1,384 matches
-
că avusese și copilărie, acum se desfăcea într-o zonă a scoarței lui cerebrale o-ncrengătură de neuroni ce secretau, asemenea prunilor de altădată, boaba moale de clei a amintirii. Văzu o fracțiune de secundă lumea (cer cu nori de furtună, pruni și corcoduși micșorîndu-se-n perspectivă către un gard de coceni putrezi, înnegriți de ploi, mireasmă de fructe stnvite pe pământ, crengi negre, rugoase, zgîrîind pielea, un bordei în depărtare, negru pe cerul fără de margini) prin ochi care priveau drept înainte și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bine? Mai trăiește? E vindecată? Maria se întoarse spre Stin și-i făcu semn că el era cel care ar fi trebuit să răspundă la întrebare. Tânărul își încrucișa brațele peste piept și se întoarse ostentativ să privească livada de pruni desfrunzită. ― Xentya e bine. A făcut un băiat sănătos și se pregătește să plece în Câmpie, spuse Maria dând să treacă de cele trei tinere. ― Dar ce-au spus călugării? E sănătoasă? Dar copilul? Maria privi din nou spre Stin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bărbat din sat, dar era de o severitate obsedantă când venea vorba de curățenie și de perfecțiunea gazonului său. Eu, fiind copil obraznic și hlizit, nu făceam altceva decât să mă tăvălesc prin iarba proaspătă și să mănânc corcoase din prun împreună cu vara mea. Și vai, când ne prindea bătrânul, ne amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cor și doream să dăm impresia de cei mai cuminți și adorabili foști sugari pe care îi va vedea cineva. Când ne întreba dacă am furat, noi ziceam: „Nuuuuuu...”, și el ne completă: „Ba daaaaaa... Că doar cine a golit prunii de corcoase?”. Îi făcea o neînchipuită plăcere să ne povestească felurite lucruri din acel sătuc uitat de lume de pe malul Siretului. Îmi zicea că pe vremuri era numit Tămăduieni, pentru că sătenii îi adăposteau și tămăduiau pe cei loviți și prădați
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
bărbat din sat, dar era de o severitate obsedantă când venea vorba de curățenie și de perfecțiunea gazonului său. Eu, fiind copil obraznic și hlizit, nu făceam altceva decât să mă tăvălesc prin iarba proaspătă și să mănânc corcoase din prun împreună cu vara mea. Și vai, când ne prindea bătrânul, ne amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cor și doream să dăm impresia de cei mai cuminți și adorabili foști sugari pe care îi va vedea cineva. Când ne întreba dacă am furat, noi ziceam: „Nuuuuuu...”, și el ne completă: „Ba daaaaaa... Că doar cine a golit prunii de corcoase?”. Îi făcea o neînchipuită plăcere să ne povestească felurite lucruri din acel sătuc uitat de lume de pe malul Siretului. Îmi zicea că pe vremuri era numit Tămăduieni, pentru că sătenii îi adăposteau și tămăduiau pe cei loviți și prădați
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ieși din casă, te întâmpină mirosul merelor coapte și al perelor cu obraji îmbujorați care, de pe crengile lor, parcă îți zâmbesc pline de voioșie. Dacă o iei prin grădinița din fața casei, vei face cu siguranță, cunoștință cu aroma pufoaselor gutui. Prunii și zarzării - aflați ceva mai încolo - își unduiesc crengile în sus și-n jos și te cheamă să treci și pe la ei. Iar florile sunt, nu știu cum, parcă mai frumoase și mai îmbietoare în această dimineață. Du-te, însă, în grădina
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de știre celor din ogradă că pericolul e pe-aproape. De fiecare dată, însă, teama lor este neîndreptățită. Căci, cel care trece, de cele mai multe ori, și pe la dovleci, și pe la castraveți, și pe la roșii, și prin vie ori pe la gutui, pruni și zarzări este Cuțulache, care vrea să vadă dacă nu li s-a întâmplat ceva rău. Atunci, știuleții și păstăile răsuflă ușurate, iar foșnetul lor parcă l-ar dojeni pe cățel: „Când mai vii pe la noi, dă-ne de știre
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
teren și se rățoise fără un motiv concret la un puști care se holba la noi. Cum Pranky era deja cu maiaua făcută, după o ceartă scurtă, dar la obiect, îi luase puștiului bicicleta și i-o aruncase într-un prun. Bicicleta rămăsese agățată acolo. Pranky plecase, pentru că probabil avea niște treburi, iar puștiul, bâzâind, se rugase de Alin Ciobanu să i-o dea jos. Ăsta, destul de plictisit pentru că fazele se derulau neutru la vreo 80 de metri de el, jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o fază de zece puncte, cum, vreme de aproape un minut, Castravete, scăpat pe contraatac, alerga, noi urlam la Alin Ciobanu să se ducă naibii în poartă, ăsta cu gura plină se căznea să coboare, i se prindeau nădragii în prun și, când Castravete a marcat în poarta goală, Alin abia escalada gardul și se scuza de zor că „i-am dat bicla lu’ ăsta a lu’ Baboi!“. Și n-aveai ce să-i reproșezi pentru că nu era el așa mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mea. Fetei nu-i pasă că bărbatul din fața ei descrie viitorul lor cămin. Grija ei e să-l facă să o îndepărteze pe femeia dintre ei. Ieri, am simțit căldura primăverii timpurii din nord, zice Mao. Ochii lui se luminează. Prunii albi dau în floare, în timp ce gheața acoperă Lacul Pei. Îmi aduce aminte de o poezie de Tsen Tsan, un poet din dinastia Tang. Zece mii de piersici care înfloresc peste noapte. Fata nu poate înțelege farmecul poemului, dar simte din versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de fericire. Cum „Manualul Revoluției Culturale” e distribuit în fiecare comună, fabrică, campus sau stradă, mi-am pus temelia conducerii. La ordinul meu, studenți, muncitori și țărani pun autoritățile la încercare. La mitinguri, recit la microfon poezia lui Mao: Curajoșii pruni de iarnă înfloresc în zăpadă. Numai jalnicii crini se văicăresc și mor înghețati! Opoziția nu dă semne de renunțare. Vicepreședintele Liu își organizează propriile grupuri de contraatac. Mesagerii săi sunt numiți Echipa de Lucru. Scopul lor este de a stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
La asta, desigur că m-am retras, deoarece nu mai voiam necazuri cu Jiang Ching. E ajunul Anului Nou. Zăpada a transformat Orașul Interzis într-o minunăție înghețată. Cu toate astea, nu am nici un chef să-mi vizitez florile de prun, preferatele mele. La suprafață, mi-am atins visul - am ieșit din umbra concubinei imperiale și m-am erijat în viitorul conducător. Și totuși, spre nemulțumirea mea, am rătăcit din nou drumul spre ușa lui Mao - mi-a refuzat invitația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acasă, neamurile au plecat, taică-tu, beat criță, doarme, iar mama Îți pune pe sobă, la uscat, ciorapii uzi. Te strecori În pat cu picioarele reci și putrezite de udătură lângă un frățior care doarme și el demult. Visează un prun cu crengile Încărcate de prune și un berbec care se uită la el. Ca să-l Împungă. Viața ți se pare atât de frumoasă de parcă ar fi chiar viața pe care ți-ai ales-o tu. Sunt vremuri când totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prin grădini, stai toropit sub mărul bătrân și Înalt, aleargă norii prin crengile lui, departe, În cerul albastru, nu-ți vine să te miști și stai acolo, lihnit, În iarba grădinii, doar tu singur și pomul, doar tu singur și prunii, doar tu singur și brusturii Înalți și grași ce cresc În umbra acăților de la marginea râului. O spaimă ca de moarte te străbate când simți cum se răcește lichidul acela fierbinte, cleios, care ți-a murdărit pantalonii cu miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Baciule Iancu!”, dar el era lângă ea și i-a spus să steie liniștită și să se ducă la vale că ajunge la grădini și ea a plecat, era Întuneceală și ploaie mare și a tot mers și exact la prunul de care s-a spânzurat popa a ajuns și-i tremurau picioarele și, spre miezul nopții, a ajuns acasă. „Da bine, mă omule, nu ți-am spus eu să vii Înaintea mea? Tu, muiere, da’ dracu’ s-a gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un bine și l-a crezut și i-a făcut țidulă, dar calul găsit era de furat și s-a tot ascuns de jandarmi În pivniță și Într-o zi a luat căpăstrul calului și s-a spânzurat de un prun și a rămas preoteasa cu patru copii. La paisprăzece ani am terminat școala și am plecat În Axente, unde era Lixandru slugă, și m-am dus și eu acolo să Îngrijesc de copila lui Ghircu, că așa Îl chema pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
atât de frumos și simte mâinile lui puternice mângâindu-i umerii și atingând În cuprindere mijlocul ei subțire, sprijinindu-se În coborâre pe șoldurile ei de fată frumoasă. Mâna o trage hotărât Înainte și Onica simte cum o zgârie crengile prunilor din fundul grădinii, ea se ferește Întorcând privirea Înapoi, șura lui Vasile a rămas departe, În albastrul Înserării răzbat galbene lămpașele și acolo Ciobi cântă mai departe un cântec trist și lin de parcă n-ar fi horă și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și acum femeia a luat pe altul. „Bitancule! Uite ți-am adus lapte și tărâțe”, Bitancu Își face pâine numai din tărâțe, așa-i place lui; „da’ să vii pe la noi”, Îi spune lelea Sofie, „că o căzut Ion din prun și i-o umflat piciorul” și Bitancu se duce cu lelea Sofie pe uliță, râd copiii de ei și pe la spate Îi aruncă scaieți În laiberul gros, „zâua bună la domnu’ doctor” Îi spune a lui Ioftin trecând mândru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mormântul tatălui tău. Te oprești printre cruci. Pe una din ele scrie: „A primit un telefon, a plecat și a murit.” Peste gard, dincolo de calea ferată, coșurile fabricii Neferal scuipă plumb peste Împrejurimi. Din pieptul tatălui tău a crescut un prun. Te gândești cu oroare la rădăcinile lui. Și-i așază pre dânșii În loc luminat, În loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, Întristarea și suspinarea și unde cercetarea feții Tale veselește pre toți cei din veac sfinții Tăi...” Atât auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
însoțit de alai mare de boieri divăniți, de garda de onoare și de muzicile ienicerilor din Giurgiu și Turtucaia, aștepta apropierea soliei padișahului. Soarele de aprilie strălucea pe un cer albastru închis și un vânt ușor aducea dinspre livezi mireasma prunilor înfloriți. Alături de vodă și de prinți, de același rang cu ei, sta vărul măriei sale, Toma, fiul răposatului Matei Cantacuzino. Marele stolnic Constantin Cantacuzino și marele spătar Mihai rămăseseră în București ca să pregătească primirea la Curte a trimisului împărătesc. Rumen la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simt pe Iisus coborând în inima mea. La Mogoșoaia Primăvara târzie a fost scurtă, mai degrabă o părere. De Paști încă mai fulguise la București. Dându-și drumul toate pometurile, în inflorescențele alb strălucitor ale cireșilor, alb palid verzui ale prunilor, roz și alb rozaceu ale merilor și gutuilor, se lăsară scuturate deodată de prima boare caldă ce bătea dinspre raialele de la Dunăre. Livezile prinseră verdele lor strălucitor iar lanurile mătăsoase se lăsară năpădite pe margini de galbenul florilor de rapiță
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de-a face. Mă rog, Rafael l-a văzut bine intenționat după cum a venit cocoșat de sacoșe cu brânză, ouă, găini tăiate, o pulpă de țap, și peste trei săptămâni cel mult, o să le aducă și rachiu, păi, ie-ncărcați prunii, la care Rafael, stai liniștit, taicule, că nu ne dăm noi în vânt, și bine c-ai venit să te vedem la culoare, că de când te-așteptam... Mirela îi face iarăși semn, și ce mare chestie: pasămite, să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a pârât lui nea Filică, tatăl lui Țuți. Acesta a zâmbit cu bunătate și și-a văzut de treabă, nici măcar nu ne-a dojenit. În schimb, de la tata lui Victor, care avea o fâșie de pământ cu legume și niște pruni în dreapta casei lui Țuți, am încasat o dată un lat de hârleț în fund. Nu știam că stă pitit după niște tufe de fasole. M-am apropiat de pom, avea niște prune mari, albe, mi se pare că se numeau avrame
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu propria îmbogățire, ar putea vorbi și implementa și problema pomilor fructiferi. Ei, guvernanții, ar putea lua inițiativa plantării de pomi fructiferi și în alte locuri decât cele existente în grădinile oamenilor și ferme pomicole. Dacă s-ar planta nuci, pruni, meri, de-alungul tuturor căilor publice, pe ambele laturi, ale drumurilor naționale, autostrăzilor, străzilor, uliților, chiar în unele parcuri și printre blocuri etc. nu ar fi decât benefic din mai multe puncte de vedere: umbră, oxigen, belșug de fructe, dezvoltarea industriei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]