțile a căror expresie livrescă e destul de digerabilă pentru cititorul contemporan, Minima moralia ocupă un loc aparte. Spun
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
sistem de semne a fost ea realizată, artistul este tot timpul o prezență voluntară, imperativă chiar, melancolică sau, nu de puține ori, zguduită de patetism și atinsă de frigurile disperării. Iar înlăuntrul său, acest autoportret global este ritmat de autoportretele propriu-zise care urmăresc pas cu pas adîncirea în vîrstă și sugerează, în compensație, o anume eliberare din prea severa definiție a formei. Tocmai în acest portret în portret în portret stă caracterul borgesian al albumului Baba și acest fapt nu este
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
fluviale sau chiar trilogii din panoplia istoriei noastre literare, de la În preajma revoluției la Cronică de familie, Un om între oameni, Cel mai iubit dintre pămînteni, Pumnul și palma?! Ce prevalează, la urma urmei: epicul sau poematicul? Suntem în fața unui roman propriu-zis, de construcție epică, ori mai degrabă a unei "Diorame", o "vedere din Dumnezeu" a Eului care I se substituie cosmic-autoconfesiv? Are dreptul o hiperfabulație narcisiacă (superbă exfoliere egocentrică de pe Șoseaua Ștefan cel Mare pînă-n străfundurile cosmosului, la universalul Purușa în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror stabilitate este tocmai consecința anulărilor reciproce. Această perspectivă duală nu este, însă, doar o componentă a viziunii sale de ansamblu, a filosofiei sale implicite, ci și una a construcției propriu-zise și chiar a abordării tehnice. Așadar, dincolo de binomul fundamental agravitație/ascensiune, acela care ține de un anumit principiu mental, sculptorul supune unui partaj explicit fiecare obiect în parte, așezîndu-l fie în plină tensiune opacitate/transparență - cazul lucrărilor din ciclul Radar
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
o îndreaptă chiar împotriva mecanismului pe care se sprijină rețeaua mondială a imaginilor televizate: crearea unui simulacru pe care oamenii ajung să-l perceapă nu numai ca pe un lucru aievea, dar ca pe o realitate care înlocuiește treptat realitatea propriu-zisă. Cele două emisiuni TV au fost realizate de Bourdieu pe 18 martie 1996, în cadrul unei serii de cursuri ținute la College de France și difuzate de canalul de televiziune Paris Premiere în luna mai a anului 1996. Ecoul mediatic iscat
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
încadrat în formula "realism de tip Zwischeneuropa". Dar, este cât se poate de limpede că nu în aceasta stă elementul său de noutate. Șocul cărții lui Horia Ursu (dacă se poate vorbi de așa ceva) ține mai degrabă de domeniul cunoașterii propriu-zise. Oricât de prăpăstios ar suna pentru unii, Ardealul și ardelenii (fie ei români, unguri, evrei, slovaci, germani) sunt produsul unei evoluții istorice și culturale greu de înțeles pentru cineva care nu a avut niciodată de a face cu această zonă
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]