1,136 matches
-
Mircea Iorgulescu, „Castelul de apă”, LCF, 1973, 9; Felea, Secțiuni, 371-376; Nicolae Balotă, „Aud cântând America”, RL, 1974, 10; Raicu, Critica, 215-217; Emil Manu, Polivalența Margaretei Sterian, SPM, 1977, 357; Dan Hăulică, Margareta Sterian, CNT, 1977, 39; Sorin Titel, Două prozatoare, RL, 1977, 46; Felea, Aspecte, I, 224-227, II, 42-46; Tudor-Anton, Ipostaze, 158-162; Olga Bușneag, Margareta Sterian, București, 1977; Nicolae Manolescu, Drumuri ale creației, RL, 1978, 17; Sultana Craia, Oblic peste timp, LCF, 1980, 8; Lit. rom. cont., I, 452; Alex
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
ALEXANDRU, Oltea (pseudonim al Oltei Epureanu; 22.VI.1930, Cernăuți - 28.VII.1991, București), prozatoare. Este fiica avocatului Emil Epureanu, prieten cu Mihail Ralea și Ionel Teodoreanu, și a Ștefaniei Alexandru (n. Hotinceanu), învățătoare. Urmeză cursurile primare, gimnaziale și liceale la București, în 1948 intrând la Facultatea de Filologie, pe care a absolvit-o în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
o atitudine "mai activă" în actul comunicativ; este cazul conversiei conectivității copulative într-o conectivitate disjunctivă 8, ca în: (3) Orice lectură din Ileana Mălăucioiu sau Angela Marinescu, din Marta Petreu sau Ruxandra Cesereanu, din Gabriela Adameșteanu sau Ana Blandiana (prozatoarea), poemele Marianei Marin, ale Ioanei Crăciunescu sau ale Smarandei Cosmin, eseistica Ioanei Pârvulescu ori a Simonei Popescu, romanele Florinei Ilis, ale Dorei Pavel - toate au o reală forță de impact, îți lasă gustul puterii și al hotărârii, nu al visătoriei
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
, (pseudonim al reginei Elisabeta a României; 29.XII.1843, Neuwied, Germania - 1.II.1916, București), poetă, prozatoare și traducătoare. Fiică a prințului Hermann de Wied și a prințesei Maria de Wied, Paula Ottilia Elisa de Neuwied, viitoarea regină și poetă, învață în familie limbile engleză, franceză, italiană, latină, studiază matematica, fizica și gramatica, ia lecții de pictură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
caracteriza, mai cuprinde poezie de inspirație biblică (Cina cea de taină, Moise, Cain) și mitică (Prometeu), un filon de poezie eroică (inspirată de Războiul de Independență de la 1877-1878), în fine, prelucrări de legende antice (Sappho) și de motive medievale (Hammerstein). Prozatoarea tipărește cugetări (Les Pensées d’une Reine, 1882; o ediție, din 1888, a fost distinsă cu Premiul „Botta” al Academiei Franceze), romane (Die Hexe, 1882, este inspirat de o statuie a sculptorului german Karl Cauer) și legende. Prozele din Pelesch-Märchen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
Piatra Arsă, Jepii, Caraiman, Peștera Ialomiței, Omul, Valea Cerbului, Cetatea Baba, Ceahlău, Valea Rea, sunt caracterizate drept „trăsături care o încorporează în chip unic literaturii naționale” (D. Caracostea). Între meritele pe care istoria trebuie să i le recunoască poetei și prozatoarei va trebui să se afle, scrie E. Lovinescu, „dragostea înțelegătoare cu care și-a îmbrățișat noua ei patrie, cântându-i frumusețea sălbatică a Carpaților, legendele Bucegilor”. A scris și teatru: Ullranda, Marioara, Am Verfallstag, Dämmerung, Loïse, Herrn Daniels Witwen, unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
BALACI, Anca (14.II.1932, București), prozatoare și traducătoare. Este fiica Mariei (n. Paraipan) și a lui Minodor Udișteanu, avocat. B. a absolvit Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, a Universității din București (1954). A fost profesoară la Academia Militară (1954-1957), redactor și șef de secție la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
LESNEA, Sanda (pseudonim al Alexandrei Lisnic; 3.VIII.1922, Dumbrăvița, j. Bălți), prozatoare și poetă. Este fiica lui Vasile Lisnic, țăran. Absolventă a Liceului „Regina Maria” din Chișinău (1940) și a Școlii de Medicină din Orhei (1957), a lucrat ca medic la Orhei și Chișinău. A fost și redactor la Enciclopedia Sovietică Moldovenească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287782_a_289111]
-
atât de scurtei sale vieți. Pentru Început, ea savurează „clipa cea repede”, intervalul dintre o suferință și alta, dintre o revelație și alta. Poetă ca structură (deși posteritatea avea să o descopere, prin The Bell Jar, drept una din marile prozatoare ale ultimei jumătăți de veac), Sylvia Plath percepe lumea ca pe o realitate secundă, ca pe o transparentă Întrupare a visării: Pentru mine, prezentul e eternitate, iar eternitatea e veșnic mișcătoare, curgătoare, plutitoare. Iar când a dispărut, a și murit
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
, Magda (21.XII.1943, București), critic literar, prozatoare și editoare. Este fiica Emiliei (n. Pungulescu) și a lui Alexandru Marinescu, avocat, și soția etnologului Petru Ursache. După absolvirea Liceului „B.P. Hasdeu” din Buzău (1961), urmează Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1962-1967). Până în 1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
IONESCU, Mariana (26.VIII.1947, Amaru, j. Buzău), critic literar, poetă și prozatoare. Este fiica Marianei (n. Ștefănescu) și a lui Ion Ionescu, preot. Își începe învățătura în satul Amaru, urmând apoi Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiești (1959-1961) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970). Din 1970 lucrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
pe romanul Șatra, comentariul se orientează către componentele naratologice (spațiu, timp, tramă epică, organizare internă etc.) și conturează o biografie fabuloasă, proiectată pe un fundal epopeic al lumii și pe o mitologie particulară în care elementul fundamental este pământul. Ca prozatoare, I. tratează îndeosebi o mare temă a literaturii moderne: recuperarea identității continuu agresate de realitate, posibilă prin redescoperirea originilor și prin respingerea intruziunilor brutale ale celorlalți. În Exerciții de fidelitate (1987; ediție revăzută, 1999), comentatorii au descoperit un original roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
Geografie cu îngeri (1997), un fel de „pravilă de morală practică” pe cont propriu, în care îngerii sugerează rezistența bunelor idealuri. Diversitatea micilor eseuri reclamă o dispoziție de reangajare etică și de restaurare sufletească. Învățătura morală este umanizată de condeiul prozatoarei, care lucrează asupra personajelor și întâmplărilor din cotidian pentru a afla semnificațiile durabile ale existenței. Interviu cu înger și maimuță (2001) este o carte de eseuri, meditații și confesiuni, ale căror premise provin din experiența autoarei. În esență, aici intră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
GHIRVU-CĂLIN, Elena (16.I.1944, Bahna, j. Neamț), prozatoare. Este fiica Margaretei (n. Dobrovici) și a lui Ioan Ghirvu, mic proprietar, iar după 1948, muncitor și tehnician. Licențiată a Facultății de Filosofie, secția psihologie-pedagogie, a Universității din București (1967), a lucrat ca profesoară, apoi ca redactor la revista „Cutezătorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
providențial, puțin credibil (La urma urmei, 1986), carierele artistice sau științifice nesusținute de vocație autentică se dovedesc simple tentative veleitare (Cum trece timpul, 1983). Scriind mai multe romane psihologice cu accent pe problematica iubirii, dar și pe opțiunile etice fundamentale, prozatoarea își modifică formula narativă; dacă în Aniversarea (1980) destinul personajelor e reconstituit printr-o succesiune de monologuri interioare, rechizitorii sau justificări, în Din aproape în aproape (1989), cronică de familie, frescă a anilor ’40-’50 și totodată roman de moravuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
, Elena (7.X.1918, Corița, Macedonia - 22.IX.1994, București), poetă și prozatoare. Urmează la București Școala Centrală de Fete, apoi Facultatea de Litere și Filosofie. A publicat versuri în „România literară”. Volumul de debut, Casa dintâi (1972), dedicat Cellei Delavrancea, deși prezentat elogios de Al. A. Philippide, a fost primit cu destulă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
rămâne „înstrăinată” (cum sugerează și numele ei), sub apăsarea așteptării chinuitoare, dramatice, privită minuțios de autoare, ca prin microscop. Apropiată prin tendința de intelectualizare a emoției de Hortensia Papadat-Bengescu, Cella Delavrancea, Ioana Postelnicu și Anișoara Odeanu, B. apare ca o prozatoare stăpână pe tehnicile moderne ale romanului, practicând discontinuitatea temporală, paralelismul planurilor și decuparea lor într-o manieră asemănătoare procedeelor cinematografice. Scriitura este densă, fraza are o topică adesea neobișnuită, dar interesul cititorului e întreținut cu abilitate prin câteva strategii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
, Dana (9.IX.1943, București - 10.X.1987, București), prozatoare, istoric și critic literar. Este fiica Elenei (n. Ionescu) și a lui Ilie Dumitriu, cofetar. După terminarea Liceului „Petru Groza” din București (1961), urmează Facultatea de Limba și Literatura Română la București (1966), devenind succesiv redactor la Radio (1966-1967), la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
D. exercițiul critic constant, atent la tematica modernă și disociativ în ceea ce privește tehnica narativă, și-a pus amprenta nu numai asupra cronicilor literare și asupra amplei analize dedicate prozei lui Henry James, ci și asupra construcției propriei literaturi de ficțiune. Ca prozatoare, D. corectează întotdeauna bovarismul funciar al personajelor sale - majoritatea femei memorabile - printr-o luciditate ce amendează ironic nevoia de confesiune, prin descoperirea de sine într-un proces de analiză pe cât posibil detașată. În exegeza critică, D. a folosit frecvent noțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
protagonistul prezintă numeroase analogii cu D., autoare și a unui jurnal (din care s-au publicat fragmente), înțesat de observații amare și ironice la adresa contemporanilor. Opțiunea declarată a Danei Dumitriu pentru ceea ce ea însăși a numit „realism psihologic” [...] plasează textele prozatoarei pe dimensiunile noii direcții de evoluție a romanului, dinamitând modalitățile discursului narativ tradițional: povestea trecutului, cu ambiguitățile și fețele sale ascunse, cedează locul povestirii prezentului care singur poate oferi necesarele certitudini. IOAN HOLBAN SCRIERI: Migrații, București, 1971; Masa zarafului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
, Olga (23.V.1913, Valeva-Cernăuți - 20.VII.1995, Sebeș), prozatoare și poetă. Este fiica Mariei (n. Kadar), învățătoare, și a lui Augustin Caba, inspector școlar. Absolventă a Liceului Comercial de Fete din Oradea (1929), C. își ia licența la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1934). Funcționează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
1988, 46; Alexandru Horia, Orizont contemporan, LCF, 1989, 15; Radu Ciobanu, „Zodia Vărsătorului de Apă”, T, 1989, 8; Negoițescu, Scriitori contemporani, 66-73; Olga Caba în dialog cu „Apostrof”, APF, 1990, 5-7; Olga Caba. Fișă biobibliografică, APF, 1990, 5-7; Liana Cozea, Prozatoare ale literaturii române moderne, Oradea, 1994, 82-125; Dicț. scriit. rom., I, 421-422; Nicu Caranica, Un Esculap al sufletului românesc, București, 1997, 199-208; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 310; Popa, Ist. lit., II, 888; Opriță, Anticipația, 429-433. I.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
BALOTĂ, Bianca (8.VIII.1936, Focșani), prozatoare. Este fiica Elisabetei (n. Stavăr) și a lui Petre Marcu, ofițer de carieră, și soția lui Nicolae Balotă. Din 1944 se stabilește cu familia la Brașov, unde termină școala elementară și liceul. Între 1954 și 1959 urmează la București cursurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
După propriile spuse, jurații Renaudot se cam învîrteau în jurul cozii, ezitînd între două valori sigure, Philippe Djan și Vassilis Alexakis, cînd Jean-Marie Le Clézio, atît de impregnat el însuși de alte culturi și îndeosebi de soarele african, a lansat numele prozatoarei rwandeze, care făcuse, de altfel, parte din prima selecție a juriului, dar nu fusese reținută pentru finală. Romanul încheie o trilogie inițiată în 2006 (Inyenzi ou les cafards, urmat de La femme aux pieds nus, 2008), în colecția "Continents noirs" a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
, Elena (28.II.1944, București), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Elenei (n. Bratovici), marochineră, și a lui Gheorghe Gronov, electrician. În 1961 termină Liceul „Mihail Sadoveanu”, iar în 1966 - Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. Din 1966 lucrează ca redactor la Editura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]